3,124 matches
-
opriră vizavi. Erau tinere, înalte și îmbrăcate în haine tivite cu blană, care lăsau să li se vadă rochiile. Una dintre ele scoase piciorul în afară, își ridică poala rochiei pînă la jumătatea coapsei și își făcu de lucru la ciorap. Femeia care o însoțea se uita cu dispreț în jur. Thaw se opri, iar stomacul îi fu electrocutat de o descărcare nervoasă. Ridică mîna și traversă străduindu-se să zîmbească. Se adresă femeii care își lăsa jos poala rochiei: — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel și Rima. Trompetele deveneau asurzitoare, apoi tăcură cînd o figură neagră și argintie apăru și rămase sub arcada din mijloc. Era un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, cu nasturi de argint, cu pantaloni negri pînă la genunchi și ciorapi albi. La gît și la încheieturile mîinii avea dantele și paftale de argint la pantofi. Pe cap purta o perucă albă ca zăpada și pe ea un tricorn negru. în mîna stîngă ținea o mapă, iar în dreapta un baston din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă gândesc bine; plouase toată noaptea mărunt și monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am pregătit niște pantaloni albaștri, cam peticiți, dar mai sunt buni, o cămașă cu jabou, niște ghete albe, cred că au fost de patinaj, acum nu mai au patine, n-am găsit altele, și încă niște lucruri, o pereche de ciorapi, nu mai știu ce, o căciulă, vi le aduc când mai vin pe aici, poate vă duceți și voi la oraș, trebuie să fiți îmbrăcați mai omenește, nu merge chiar așa; dar să trecem peste nimicurile astea, să ne gândim
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din scorbură, am sta și noi, ca oamenii, lângă un calorifer încălzit, ne-am plimba cu liftul sau am intra într-un magazin luminos, mi-aș cumpăra tutun irlandez, pentru pipă, nu așa, în mizerie, cu cizmele sparte și cu ciorapii uzi și înghețați, nu vezi ? Nu sunt bun de nimic, îmi intrase în cap că sunt predestinat și așa mai departe, că tu, ce să mai spun, pe dracu’, poate că tu ești, nu zic, dar eu nu sunt bun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zăpada și, câteodată, lupii; atunci, ce e drept, mă bucuram că sunt la adăpost, aveam mici sentimente; dar noaptea, când cerul își desfășura miriadele de stele deasupra noastră, mă simțeam necăjit și mic și murdar, îmi simțeam cămașa găurită și ciorapii idem, îmi pipăiam fruntea murdară de pământ și îmi venea să mor;iar înăuntru mă pândeau ochii lui Dragoș, care luceau descurajant și trist. Am stat așa zile și nopți, nu mai știu câte, până când am simțit din nou, lângă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cât de cât, ai să pricepi de ce mi-am amintit de doamna Ojog și de Buster al ei tocmai acum, după momentele sublime din noaptea de azi-noapte, așa că ieri mergeam pe stradă proaspăt bărbierit, fără bandaj la mână și cu ciorapi curați, iar o fată s-a ținut după mine vreun ceas, pe stradă. Eu nu mă țin niciodată după fete, pe stradă. N-am obiceiul ăsta. Dar îmi făcea plăcere, mă gândeam la unul, Turcu, un tapițer de pe strada Vasile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vârât sau nu în mașinăria lor; îmi venea să urlu, aveam și eu un creier acolo, nenorocit, mă rog, făcea și el ce putea, printre altele mai era și autorul erorilor mele, iar ei mă obligau să-l astup cu ciorapul lor mâncat de molii pe când el mârâia ca un câine pe care îl purtam în țeastă. * În regiunea de vest a statului Kentucky a fost declanșată o puternică ofensivă împotriva a milioane de mierle și sturzi, prin împrăștierea din helicoptere
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vie a ochilor înguști și verzui, îi vedea părul roșcat-arămiu, îi vedea claviculele subțiri, îi vedea până și umbrele șterse ale coastelor. Băiatul se ridicase în genunchi, aștepta încordat clipa când să-și înhațe hainele și să fugă. Pantalonii lui, ciorapii de bumbac și bocancii zăceau pe podea, lângă pat. Constantin îl privea năucit. O amplă amărăciune îi înecase inima. Ar fi vrut să plângă, să moară, să termine odată... „Ieși afară !...“, o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rănirea mai multor persoane și blocarea circulației pe timp de câteva ore. 4. Am lăsat-o așa, un timp. Aveam impresia că mă îngroapă în nisip. „Tanti“, am spus apoi, fiindcă nu-i cunoșteam numele mic, „aveți o muscă pe ciorap“. Mă miram singur cum de ajunsese musca aceea până sus, la noi. Ea a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bună recompensă aducătorului. Maria trecea pe partea cealaltă, umbla ca năucă, nu m-a văzut. Am traversat strada, am ajuns-o din urmă, s-a oprit. Îi luceau ochii, poate din cauza cerului, dar tremura în rochia ei mototolită. Purta un ciorap alb și unul albastru. „Maria“, am spus, „unde umbli de atâtea zile ? Ai tăi te caută, în disperare...“. „Mă duc acasă“, mi-a răspuns. Avea o voce egală, care părea că nu participă la sensul cuvintelor. O resemnare mâhnită îi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
2 „— Lumea țipă că n-avem pavaj întreg, că n-avem canale pe trei sferturi din străzi, că n-avem lumină electrică decât pe arterele mari, că murim ca muștele când sunt epidemii. Iar domnul primar Robescu are bani la ciorap și ne propune să înălțăm statui: statuia Independenței și bustul lui Ioan Brătianu. Când cerem lucrări de îmbunătățire, n-avem parale. Când avem parale, ridicăm statui! Bucureștii ard și domnul primar se piaptănă!“ — Obișnuitele neadevăruri de la Adevĕrul! Procopiu și Pavel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca o cobe că n-o să ajungă să domnească nici măcar o zi. Dacă însă de adevăr e vorba, e bine de știut că se pavaseră o seamă de străzi, iar banii pentru statuia lui Brătianu nu erau din buzunarul sau „ciorapul“ primăriei, ci din fonduri obținute la tombole organizate chiar în acest scop. Și de la marea loterie de Anul Nou al cărei rezultat nu-i era indiferent nici lui Procopiu, o parte din bani erau destinați lucrărilor edilitare. Cât despre domnul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
auzise pășind pe tocurile pantofilor, dar nu apucă să îi vadă fața. Dar îi văzu părul, buclat și greu, de un negru strălucitor, revărsat peste haina subțire de primăvară. Era Veterinara, îmbrăcată într-un deux-pièces și cu gambele strânse în ciorapi de mătase. Dar dacă nu era ea? Omar nu o văzuse decât cu cizme și în pantaloni cu vipușcă sau în jeanșii mulați ca a doua piele. Și dacă era chiar Veterinara, de ce nu îi spusese la revedere lui Max
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bărbat și o femeie își ating inimile, fiindcă, despre sex, nici nu poți gândi decât ca despre o viză expres, pentru când vrei să îți revezi morții. Din plasa de zvonuri și bănuieli le scăpase un ochi, ca dintr-un ciorap: șoferul Omid fusese chemat de Rajabzadeh în persoană, care era noul cap al poliției. Într-o seară, când stătea cu taxiul la intersecția Bulevardului Mirdamad cu Shariati, un bărbat care, după echipament, ținea de gardeh vijeh l-a somat să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în același timp un spectacol liniștitor. Da, acesta e termenul: li-niș-ti-tor. Îți face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și o doamnă distinsă croșetează un ciorap roșu. Știu, ce am eu în poală nu va ajunge niciodată ciorap pentru că în afară de tricotatul pe față, alandala, n-am învățat nimic altceva, acesta este însă un amănunt lipsit de importanță dat fiindcă doar aspectul pitoresc ne interesează. După cum îți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
face impresia că nu s-a petrecut nimic rău. Doi prieteni care stau la taclale într-o seară de toamnă. Afară plouă și o doamnă distinsă croșetează un ciorap roșu. Știu, ce am eu în poală nu va ajunge niciodată ciorap pentru că în afară de tricotatul pe față, alandala, n-am învățat nimic altceva, acesta este însă un amănunt lipsit de importanță dat fiindcă doar aspectul pitoresc ne interesează. După cum îți spuneam, din depoziția inginerului, domnul maior nu va putea reține nimic împotriva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Panaiteasca... Făcu un gest de lehamite: Eu vă spun sincer, mă mir de ce o ținea bărbatu-său! Enumeră repede pe degete: Nu tu gătit, nu tu spălat, nu tu o mâncare ca lumea, o murătură, o dulceață, nu tu un ciorap cârpit. Alimentara, Nufărul și Expresul din colț! Maiorul își ascunse zâmbetul. Recunoștea în tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele unei femei căsătorite. Nimeni nu le condamnă mai aspru, iar subtextul e străveziu: " Astea au noroc! Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au venit în obiectiv i-a împușcat mortal pe locotenentul Iuga Iancu, lucrător în cadrul direcției judiciare a Inspectoratului General al Miliției București și plutonierul major Haliț Dumitru de la miliția raion Tulcea, regiunea Galați. I-a dezbrăcat de haine și de ciorapi și i-a îngropat întrun făgaș, ca o groapă săpată de apă și a pus un strat de pământ de 30 cm pe ei și a înfipt nșite crengi de copaci ca să camufleze locul. Dispariția lor ne-a pus pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
poate vă mai gândiți. Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea". A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fixe și totdeauna traversa strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sânt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. "Tîmpitule", a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alice. Totul i-a făcut o plăcere nebună și mi-a arătat mândră (și, aș zice, destul de sugestiv) o urmă de colț în partea de sus a coapsei. Ochii mei uluiți și neîncrezători au observat cu acea ocazie că purta ciorapi negri și nu pantaloni colanți. Sângele meu, totuși, n-a dat năvală. Corespondăm cu destulă regularitate, tema obișnuită din scrisorile Mymei fiind îndemnul să particip la tot felul de proteste, stând culcat, stând pe jos, trecând prin apă și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ieșea din borcanul cu măsline, deschis și așezat pe o tavă de tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de stridii. — Biata maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de comuniș’ la universitățile alea. — Da? întrebă cu interes doamna Reilly, tamponându-și ochii cu poalele rochiei ei bune de tafta verde, fără să-și dea seama că-i arată domnului Robichaux gaura mare pe care o avea unul dintre ciorapii ei la genunchi. Poate asta-i rău cu Ignatius. Numa’ un comunis’ s-ar purta așa rău cu mama lui. — Întreabă-l o dată pe băiat ce crede el despre democrație. Chiar așa am să fac, spuse fericită doamna Reilly. Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]