2,135 matches
-
Nu, zise Helen. E prea frumoasă. Oh! Tresări uimită. În cele din urmă Îndepărtă capacul cutiei aplecate pe genunchii ei, iar pliurile hîrtiei se desfăcură și pijamaua, se rostogoli fluidă, ca argintul viu. O privi o clipă, fără să se clintească, apoi, ca și cum s-ar fi Împotrivit, luă cămașa și o ridică. — Vai, Kay. — Îți place? — E superbă. Prea frumoasă! Probabil că te-a costat o avere! De unde ai luat-o? Kay zîmbi și nu vru să-i spună. Puse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sigură că a Juliei era la capătul uneia dintre casele Înșiruite. Își aminti că avea o treaptă spartă care ți se clătina sub picioare. Urcă treptele casei pe care credea că și-o amintește. Treptele erau crăpate, dar nu se clinteau. Poate că fuseseră reparate, presupuse ea. Brusc nu mai fu sigură dacă aceea era casa. Căută soneria pentru apartamentul Juliei: erau patru sonerii, nemarcate, fără nume. Care era a ei? Nu-și dădea seama, așa că alese una la Întîmplare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
observat. E adevărat, ai dreptate. Dar el Încă tremura, și, după o clipă Își frecă brațele. Era Îmbrăcat doar În pijama iar În celulă era un frig pătrunzător. — Du-te-n pat, repetă Duncan. Și apoi, cînd Fraser nu se clinti, se ridică În picioare, se urcă pe scaun și trase draperia. Se uită pe fereastră și văzu curtea și clădirea de vizavi de Închisoare luminată de lună. Undeva, către est, un reflector se mișca pe cer de parcă nu avea astîmpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mănânc prin piele și mă țin cu fălcile000u. Încă mai e0000000000000000000000000000000000000000000 tremurând ca un ramolit cu Parki 0000 Încetișor, atât de Încet, consum substanțaimba scoasă În vreme ce o roșeață intensă vcare mă Înconjoară0000000000000000000d pentru totdeauna. Vocea lui Crozier000000000000000000000000ingerând și ut de neclintit În asta Mărețul meu este eliminând excrețiile prin trupul meu, prin piele.000000000000000it Ucenic Mason! 000000000000000000000000000000 Trebuie Tânărul D să mănânc ca să merg Înainte, să consum ca să și intră În convulsii când Crozier Îi dătrăiesc, să consum ca să cresc. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
stăpânirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să gândim. Îi vedem. Lampa nu ne deranjează. Ei se uită la privirea noastră de neclintit. Îi vedem. — Uită-te la el, ce boarfă de rahat, scuipă Ghostie Gorman, pămpălău mic și albinos, cu o expresie care nu prevestește nimic bun. Apoi zâmbește, scoate o punguță cu cocaină și Începe să se frece cu ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
făcută praf, la fel și spatele, dar cauciucurile și motorul nu păreau afectate. Da, ar putea să-l ajungă din urmă. Sări în mașină și porni motorul. Atinse într-o secundă 5000 de rotații și apăsă accelerația. Mașina nu se clinti. Care era problema? Fusese și trunchiul distrus? Privi în oglinda retrovizoare și observă că roțile din spate erau suspendate în aer din cauza containerului care intrase sub mașină. Scoase un oftat și lovi cu disperare volanul cu pumnul. La naiba! Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nimeni pe acolo dacă nu are legitimație cu poză. - Păi, domnule detectiv, nu putem face asta, îi spuse femeia. E una dintre secțiile cele mai aglomerate ale spitalului. - Doamnă, nici nu mă gândesc să nu fie cum spun eu. Sunt neclintit ca un catâr. - Sunteți cum? - Încăpățânat. Există un criminal înarmat care o urmărește pe fetița asta și pe familia ei. Și dacă văd pe careva fără insignă, îl arestez cât ai zice pește. - Asta e camera de urgență a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de substantivul determinat: ,,Cartea, prieten nedespărțit la bine și la greu, ...”; pentru a despărți construcții gerunziale și participiale așezate la început de propoziție: ,,Eu, fiind ascuns în cămară, iute mă sui în pod ...”; ,, Ferită de orice adiere, apa lacului sta neclintită de veacuri”; pentru a despărți complemente circumstanțiale așezate între subiect și predicat: ,,Râul cel auriu, în șes, curgea pe sub perdelele de sălcii”; pentru a despărți cuvinte și construcții incidente: ,,Ascultă-mi, mamă, cântecul pribeag!” Nu se despart niciodată prin virgulă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sau pai și în câteva săptămâni totul a fost gata. Apoi, am ouat zilnic câte un ou timp de o săptămână, total șapte ouă pe care le-am clocit cu mare grijă. Uneori ploua și iar ploua, dar eu stăteam neclintită în cuib, ca nu cumva să pătrundă vreo picătură de ploaie și să-mi răcească ouăle. După aproape trei săptămâni, mi-au ieșit niște pui drăgălași ca niște cofeturi, nu goi ca puișorii de vrabie. Ca o mamă iubitoare ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor straniu; vis albastru al naturii; taina liniștii înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
locotenentul Gross trepida fără astâmpăr, urmărind cu atenție disperată toate mișcările condamnatului, care-i fusese bun prieten. Văzând pe Gross, Bologa își aduse aminte de căpitanul străin de adineaori și îl descoperi la spatele generalului, ținîndu-se cu mâna de falcă, neclintit ca o mustrare. " Ce om! se gândi Bologa cu necaz. Vine de la gară de-a dreptul aici și tot el vrea să-mi dea lecții de umanitarism, parcă eu aș fi o fiară sau..." În clipa aceea o mână îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Privirea ei veselă îl rușină. Îi păru rău că a jignit-o, fie și în gând... Petre ieși pe afară după treburi, făcând semn fetei să plece și ea, să lase pe locotenent să se odihnească puțin. Ilona nu se clinti, parcă n-ar fi înțeles semnele ordonanței. Apostol, cu nasul în farfurie, se silea să rupă tăcerea și se necăjea că nu găsește ce să vorbească. În sfârșit, o întrebă brusc, fără să o privească: ― Românește nu știi, fetițo? ― Știu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mare atenție șirul de coame care închidea zarea în față. Iar puțin mai încolo, poate chiar pe coasta cealaltă, sunt..." Primprejur domnea liniște albă, peste care plutea surâsul soarelui, ca o pulbere de aur. Brazii nici acele nu și le clinteau, sorbind încremeniți bucuria primăverii. Apostol își auzea bătăile inimii, iuți, fierbinți, stăpânind cu gâlgâitul lor viu toată lumea dimprejur. " Am venit trei ore și ceva... S-a făcut amiază!" își zise el uitîndu-se deodată la ceas și pornind apoi, la întîmplare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la spital, și numai ea s-a împotrivit, fiindcă tot mai bine poate fi îngrijit aici, că-i singur, decât acolo, unde-s mulți. S-a jurat că nu se va mișca de lângă patul lui, și chiar nu s-a clintit. Nici nu prea are ea multă treabă de făcut, că tatăl său n-o pune la greu, ci doar pe lângă casă, cât poate. Tatăl său e om tare bun la inimă, deși îi place să se arate aprig cu ea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui Apostol însă alergau nerăbdători printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu frică până ce, cu o lucire de fericire nestăpânită, se poticniră. Pe peron, în același loc unde rămăsese, ca și cum vreme de patru săptămâni nici nu s-ar fi clintit de acolo, stătea Ilona, scormonind, cu priviri din ce un ce mai îngrijorate, prin toate vagoanele, pe rând, încît fața ei, în încordarea așteptării, părea mai aspră și slăbită. Apoi deodată, zărind pe Bologa, i se aprinse în ochi o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un cadavru la marginea apei: " În sfârșit... În sfîrșit..." Simțea o ușurare ciudată, întocmai ca după o primejdie mare trecută cu bine. Drumul i se părea mai ușor înapoi, la deal, de cum fusese înainte, la vale. Numai vremea nu se clintea din loc, parcă o mână grea ar fi oprit minutarele ceasului ceresc. Într-un târziu trosniră câteva împușcături, aproape, în față. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce în ce mai moi. " Am ajuns!... Slavă Domnului!" își zise Bologa, ca și când pocnetele de arme i-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nemișcat. În urechi îi susurau cuvinte și fraze care nu-l interesau deloc, căci crucea de pe masă îi turna în suflet mângâiere. Apoi președintele rosti deodată, sever: ― Acuzatul mai are ceva de spus? Bologa auzi și înțelese întrebarea; nu se clinti însă, ca și cum n-ar fi fost vorba de el. ― Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra în deliberare! zise iar colonelul, supărat. Pretorul făcu un semn și plutonierul se apropie de Apostol. ― S-a sfîrșit? întrebă el, ridicîndu-se brusc de pe scaun
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în favoarea „contractului social fratern”, femeile erau trecute iarăși la statutul de anexe ale bărbaților, părți ale posesiei acestora, obiecte de inventar gospodăresc, cu un statut dubios, oscilând între cel de „slugă” și cel de vită, întocmai ca în patriarhatul veterotestamentar, neclintit de Evanghelii: „Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
grea, au aruncat ramurile industriale feminizate la fundul sacului, au decis că Educația, Sănătatea și Cultura, domenii feminizate intens atunci, dar mai ales acum, au bugetele și salariile cele mai mici comparativ cu cele securisto-polițienesco-apărătoare. Bărbații politici actuali nu au clintit aceste ierarhii, mai mult, în 15 ani de tranziție au tot luat impozite de la femeile care lucrează în masă în economia de piață desindicalizată, arucându-le sub limita supraviețuirii, ca să le dea bărbaților din industria grea, producători pe stoc, hiper-sindicalizați, victimele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
românesc” (ce limbaj esențialist folosesc!), ce să mai spun?... Notă la zi: Despre ce mișcare intelectuală feministă poate să fie vorba când marii guru ai neamului, oameni cu toate canalele mediatice deschise și cu mare succes de public au rămas neclintiți în antifeminismul lor? Deși feminismul abia se strecoară în 2-3 publicații de cultură, cam de 5-6 ori pe an și de 2-3 ori în ziare de mare tiraj, nu are emisiuni TV consacrate, este aproape ignorat mediatic, aflăm cu stupoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
externă a inșilor și colectivităților este pentru mine o durere morală majoră! Este societatea românească mai misogină decât celalalte societăți post-comuniste? Comunismul a mimat egalitatea de gen, politic vorbind, dar a ierarhizat toate industriile în chip patriarhal. Comunismul nu a clintit nici o dată patriarhatul din familie și ne-a pricopsit cu dubla zi de muncă a femeilor. Contestări serioase ale patriarhatului în familie n-au avut loc. Iar contestări ale patriarhatului politic au început în România în 1815 și au luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu decidem nimic din poziții-cheie. Vom uita că talk-show-urile politice merg pe supoziția că femeile n-au nici o idee relevantă despre viața socială și despre guvernare. Acestea sunt treburi bărbătești. Uneori tulburăm establishment-ul politic prin mișcări de protest. De clintit însă nu clintim nimic. Putem să facem câte greve vrem, cum a fost greva asistentelor medicale. O să aflăm același lucru pe care l-a declarat președintele Camerei Deputaților, Ion Diaconescu: „O să le dăm ceva, să nu spună sindicatele lor că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
din poziții-cheie. Vom uita că talk-show-urile politice merg pe supoziția că femeile n-au nici o idee relevantă despre viața socială și despre guvernare. Acestea sunt treburi bărbătești. Uneori tulburăm establishment-ul politic prin mișcări de protest. De clintit însă nu clintim nimic. Putem să facem câte greve vrem, cum a fost greva asistentelor medicale. O să aflăm același lucru pe care l-a declarat președintele Camerei Deputaților, Ion Diaconescu: „O să le dăm ceva, să nu spună sindicatele lor că s-au agitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
limpede din pricina iuțelii deplasării. Ripley se retrase spre ușă mergând de-a-ndărătelea, ferindu-se de pereți. De cum se lovi cu spatele de ușă, își trecu repede mâna peste comanda murală. Panoul, care trebuia să se dea numaidecât în lături, nu se clinti. Mânui iarăși întrerupătorul, apoi îl lovi cu pumnul fără să-i pese de zgomot. Nimic. Comanda era debranșată, sau în pană. Vru să facă lumină. La fel. Femeia și copilul erau captive în penumbră. Fără să-și ia ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tactică. Ecranul era încă luminat de o baterie autonomă, dar fără imagine fiindcă ordinatorul central nu mai funcționa. După o verificare rapidă, constată că nu mai mergea nimic: uși automate, ecrane, camere, și toate celelalte. ― Au întrerupt curentul, făcu Ripley, neclintită în beznă. ― Ce vrei să spui? se răsti Hudson care mergea de colo-colo. Cum să facă una ca asta? Nu sunt nici măcar animale?! Ea își recuperă vibratorul și trase siguranța. ― Cine știe ce sunt cu adevărat? Nu știu prea multe despre ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]