38,100 matches
-
Sexul (rîde). A, nu, ăsta ar fi un punct forte. Bună întrebare. Cea mai mare slăbiciune? Îndoiala, îndoiala că nu sînt un scriitor adevărat. E un sentiment pe care cred că-l au toți scriitorii. De-aia am nevoie de cititori - ca să-mi confirme mereu faptul că sînt scriitor. Îndoiala, da! Minunatul Samuel Beckett, la 77 de ani - eram la el în apartament - tocmai terminase un text și mi l-a arătat. Era superb, dar spunea: "Încă nu." Încă nu?!? Dar
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
călăuzire către esențialul unei opere". Consider și eu că, în momentul de față, putem interpreta altfel această carte, anume excluzând din start atât premisa lecturii polemice, cât și pe cea a posibilului partizanat filial, astfel încât câștigul sufletesc și intelectual - pentru cititorul și spectatorul teatrului ionescian - nu poate fi decât înzecit. În primul rând, cartea semnată de Marie-France Ionesco a apărut și în contextul unor excepționale eforturi de recuperare și valorizare în România a gândirii și operei dramaturgului, din păcate căzute în
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
dezvăluie peisaje sufletești și intelectuale mai puțin vizitate. Am descoperi astfel, printre eboșele clasicului portret al "părintelui teatrului absurdului", pe tânărul baudelairian, autor al tezei neterminate Le thčme de la mort et du péché dans la poésie française depuis Baudelaire, pe cititorul îndrăgostit de Alain Fournier ("maestrul adolescenței mele literare și visătoare"), de Flaubert, Dostoievski sau Proust ("Proust spunea lucruri pe care eu însumi le simțeam, dar nu reușeam să le exprim"), dar mai ales pe truditorul asupra Filocaliei, a operei lui
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
de-o anume benevolență a rău famatului "patron". Evitînd extremele la fel de inoportune, Dan Ciachir dibuie linia justă, obiectivă a rememorării, de real folos atît istoriei literare, care-și are sertarul său ispititor de "mică istorie", cum spun francezii, cît și cititorului pur și simplu ce are ocazia a medita la "grandoarea și decadența" unui scriitor tipic epocii comuniste, "grandoare și decadență" nu în ordine succesivă, ci într-un inextricabil amestec, precum o descompunere fosforescentă... Să observăm din capul locului că Eugen
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
relația autorului cu vocea narativă se ambiguizează și se îndepărtează vizibil de la o povestire la alta. Abia acum îți dai seama de câtă literatură e în stare Mircea Cărtărescu chiar și atunci când pare sau chiar trebuie să vorbească despre sine. Cititorii Jurnalului său, îndeosebi aceia care, spre ghinionul lor, au fost dezamăgiți din varii motive de lectura primului volum, ar trebui să mediteze la acest aspect. Dilema se păstrează: câtă biografie și câtă literatură? Sau, altfel și general formulat, ce fel
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
delicatețe, cruzime, ipocrizie și neînțeles. Mult neînțeles. (Desigur, n-ar strica și ca femeile să citească acea listă și să ia niscai notițe!) Povestirile din această carte (deși nu toate textele sunt propriu-zis povestiri) sunt îndeajuns de variate pentru ca fiecare cititor să-și aleagă drept favorită alta. Cu urechile pe spate, Nobokov la Brașov, Zaraza sau Bomba de aur? De aceea n-am insistat asupra nici uneia În definitiv, într-o singură frază, de ce iubim femeile? Pentru că din ele-am ieșit și
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
corpus de referințe critice semnate de Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Lucian Raicu (o amplă analiză a volumului în limba franceză "Chasteté régnante"). Așadar, o carte de poezie pentru toate anotimpurile, care poate, la o primă privire, descuraja nu numai pe cititor, ci și pe comentator. Căci ce e prea mult, spune proverbul, strică: dar atunci când acest mult este și bun, lucrurile se schimbă. Adevărul e că poezia lui Miron Kiropol este unsă cu toate ingredientele poeziei române și universale de la origini
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
Sorin Lavric Poate că cea mai mare tristețe de care poate avea parte un cititor la lectura unei cărți e să vadă cum autorul, vrînd să-și înfățișeze ideea, o prezintă într-o formă golită de orice participare afectivă. E ca și cum ideea aceea, în loc să prindă ființă grație unei însuflețiri umane, este aruncată pe pagină ca
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc, H.-R. Patapievici este o excepție, adică un autor care are patosul ideii, puterea de a o însufleți în așa fel încît ea să poată prinde viață în mintea cititorului. Ultima sa carte, Discernămîntul modernizării (Humanitas, 2004) - o antologie însumînd șapte conferințe ținute în ultimii ani în țară (Timișoara, Constanța și București) sau în străinătate (Brisbane, Australia) -, este un exemplu de cum se mai poate gîndi astăzi cu patos, dar cu
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
lui H.-R. Patapievici de a face asocieri de idei cu adevărat surprinzătoare, stabilind relații între teme pe care în mod normal nu ești înclinat să le pui alături. Conferința sună modest: "Despre scris, ascultare și imaginație", dar în ea cititorul va găsi, comentată într-un mod aparte, o scenă ce i se va întipări definitiv în memorie: la capătul unor cursuri sisifice în care se chinuia pe sine și, deopotrivă, își chinuia studenții, Wittgenstein, dezgustat de el însuși și de
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
din cale-afară de optimiști. În prelungirea distincției lui Platon și în continuarea patosului de care vorbeam la început, pot spune că Patapievici, atunci cînd își păstrează patosul, poate cu adevărat să scrie în suflet, cu alte cuvinte poate să transpună cititorul în acea stare în care cuvintele unui text pot fi citite ca pe o sursă de însuflețire a gîndirii proprii. Și atunci ideea autorului nu numai că e vie, dar ea poate să suscite chiar și gîndirea celui care, citind
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
special de a hohoti interior exprimă fără greș "o voluptate strict intelectuală", adevărul că "plăcerea vine din gratuitate" (N. Manolescu). Ca și Budai-Deleanu, Creangă scrie în primul rînd pentru sine, își face din literatură "jucărea", apoi se fălește cu ea cititorului, în fața căruia se prezintă într-o stare de totală dezinhibare. Arzătoarea lui sete pentru ziceri larg ilustrative, o nebună dipsomanie filologică cu înclinație spre halucinația hiperbolică și spre rîsul gros, cu conotații adesea obscene, îl apropie de Rabelais. Dar alături de
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
a romanului și de evidența receptării, cu diferențe considerabile de la un roman la altul, în funcție de valoare, dar și de alți parametri extraliterari. Indiciile de conținut pentru romanul contemporan (de exemplu) sunt date de categorisiri care oferă o imediată orientare a cititorului în câmpul vast al temelor și al formulelor narative. Avem astfel roman polițist, social, istoric, de aventuri, de spionaj, SF, politic, de familie, de tip comportamentist, de dragoste, document, memorialistic, de analiză psihologică, parabolic, dar și roman-confesiune, roman-rechizitoriu, roman-experiment, roman-eseu
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
într-un florilegiu de o densitate extremă. Ne pomenim prinși într-un univers închis între podeaua presărată cu obiecte și tavanul acoperit de oglinzi, totul sub privirile unor manechine care ne trimit, poate, la vremea copilăriei, când am fost cu toții cititori ai basmelor lui Andersen. Însoțiți de imaginea noastră de astăzi, reflectată de oglinzile de deasupra capului, și având dinaintea ochilor propriile dubluri, ne cufundăm în acest spectacol care îmi amintește o frumoasă definiție a lui Lucian Raicu: "poezia este gândire
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
apoi l-am ascultat siderat pe acel Gherguț de la BEC care nici el însuși nu înțelegea ce spune și mi s-a părut că nu mai are nici un rost. Așa că, mai bine aș scrie despre libertatea presei, mi-am zis. Cititorii să fie cât mai proști Mai ales că odată cu apropierea alegerilor s-a tot discutat acest subiect. Au fost și scandalurile Evenimentul zilei și România liber| și toată suflarea presei românești părea angrenată în a-și câștiga și consolida libertățile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
s-au întrecut în a-și ascunde opțiunile politice pesediste sau, dimpotrivă, a le face mai evidente pe ici pe acolo prin părțile esențiale folosind tehnici de manipulare atât de străvezii și de primitive încât au insultat până și inteligența cititorilor cu liceul neterminat. De pildă, după scandalul autobuzelor electorale, Na}ional titra de o șchioapă pe prima pagină: "Autobuzele fraudei au aparținut Alianței!". Undeva în colțul de sus, cu litere mici mici se afla și mențiunea "PSD spune:". Evident că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
după apariția romanului tezist al lui M. Sadoveanu, Mitrea Cocor este publicat și la Bratislava, în limba slovacă. De un ecou mai favorabil se bucură însă romanul Desculț de Z. Stancu (tradus cu măiestrie de J. Hu�ková), în care cititorii slovaci apreciază expresivitatea realistă mereu confruntată cu incantații lirice - tendință existentă și în proza slovacă din anii de după război. Începând din 1953, politica editorială se orientează mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
scéna din Bratislava în stagiunea 1997-99, interpretată de spectatori ca o satiră a moravurilor politice actuale. Intenționat am consacrat un spațiu destul de mare acestei treceri în revistă a momentelor importante din receptarea literaturii române în Slovacia, dorința mea fiind ca cititorul român să aibă o imagine mai concretă despre meandrele acestui proces. Conținutul cărții d-nei Vajdová apare însă mult mai complex, fiindcă literatura unei țări apropiate geografic și spiritual este mereu pusă în legătură cu mediul receptor care alege și interpretează valorile literaturii
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
o reprezintă, prea puțin convingător, "latura istratiană, neconsolidată, atît de deosebită de vocația nastratinescă a scrisului lui Fănuș Neagu", o "sarcină tragică" pusă în cîrca unui "personaj nevertebrat", "insuficient gîndit". Romanele lui Al. Ivasiuc reclamă, prin ostentativa lor intelectualizare, "un cititor deplin format, dornic să întîrzie pe marginea paginilor", dar, vai, în același timp, "un cititor suficient de îngăduitor și răbdător, capabil să se Ťmobilizeze pentru a trece peste niște slăbiciuni reale ale cărților, care, neînvinse la timp, s-au perpetuat
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
scrisului lui Fănuș Neagu", o "sarcină tragică" pusă în cîrca unui "personaj nevertebrat", "insuficient gîndit". Romanele lui Al. Ivasiuc reclamă, prin ostentativa lor intelectualizare, "un cititor deplin format, dornic să întîrzie pe marginea paginilor", dar, vai, în același timp, "un cititor suficient de îngăduitor și răbdător, capabil să se Ťmobilizeze pentru a trece peste niște slăbiciuni reale ale cărților, care, neînvinse la timp, s-au perpetuat, puțin modificate, de la un roman la altul". Deoarece "impopularitatea" discursului cerebral acutizat se agravează printr-
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
înțelege când spun că mi-e absolut imposibil să rezum subiectul romanului. Metaforic vorbind, subiectul romanului este, dacă vreți, însuși epicul. Evanghelia lui Arańa este însăși Povestirea. Sigur, meritul este în principal al formulei, al tipului de roman, dar rareori cititorului român i-a fost dat să treacă, alături de personajul cărții, prin atâtea întâmplări de viață și de moarte. Suntem, așadar, în Spania primului secol, dar pentru foarte puțin timp pentru că Joaquin Arańa va fugi în Portugalia, va naviga pe Marea
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
Deșteaptă-te din somnul duminical, române/ Și vîră-n fanta urnei cuvîntul unic da..." Pînă atunci, toată lumea răspunde la orice cu no comment sau, chiar pe limba celor care nu (prea) cuvîntă, " How do you do? Hau, hau!" Descumpănitor pentru un cititor cît de puțin anchilozat, Șerban Foarță se mișcă rapid și fără să semnalizeze între mai multe limbi, între mai multe registre care sînt, nu-i așa, doar variante ale unui discurs într-un anume sens totalizator. Din fragmente lipite la
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
lume nu absurdă, nu S.F., ci mică, dar a noastră. Fiecare articol e, în fond, o mini-proză, ba chiar o eboșă de poezie a unui autor la care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E un jurnal la vedere, ținut în numele "cititorului implicit", care așa l-ar scrie dacă l-ar scrie, cu onoare și oroare, și cu oarece simț al datoriei, fiindcă "mă cunoșteau vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Georgiana Sârbu Pe Primo Levi tinerii cititori români au avut posibilitatea să-l cunoască mai întâi într-un roman apărut la începutul anului la Editura Polirom - Mai este oare acesta un om? E întrebarea celui care a trecut prin experiența traumatizantă a lagărului de exterminare nazist. Primo
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
era povestea celor care încercau să supraviețuiască lagărului Buna, Armistițiul redă experiența supraviețuitorului, a fericitului pe care providența sau abilitatea l-a scăpat de selecții. Armistițiul e un jurnal de călătorie (precedat de unul de convalescență) desfășurat treptat sub ochii cititorului. Primo Levi e, mai mult decât orice, un povestitor. Inventariază, cu pasiune de colecționar, figuri, întâmplări... Foști camarazi sau torționari, victime, vagi contururi ale unor ființe umane. Henek König e un ungur transilvănean. Bucuria vieții simple (și autorul consemnează aici
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]