KorAP: Find »[drukola/base=cioară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...100 >

2,486 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422

descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă o mierlesc? O cioară care o mierlește, auzi! Să le lovești, să le privești craniul transformat în muci păstoși. Ochii fără culoare. Să le ia dracu’ de ciori, în cele din urmă! De ele ne arde nouă? Se strânseseră duminică dimineață și patrulau din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă o mierlesc? O cioară care o mierlește, auzi! Să le lovești, să le privești craniul transformat în muci păstoși. Ochii fără culoare. Să le ia dracu’ de ciori, în cele din urmă! De ele ne arde nouă? Se strânseseră duminică dimineață și patrulau din nuc în nuc. E absurd să spui că patrulau. Asta ar însemna să aibă un scop în patrulatul ăsta al lor. Că urmăreau ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
și patrulau din nuc în nuc. E absurd să spui că patrulau. Asta ar însemna să aibă un scop în patrulatul ăsta al lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
în nuc. E absurd să spui că patrulau. Asta ar însemna să aibă un scop în patrulatul ăsta al lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există, desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă, o ordine a deplasării lor, a luării în stăpânire a teritoriului marginii ăsteia de sat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există, desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă, o ordine a deplasării lor, a luării în stăpânire a teritoriului marginii ăsteia de sat. Dar nu ele sunt responsabile pentru această ordine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există, desigur, dacă stai să le urmărești, o regulă, o ordine a deplasării lor, a luării în stăpânire a teritoriului marginii ăsteia de sat. Dar nu ele sunt responsabile pentru această ordine. Ciorile sunt niște animale idioate. Aproape teleghidate de te miri cine. În stradă sunt Motanu, Văleanu, Oaie și tot restul. Care povestesc beția din urmă cu o noapte. Și așteaptă porumbei care trebuie să vină de la Suceava, de la Roman. De la Carei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
de te miri cine. În stradă sunt Motanu, Văleanu, Oaie și tot restul. Care povestesc beția din urmă cu o noapte. Și așteaptă porumbei care trebuie să vină de la Suceava, de la Roman. De la Carei. Așteaptă porumbei și uite că vin ciori. Așteaptă porumbei și fac pariuri. Pariuri mici. E destul de greu să crești un porumbel, să-l îndopi. Gigi Tigaie le-aduce îngrășăminte de la crescătorie. Au nume bune. Ronaldo, Raul. Nume de porumbei. ...ăla floriu, uite-l p-ăla floriu! Ăla

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
E destul de greu să crești un porumbel, să-l îndopi. Gigi Tigaie le-aduce îngrășăminte de la crescătorie. Au nume bune. Ronaldo, Raul. Nume de porumbei. ...ăla floriu, uite-l p-ăla floriu! Ăla premiatu’... ... Vasileeeeee, bă, Vasileeee, băăăăă... ... îți vine cioara, băăăă! Ciori pe post de porumbei. Fâlfâit care le propulsează, le împinge să zgârie aerul. Nu croncăne, plescăie doar, vag satisfăcute. N-are nici o noimă dansul ăsta din pom în pom. Se învârt să poată reveni de unde au plecat. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
greu să crești un porumbel, să-l îndopi. Gigi Tigaie le-aduce îngrășăminte de la crescătorie. Au nume bune. Ronaldo, Raul. Nume de porumbei. ...ăla floriu, uite-l p-ăla floriu! Ăla premiatu’... ... Vasileeeeee, bă, Vasileeee, băăăăă... ... îți vine cioara, băăăă! Ciori pe post de porumbei. Fâlfâit care le propulsează, le împinge să zgârie aerul. Nu croncăne, plescăie doar, vag satisfăcute. N-are nici o noimă dansul ăsta din pom în pom. Se învârt să poată reveni de unde au plecat. Trebuie să țină

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
Și un kil dă ulei. Altul îi trage cozorocul șepcii peste ochi. Râde. Apoi ia o gură de apă de la cișmea și-l aleargă pe celălalt să-l stropească. Fug și nu-i mai vedem. Porumbeii nu mai vin. Doar ciorile, cum vă spuneam. Porumbeii am putea să spunem că sunt doar o scuză care se inventează pentru ca bărbații să aibă prilej de șprițane. Și de table. Și să scape de neveste. De gura lor. Ei așteaptă porumbeii. Au o misiune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
ajuns satul, strada. Tu înveți, o să ajungi cândva dincolo de Ploiești. Se văd contururile grădinilor. Gardurile - ca niște forme geometrice. Ca să vezi că lumea asta are o logică. O lume desenată. Pictată. Așa se vede de aici, de sus. De pe platou. Ciori nu se mai văd. Nu mai sunt ciori prin aer. Au dispărut. Și porumbeii. Să tragi cu praștia. Și să n-ai nici o satisfacție că piatra aia s-ar îndrepta undeva. Că s-ar deplasa. Sus, peste câțiva rugi de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
dincolo de Ploiești. Se văd contururile grădinilor. Gardurile - ca niște forme geometrice. Ca să vezi că lumea asta are o logică. O lume desenată. Pictată. Așa se vede de aici, de sus. De pe platou. Ciori nu se mai văd. Nu mai sunt ciori prin aer. Au dispărut. Și porumbeii. Să tragi cu praștia. Și să n-ai nici o satisfacție că piatra aia s-ar îndrepta undeva. Că s-ar deplasa. Sus, peste câțiva rugi de muri, peste cătină, măceșe. Piatra nu avansează. Mergem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
puști și mergeam la meciurile Doftanei Bănești, care atunci era prin Divizia Onoare sau cam așa ceva. Îmi aduc aminte că la fiecare meci stăteam în spatele porții „Ălorlalți“ și câțiva golani mă puneau să strig tot felul de porcării portarului. Măi, cioară, te caută moartea pe-acasă. Trebuia permanent să inovez, să compar picioarele portarului cu niște gladiole, să-i atrag atenția că seamănă cu o scândură, că din profil nici nu-l vezi. O groază de chestii din astea. Dacă era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
tare. Înapoi a venit înjumătățită, tăiată în două. Două bucăți. Și nimeni n-a avut puterea să comenteze așa ceva. Cuvintele - ciubuc inutil al faptului. Și tot acolo, îmi amintesc, poate chiar în ziua aia când mi-am propus să vânez ciori, s-a jucat Ciuș cu un chibrit. Și a dat foc unei tufe de la care focul s-a întins prin iasca uscată și la ceilalți rugi. Era, așa, un fum negru, urât. Ardeau murii și scrâșneau. Fumul se ducea departe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871

splendida grădină a Hesperidelor sau a Raiului, fără să mai cunoaștem efectele energizante ale bombelor atomice, frumusețea dumnezeiască a lagărelor morții, a gulagurilor și nici crivățul Bărăganului. În ciuda faptului că aveau coroanele puțin dezvoltate, păduricea de salcâmi era plină de ciori. Vă mai amintiți portretul ironic, acid și zeflemitor al negresei creionat de poetul "Baladelor vesele și triste", din care însă nu lipsesc notele de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste creaturi. " Ciorile croncăneau și se strângeau pe turlele albe ale bisericilor. Întunecat la suflet din cauza vremii, cu urechile iritate de croncănitul păsărilor, Creangă puse mâna plin de ciudă pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descărcă în pâcla de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
croncăneau și se strângeau pe turlele albe ale bisericilor. Întunecat la suflet din cauza vremii, cu urechile iritate de croncănitul păsărilor, Creangă puse mâna plin de ciudă pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descărcă în pâcla de ciori." (G. Călinescu) Atitudine căreia îi acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante, dată fiind starea de maximă iritabilitate la care îl aduseseră nesuferitele cârâitori. Dar, să revenim la... ciorile noastre din Bărăgan. Erau mii, mii de ciori, care-și aveau aici reședința permanentă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descărcă în pâcla de ciori." (G. Călinescu) Atitudine căreia îi acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante, dată fiind starea de maximă iritabilitate la care îl aduseseră nesuferitele cârâitori. Dar, să revenim la... ciorile noastre din Bărăgan. Erau mii, mii de ciori, care-și aveau aici reședința permanentă. Problema lor era hrana. Zeci de hectare, sute de hectare de culturi de grâu, de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
și o descărcă în pâcla de ciori." (G. Călinescu) Atitudine căreia îi acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante, dată fiind starea de maximă iritabilitate la care îl aduseseră nesuferitele cârâitori. Dar, să revenim la... ciorile noastre din Bărăgan. Erau mii, mii de ciori, care-și aveau aici reședința permanentă. Problema lor era hrana. Zeci de hectare, sute de hectare de culturi de grâu, de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de semănători în pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
o torță. Am început acțiunea. Tinerii se urcau în copaci, iar de jos li se întindea prăștina la extremitatea căreia motorina ardea cu flacără și pe care o puneau sub fiecare cuib. Vă mai amintiți cum arată un cuib de cioară? Nu? E făcut din vreascuri de dimensiuni diferite: și mai mari și mai mititele, sub formă circulară, căptușit cu buruieni, cu frunze, cu resturi vegetale uscate, cu iarbă și cu pene, încât ouăle stau ca într-un legănuț moale și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
ospitalier, ajuns pe post de doică. Nu vă amintiți cât de veseli, cât de drăgălași erau și bine dispuși în mica lor garsonieră, cântând cu patos, cât îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de lăutari) Ei bine, aceste cuiburi ardeau cu tot cu puii eclozați, cu tuleiele deja crescute, alții având chiar pene mărișoare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
mica lor garsonieră, cântând cu patos, cât îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de lăutari) Ei bine, aceste cuiburi ardeau cu tot cu puii eclozați, cu tuleiele deja crescute, alții având chiar pene mărișoare, căci se alesese intenționat această perioadă de timp. Unii dintre pui ajungeau la marginea cuibului căutând un mijloc de salvare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot acest interval de timp, deasupra salcâmilor, atingându-le vârfurile crengilor, și chiar mai jos, printre ele, riscându-și viața, dovedind un curaj inimaginabil, mii de ciori urlau înspăimântător în cârâituri sălbatice, încercând o iluzorie salvare a progeniturilor... Le vedeam ochii negri, injectați de sânge, cu ciocurile larg deschise și limba ca un punct de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
voluntar la regimul alimentar "dintele calului", fiind cel mai ușor, înainta pe pojghița de gheață ca la patinoar, neexistând riscul scufundării în zăpadă. Arareori, deasupra capetelor noastre, pe cerul încruntat, se făceau auzite slabele fâlfâituri ale unor grupuri răzlețe de ciori căutându-și cu disperare hrana care scăpaseră ca prin minune de pârjolul înfiorător din liziera de salcâmi de astă-vară. Pentru Mircea, efortul deplasării era cu adevărat un chin. Fiecare pas pe care-l făcea constituia un efort deosebit. Era ca și cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]