2,837 matches
-
Simeon Noul Teolog și se gândeste serios la opțiunea monahală. Inițiază săptămânalul "Floarea de foc" între (1932-1936) și cotidianul "Credința" între (1933-1938). Devine călugăr in 1948 la Mănăstirea Antim, sub numele de Agaton de la Antim, unde i se oferă o chilie sub clopote, în care citește și scrie poezii, având o bibliotecă personală renumită. Este fondatorul grupului Rugul Aprins de rezistență anticomunistă prin rugăciunea inimii sau isihia. Povestea Rugului Aprins începe în 1943 când armata română eliberează dintr-un lagăr din
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
României Nicodim Munteanu alături de duhovnicul său Ioan Culîghin, care aduce cu el de la Kiev două cărți, "Pelerinul rus", "Sbornicul" și o icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria. Ioan Culîghin a început să vorbească despre rugăciunea inimii sau isihia în chilia sa de la Cernica . În 1944 este mutat într-o chilie a Mânăstirii Antim unde se întâlnește cu Sandu Tudor și încep să discute despre Taina Rugului Aprins și Rugăciunea inimii care în Rusia era foarte bine cunoscută printre călugări. Cuvântările
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
cu el de la Kiev două cărți, "Pelerinul rus", "Sbornicul" și o icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria. Ioan Culîghin a început să vorbească despre rugăciunea inimii sau isihia în chilia sa de la Cernica . În 1944 este mutat într-o chilie a Mânăstirii Antim unde se întâlnește cu Sandu Tudor și încep să discute despre Taina Rugului Aprins și Rugăciunea inimii care în Rusia era foarte bine cunoscută printre călugări. Cuvântările lui Ioan Culîghin erau traduse de un soldat din Basarabia
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
călugării bazilieni au fost alungați din mănăstire, iar în locul lor autoritățile comuniste au instalat un preventoriu TBC aflat în subordinea spitalului din Negrești Oaș. Preventoriul a funcționat până în anul 1998. În noaptea de 15 octombrie 1948 Securitatea a năvălit în chilii și i-a percheziționat pe călugării greco-catolici. Unul dintre ei a tras clopotul în miez de noapte, ceea ce a făcut ca în timp de zece minute să se adune la fața locului o mare mulțime de țărani înarmați cu furci
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
de Securitate ca să raportez tot ce faceți în mănăstire, cu cine stați în contact, cine vă vizitează. Faceți în așa fel ca să vă feriți, să nu vă văd eu”. De asemenea, era șicanat cu percheziții ale Securității, mai ales în chilia în care locuia. Având domiciliul obligatoriu impus de regimul comunist, Popovici era obligat ca, de fiecare dată, când părăsea mănăstirea, să anunțe organele locale de miliție, ceea ce nu făcea, motiv pentru care era urmărit îndeaproape. Este acuzat de sprijinire a
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
era obligat ca, de fiecare dată, când părăsea mănăstirea, să anunțe organele locale de miliție, ceea ce nu făcea, motiv pentru care era urmărit îndeaproape. Este acuzat de sprijinire a rezistenței din munți, anchetat, hărțuit. I se fac percheziții repetat în chilie. Se încearcă până și otrăvirea lui, prin aceeași agenți comuniști infiltrați în mânăstire. După zece ani de persecuții, prigoane, domiciliu forțat, călătorii sub supraveghere, tentative de otrăvire și numeroase alte suferințe, episcopul Nicolae Popovici trece la cele veșnice în 20
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
am inclus în grup doar localitățile din zona umedă a Deltei Dunării, un oraș (Sulina, cu 4000 de locuitori) și 7 comune. Pe această suprafață de 2.761 kmp trăiesc peste 12.000 de persoane în comunitățile din Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche, Maliuc, Crișan, C.A. Rosetti, Sulina, Sfântul Gheorghe. Procesele verbale de la o ședință, dintr-un dosar, sunt niște hârtii cu semnături. Am făcut mai mult de atât, am informat, am lucrat sub ochii tuturor, am promovat. În echipa noastră
Ivan Patzaichin le scrie premierului și ministrului Agriculturii () [Corola-journal/Journalistic/81020_a_82345]
-
oameni, pe oamenii de Dumnezeu, pe Dumnezeu de diavol: Acea materie sensibilă și inexistentă ne vorbește prin somn, ne trimite semne, ne cheamă spre ea, ne atrage cu forța unui vârtej. Ca o pânză de păianjen poezia se întinde din chilia autorului în cea a cititorului. în mrejele ei se zbate diavolul. Și bunul Dumnezeu". Nichita Danilov face poezie în proză, în piese de teatru, în prefețe, în titluri, în poezia însăși. Un veritabil artizan care vede poemul în orișice: în
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
Zidită din grija lui Gheorghe Duca Vodă, cam pe la 1670, ea imită cu destul gust și pricepere, însă într-o notă mult mai simplă, arhitectura bisericii Trei Erarhi. Situată pe o colină care domină orașul, biserica aceasta cu zidurile și chiliile care o înconjoară, face parte din decorul Iașului, ca unul din cele mai reprezentative elemente ale sale. Iar de sub zidurile ei sau din cerdacurile arhondaricului sau sălii gotice, Iașul apare într-o desfășurare incomparabilă. Pag. 79. Palatul comandantului corpului IV
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și investiții. Din fondurile particulare, secrete, ale Apărătorilor, trebuiau cumpărate piese de artilerie, armament pentru cavaleria ușoară, cai, harnașamente de război, arme de foc. Trebuiau folosiți ingineri din Apus pentru fortificarea cetăților, cel puțin la Tighina, Hotin, Soroca. Trebuiau cucerite Chilia și Cetatea Albă, pentru controlul Dunării de Jos. Abia atunci operațiunea de blocare a influenței Cuceritorilor putea Începe. Vorbele căpitanului Oană, rostite cu precizie Într-o latină impecabilă, stârniseră discuții aprinse. Până la urmă, caracterul spectaculos al ripostei sale peste Nistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu viață, iar viteazul Skanderbeg nu dispune de flotă. Va fi măturat, cu toată armata lui, Într-un atac concentrat, de pe mare și de pe uscat. Dunărea e liberă, căci la Târgoviște nu se mai află Vlad, iar noi nu avem Chilia. O parte a flotei poate urca până la Belgrad, care e deja cucerit de turci. Apoi Buda, apoi Viena. Ștefan se Întoarse În tron și privi adunarea. - Ce părere are Sfatul Țării? Este Moldova ținta unui plan de invazie sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
erau legați, iar doi dintre ei Îl ridicară pe căpitan și Îl aduseră jos. Erina privi neliniștită cum Oană se Îndepărtează, În mijlocul escortei. Se Îndreptau spre cortul sultanului. 1 august 1476, ora 19.00, Voroneț Cei doi călători descălecară În fața chiliei de lemn a sihastrului. Alexandru lăsă caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub poalele muntelui Rarău, și ferindu-se de drumurile umblate. Văzuseră, din Înălțimile munților, patrule de spahii gonind prin sate și, unele, urcând pe cărări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lăsă Întunericul asupra Moldovei... Nimic nu arătase că omul l-ar fi recunoscut pe Ștefan. Dar acesta simți că acele cuvinte nu sunt Întâmplătoare și că nu doar Întunericul se lăsase asupra Moldovei, ci și așteptarea. Domnitorul deschise Încet ușa chiliei. Înăuntru se vedea silueta unui călugăr Îngenuncheat În fața unui mic altar. - Cine ești? se auzi vocea liniștită și adâncă a monahului. - Ștefan, domnul Moldovei. - Domnul Moldovei va aștepta afară până când Îmi termin rugăciunea. Ștefan avu o ezitare. Nu fusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o ezitare. Nu fusese niciodată trimis afară după ce intrase. Dar ezitarea fu scurtă. Voievodul ieși, Închizând ușa. Afară regăsi miresmele codrului, foșnetele Înserării și privirea iscoditoare a lui Alexandru, care se așezase pe iarbă, la câțiva pași de intrarea În chilie. - Nu e chiar atât de simplu pe cât părea? Întrebă tânărul, cu un zâmbet care nu avea nici o ironie. - Nu chiar... spuse voievodul, fâcând câțiva pași prin iarba moale și Înaltă a poienii. O nouă lecție de umilință, se pare... Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lecție de umilință, se pare... Alexandru, tu vezi locul ăsta? - Dacă n-am cumva halucinații și nu sunt Într-o cârciumă marinărească de pe malul Bosforului, ne aflăm chiar În ținuturile Voronețului, Într-o poiană largă, mărginită de brazi, În fața unei chilii de lemn În care se află un călugăr deloc impresionat de sosirea domnitorului Moldovei. Greșesc? - Nu... Altceva voiam să spun... Tu nu vezi o mănăstire În acest loc? - Ba da. E mănăstirea din imaginația măriei tale. Cu o arhitectură remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
poiană ne vede, așa cum vede albastrul cerului printre vârfurile brazilor, În diminețile de vară. Albastrul de Voroneț ar trebui să fie cerul văzut de brazi și de iarbă și de tot luminișul acesta, care pare o bucată de Paradis. Ușa chiliei se deschise parcă singură. Voievodul privi spre ea, nehotărât, apoi se uită la Alexandru. - Dacă tot veni vorba de Paradis... mormăi tânărul, arătând spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și de iarbă și de tot luminișul acesta, care pare o bucată de Paradis. Ușa chiliei se deschise parcă singură. Voievodul privi spre ea, nehotărât, apoi se uită la Alexandru. - Dacă tot veni vorba de Paradis... mormăi tânărul, arătând spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri o clipă În fața ușii, apoi intră. Daniel Sihastrul Îl aștepta În picioare. Era Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bucată de Paradis. Ușa chiliei se deschise parcă singură. Voievodul privi spre ea, nehotărât, apoi se uită la Alexandru. - Dacă tot veni vorba de Paradis... mormăi tânărul, arătând spre chilie. Eu aș zice că merită Încercat. Ștefan păși Încet spre chilie, se opri o clipă În fața ușii, apoi intră. Daniel Sihastrul Îl aștepta În picioare. Era Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să crească până la piept. Era Îmbrăcat Într-o rasă călugărească ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de aceea ai venit la mine. Nu fiindcă aici ar fi sfârșitul drumului. Ci pentru că aici e Începutul lui. Și nu pe mine mă cauți, ci pe tine. - Îl caut pe Dumnezeu, preasfinte. - L-ai pierdut? Întrebarea pluti În tăcerea chiliei, fără răspuns. În fața altarului, o lumânare Își frământă flacăra, cuprinsă parcă de neliniște. Voievodul simți că are de spus multe, dar nu-și mai amintește nimic. Greutatea din sufletul lui nu avea nevoie de cuvinte. Tăcu, fiindcă știa că Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mă caută zi și noapte, pe cărările codrilor. - Mai privește o dată. Ștefan ridică ochii spre călugăr, uimit. Nu Înțelesese ce voia să spună. La ce să privească? - Spune-mi ce vezi cu ochii tăi, voievodule. - Văd un om sfânt. O chilie de lemn. Icoana Mântuitorului. Icoana Sfintei Fecioare. - Mai departe. - Afară, un om care mă așteaptă. - Credincios ție și Domnului? - Da. - Mai departe. Codrii Voronețului. - Mai departe. - Mai departe nu văd. - Încearcă. Deschide ochii minții. - Poate dușmanii. Mulți. - Poate. Și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să pășești În chilia mea și să Îndrăznești a-mi spune că ești Înfrânt? Ești umbra lui Ștefan? Atunci Întoarce-te În umbră! Ești Însuși Ștefan? Atunci Îți spun ție, așa cum Mântuitorul i-a spus, cândva, lui Lazăr: „Ridică-te și umblă”! Căci victoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și umblă”! Căci victoria este doar a celor care știu să se ridice atunci când ceilalți cred că au ajuns țărână! Ești tânăr, ești puternic, ai o țară care te așteaptă, iar tu nu vezi decât două icoane și pereții unei chilii? Unde ți-e vederea? Ia cornul de vânătoare și vino cu mine! Ștefan văzu cu mirare că pe masa de rugăciuni apăruse un corn de vânătoare care, din câte Își amintea, nu fusese acolo când intrase prima oară. Îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu mine! Ștefan văzu cu mirare că pe masa de rugăciuni apăruse un corn de vânătoare care, din câte Își amintea, nu fusese acolo când intrase prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele călugărului, care deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de animale care se strecurau spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
om, dacă exista, știuse exact când se va ridica ceața. Dacă nu cumva... Nu, asta era deja o nebunie. Și totuși. Dacă nu cumva chiar el adusese ceața. * - Măria ta... spuse Alexandru, mi-ai promis ceva după ce am plecat de la chilia Sihastrului... - Da, Alexandru. Dacă prevestirea lui se adeverește, ai o mie de călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed. - Vom scăpa, Doamne. Răzeșii se bat pe ambele flancuri. Cavaleria a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu va mai fi vorba de războaie, ci de mănăstiri. - Mănăstiri? - Da. Măria sa cere finanțare de la boieri și răzeși pentru ridicarea unei mănăstiri la Valea Albă, loc care se va numi de acum Încolo Războieni. Și a unei mănăstiri lângă chilia lui Daniel Sihastrul, la Voroneț. Vorba măriei sale este și pentru tânărul Alexandru. Pentru el, mesajul e scurt și, În ce mă privește, nu Înțeleg nimic. - Să-l auzim, spuse Oană. - Albastru de Voroneț. * Masa se prelungi cu Încă o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]