2,405 matches
-
să fie și mai pragmatici - pentru că de doctori veterinari în lumea satelor de atunci nici nu putea fi vorba. În fața acestei situații, tata merge la prăvălie, tocmai la ora de masă a domnului Tachi. Bate insistent la intrarea străjuită de clopoțelul pe post de sonerie, bate și bate... Domnul Tachi cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate și bate în ușă tot mai tare, ca omul împins de o asemenea nevoie, și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spui: «Îhî, m-am ales c-o slujbă de negru ș-un salar de negru. Acu’ chiar că-s în rându’ oamenilor. Un cioroi adevărat. Nu vagabont. Numa’ cioroi.» Ăău! Ce mai schimbare am făcut!“ Femeia trase coarda ca sa sune clopoțelul și se ridică de pe scaun, încercând stingherită să evite orice atingere cu trupul lui Jones, care o privea cum se răsucește, cu detașarea pe care i-o ofereau ochelarii lui verzi. „Ie-te la ea. Crede că am siflus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ținuse treaz. Se simțea puțin vinovat pentru că o lăsase așa, pe drum. Era ca și cum ar fi ucis-o. O astfel de pasăre nu avea cum să reziste mult în deșert. Aveau să-i vină de hac rapid un șarpe cu clopoței sau vreun coiot. Probabil că asta se întâmplase deja. Nu avea nici un rost să se întoarcă. Stan opri pe marginea drumului, într-un crâng de pini. Opri motorul și inhală parfumul pomilor. Adormi instantaneu. Gerard se plimba înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clipă, doamnă. Alex se uită la fiul ei, Jamie, care dormea liniștit pe scaunul de lângă ea. Nu se trezise. Nimic nu-l trezea pe Jamie. Când se uită iar afară, icni. Unul dintre cowboy își ridicase bățul. Un șarpe cu clopoței uriaș, de cel puțin un metru și jumătate lungime și gros cât antebrațul uman, se zbătea la capătul bățului, scoțând un fel de sfârâit cu clopoțeii lui. — Acum puteți să vă dați jos, dacă vreți, spuse cowboyul, aruncând cât colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se uită iar afară, icni. Unul dintre cowboy își ridicase bățul. Un șarpe cu clopoței uriaș, de cel puțin un metru și jumătate lungime și gros cât antebrațul uman, se zbătea la capătul bățului, scoțând un fel de sfârâit cu clopoțeii lui. — Acum puteți să vă dați jos, dacă vreți, spuse cowboyul, aruncând cât colo șarpele. Alex deschise ușa cu prudență. — Din cauza căldurii motorului, zise unul dintre ei. Îi atrage sub mașină, dimineața. Alex văzu că erau șase bărbați, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
deschise ușa cu prudență. — Din cauza căldurii motorului, zise unul dintre ei. Îi atrage sub mașină, dimineața. Alex văzu că erau șase bărbați, cu totul. Aveau cu toții bețe și niște saci al căror conținut se zvârcolea. — Ce faceți? Adunăm șerpi cu clopoței. — De ce? — Pentru Expoziția Șerpilor cu Clopoței, de săptămâna viitoare. În Yuma. — Aha ... — Se ține în fiecare an. E un concurs. Cine aduce cei mai mulți șerpi. — Înțeleg. — Se calculează după greutate, așa că îi căutăm pe cei mari. N-am vrut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
motorului, zise unul dintre ei. Îi atrage sub mașină, dimineața. Alex văzu că erau șase bărbați, cu totul. Aveau cu toții bețe și niște saci al căror conținut se zvârcolea. — Ce faceți? Adunăm șerpi cu clopoței. — De ce? — Pentru Expoziția Șerpilor cu Clopoței, de săptămâna viitoare. În Yuma. — Aha ... — Se ține în fiecare an. E un concurs. Cine aduce cei mai mulți șerpi. — Înțeleg. — Se calculează după greutate, așa că îi căutăm pe cei mari. N-am vrut să vă speriem. — Mulțumesc. Grupul de bărbați porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
folosea doar cești de cafea pentru a citi viitorul clientelor sale, dar odată cu trecerea timpului s-a apucat treptat să folosească tehnici noi și extrem de neconvenționale, precum cărți de tarot, boabe uscate de fasole, monede de argint, mărgele de rozariu, clopoței pentru ușă, perle false, perle veritabile, pietricele din ocean, orice Îi putea aduce vești din lumea paranormală. Uneori vorbea cu aprindere cu umerii ei, pe care, pretindea ea, stăteau bălăngănindu-și picioarele doi djinni invizibili. Cel bun pe umărul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În viețile noastre sub forma unui vid fără sens. Existența noastră e un kitsch, o minciună frumoasă care ne ajută să Învingem realitatea morții și a mortalității. Exact asta e... Însă cuvintele sale au fost Întrerupte de un clinchet de clopoțel fiindcă ușa cafenelei s-a deschis cu zgomot și Înăuntru a intrat o tânâră ce părea mai obosită decât o arăta vârsta și extrem de furioasă. — Hei, Asya, a strigat scenaristul de parcă aceasta ar fi fost salvatorul multașteptat ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înregistrezi, contururile orașului păleau În partea de jos și se trăgeau Într-o parte și-n alta, Întocmai ca o cortină de teatru din catifea Înainte de Începerea unui act. În momentul În care intrai În cybercafé, auzeai un clinchet de clopoței și apoi aceeași melodie, doar că de data asta În surdină, undeva În fundal. După ce a intrat, Armanoush nu a băgat În seamă forumurile pentru Armenisinguri, Grecisinguri, Suntemcutoțiisinguri și a dat clic pe Anoush Tree - un forum pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
armăsar murg, mai bine. Gâtul animalului se arcuia și se încovoia, unduindu-se sub pielea lucioasă. Aburi îi ieșeau din coaste și-și întorcea botul într-o parte în aerul rece. Sub strigătele vizitiului, nechezatul calului și clinchetul constant al clopoțeilor, Porfiri Petrovici putea auzi ropotitul copitelor pe gheața netedă și își îndoia gulerul din blană pentru ca răsuflarea sa să nu-l umezească. Înfofolit în blănuri, acesta se simțea bine în droșca deschisă, gonind repede prin cea mai rece și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
singurul mod demn pentru un rus ca să se sinucidă. Voi fi liber de dumneata și dumneata vei fi liber de mine. Dar nu ar fi trebuit să o bați? Cum de ai putut să o bați? Fiul dumitale, Pavel Pavelovici. § Clopoțelul scoase un sunet enervant când Salitov deschise ușa lui Limashin. Porfiri era conștient că polițistul era acum la timonă. Amintindu-și dialogul cu cămătarul evreu, simțea o anumită neliniște. Ultima dată când fuses la casa de amanet, obiectele din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nou la ușa cămătarului. ă Ceva nu are sens, spuse el. Nu este nicio logică aici. ă Mă duc acolo acum, spuse Salitov, dispărând în soare, dacă acesta ar lumina în piață. Vii cu mine? Porfiri auzi sunetul agitat al clopoțelului. ă Uite, spuse el, arătând înspre omul înalt și slab care ieșea. ă Vadim Vasilievici, șopti Salitov. ă Da, confirmă Porfiri. Oare ce a răscumpărat? Vadim Vasilievici ținea o cutie mică de aur puternic ornamentată. O adăpostea protectiv în ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se duce Împleticit către deșert ca să borască. E aproape amiază cînd se trezește Anton și iese și el bălăbănindu-se, ca să-l găsească pe Wakefield la cîțiva metri de cabană, privind fix la un tufiș de sub care un șarpe cu clopoțel se holbează la el. Anton și-a regăsit voia bună. — Wakefield, prietene, dă Înapoi Încetișor, nu-ți lua ochii de pe el, și hai să mîncăm micul dejun. Numai la pomenirea micului dejun Wakefield e pe cale să verse din nou, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își închipuie că eu sunt genul care s-ar putea să aleagă invitații argintii cu clopoței la colțuri. Poate că ar trebui s-o lase pe Henrietta să organizeze nunta la ea acasă la urma urmei. Asta chiar ar scoate-o din sărite pe sclifosita care urma să-i devină soacră. Aproape c-ar fi meritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e absolut nici o problemă. Ați vrut să ne vedeți la treabă, nu-i așa? Ați fi surprinși să aflați câte persoane încearcă figura asta. Dar noi n-avem nimic de-ascuns aici. Izbucni într-un râs ca un clinchet de clopoțel, care trebuie să fi fost încântător pe vremea când era mai tânără cu treizeci de ani. — Ați dori să faceți turul minunatului nostru așezământ acum? De îndată ce lăsară în urmă recepția, Fran nu se putu abține să nu adulmece aerul. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe file în strânsoare Animalele din lume. Nu doresc decât un nume. Barbă albă, haine roșii, Mai bătrân decât toți moșii, Intră pe furiș în casă Și sub brad cadouri lasă. Nimeni nu mai e ca el: În clinchet de clopoțel Și-n urări de sănătate, Bate străzi și uliți bate, Iar copiii și bătrânii Spun la geam povestea pâinii. Mai înalt decât înalții, Crește într-o zi cât alții Nu pot crește într-un an; E un mare năzdrăvan Și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie. Nu e foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește. Toată ziua dă căldură, Dar n-o trece pe factură. Dă lumină noaptea toată
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
patra-i înghețată, Deși poarta alb cojoc. Ele sunt patru surate (Nu mai multe anul are), Trei copii de fiecare - Cum se cheamă, oare, frate? Trupul ei cel mititel Pare tras ca prin inel; Glasul ei cel cristalin E un clopoțel divin, Eu o știu. Și tu o știi. Cine este, dragi copii? Numai primăvara vin, Pleacă toamna-n loc străin Și duc doruri mari cu ele Printre nouri, printre stele? Spice coapte i-s sprâncene, Ochii ei ard de lumină
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței” sau „fără de scufie” sînt expresii ale scindării tragicomediei postsimboliste; fascinația futuristă pentru teatrul de marionete nu e străină de ea. „Spînzurat” între două lumi, omul postsimbolist apare ca un homo artifex, manipulat ludic de un Păpușar abstract. Un alt topos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el și l-a lovit cu toată forța cu patul pistolului în tâmplă. Bubuiala a fost zdravănă. Gaston s-a răsucit puțin și a căzut ca un bolovan. Deși primăvara a cedat locul verii, seara era încă răcoare. Cei doi clopoței pe care-i cumpărase Tomoe din Ginza clincheneau la adierea ușoară a vântului. Takamori, care se întorsese acasă neobișnuit de devreme, stătea pe verandă cu picioarele strânse sub el, devorând lacom o turtă dulce din orez - desertul de la cină. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-au îndreptat spre locul indicat. Pe cer erau nori albi, scămoși. Această parte a orașului avea, pesemne, multe fabrici. Pe străzi nu se vedea nici suflet de om, cu excepția vânzătorului de înghețată, care a trecut pe lângă ei sunând-și clopoțelul. Au dat colțul și au simțit un miros greu în aer. Parcă le-ar fi aruncat cineva pe față o batistă înmuiată în parfum de proastă calitate. — O fi miros de câine? Mirosea a substanțe chimice. Semăna cu mirosul neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
minunat, care nu va lăsa niciodată să se stingă lumina ce iradiază în jurul lui.“ Era prima oară când gândea astfel. Gaston nu se mai vedea. Luminițe palide străluceau la toate ferestrele trenului care se pregătea să plece de la peronul doisprezece. Clopoțelul a anunțat plecarea. Oare sub care din lumințele acelea se afla Gaston? — Idiot minunat! Tomoe și-a astupat gura cu mâna pe când rostea aceste cuvinte. Idiot minunat, întoarce-te repede! Clopoțelul a încetat. Locomotiva și-a înălțat șuieratul spre cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trenului care se pregătea să plece de la peronul doisprezece. Clopoțelul a anunțat plecarea. Oare sub care din lumințele acelea se afla Gaston? — Idiot minunat! Tomoe și-a astupat gura cu mâna pe când rostea aceste cuvinte. Idiot minunat, întoarce-te repede! Clopoțelul a încetat. Locomotiva și-a înălțat șuieratul spre cerul întunecat și a început să se târască ușor-ușor, ducându-l spre nord pe minunatul idiot. 10 Spre nord După plecarea din gara Ueno, pasagerii din vagonul de clasa a treia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unei mari necunoscute. O voi ajunge, voi ajunge vreodat' pe malul acelei mări, pe care azi o simt, dar nu o văd ? EVA Când șarpele întinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsuna de printre frunze ca un clopoțel de-argint. Dar s-a-ntîmplat că-i mai șopti apoi și ceva în ureche încet, nespus de-ncet, ceva ce nu se spune în scripturi. Nici Dumnezeu n-a auzit, ce i-a șoptit anume, cu toate că a ascultat și el. Și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]