7,569 matches
-
funeralii naționale și fără discursuri oficiale, însoțită doar de oamenii săraci. În dimineața zilei de 2 aprilie 1909, la ora 5, Elena Cuza a trecut pragul veșniciei. Mitropolitul Moldovei a dat ordin ca pe tot cuprinsul Moldovei să se tragă clopotele bisericilor pentru ca râul, pădurea și muntele să afle că a murit Elena Cuza . Nicolae Iorga nota despre moartea acesteia: A murit, la Piatra Neamț, femeia ideal de bună și modestă care a fost Măria-sa Doamna Elena, soția lui Cuza-Vodă. Orice
ELENA CUZA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366902_a_368231]
-
Domnul,celor ce Îl rastigneau,Le-a arătat! Săraci suntem,când căutăm o altă bogăție, Decât aceea de-a trăi,o viață,cu Hristos, Săraci suntem,de-agonisim o avuție, Ce sufletului,nu îi este de folos! Săraci suntem,când clopotele sună, Chemându-ne-n biserici,tot mai goale, Săraci suntem,când n-ascultăm pe cel ce-ar vrea să-și spună, Necazul său,iar Domnul nouă ni l-a scos în cale! Săraci suntem,când bogăția,frați dezbină, Și osândim
SĂRACI SUNTEM..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367519_a_368848]
-
să se omoare? E-atâta dezbinare între noi, Cuvântul scris, bunicule, mă doare! Eu vreau să cresc în pace, să respir Aerul tău înveșnicit de-Acasă, Acolo-n Apuseni miroase-a mir Și îngerii cu Moții stau la masă... Bat clopotele-n dungă la Râmeți Și peste tot în Țara transilvană, Cum plânge Poezia în poeți Ca ochii Maicii sfinte din icoană! E o neliniște și printre stele, Tot mai în grabă vremea e pe drum, Iartă-mi dar neliniștile mele
NELINIȘTI DE COPIL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367537_a_368866]
-
plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid, de zăpadă, cu inima ce-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de cărți, cerneluri, tablouri și flori în ghivece uriașe.În acest microcosmos ea își desăvârșea meditația din timpul zilei, în acest rai avea toate viziunile și presimțirile în nopți, aici tremura iernile de frig și
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
și Thanatos cununi pe cap și-n soartă, Creat de zeul Somnus, spre-a fi zeiței leac . Purtând mesaj divin albina că făptură, Cu pulbere de soare din floare adunat, Simplă-i înțelepciune luată din scriptură O poartă peste veacuri---e-un clopot de sunat . Hrănit este copacul cu sevă spre-nalturi Simbol filosofiei---Slăvitul Creator--- A jarului căldură simțită este-n ceruri Ofrandă-n dar Luminii, de omul trecător. Purificat de focul de la-nceput de veacuri Frumos și simplu, nimic prea complicat, La naștere
,,VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367697_a_369026]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DE "ZIUA EROILOR NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC !" Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015 Toate Articolele Autorului În fiecare an, de "Ziua Înălțării" Cinstim Eroii noștri, ai DOMNULUI și-ai Țării ! Bat clopotele toate când Soarele e sus, Pentru Martirii Țării și-ai Oastei lui IISUS ! C-au apărat hotarul și limba și ființa Și Școala, cimitirul și pruncii și Credința, Cea Dreaptă ce-a adus-o, Apostolul Andrei Biserica o Maică și
DE ZIUA EROILOR NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367694_a_369023]
-
mine ( dar cred, fără parizăr ) întâlnirile lumii bune și plimbarea oamenilor în ceasuri de tihnă; de aici îi auzea Excelența Sa pe trâmbițașii care, din balconul Casei Sfatului (de vizavi), anunțau evenimentele majore ale urbei, sau primea trecerea timpului prin limbajul clopotului din ceasul turnului Primăriei de cu secole în urmă. Iar duminica, spațiul Pieței Sfatului și al odăilor înaltului judecător se umplea(ca, de altfel, întreaga așezare) de dangătul sărbătoresc și de smerenie al clopotelor Bisericii Negre. Acum, în aceeași străveche
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
sau primea trecerea timpului prin limbajul clopotului din ceasul turnului Primăriei de cu secole în urmă. Iar duminica, spațiul Pieței Sfatului și al odăilor înaltului judecător se umplea(ca, de altfel, întreaga așezare) de dangătul sărbătoresc și de smerenie al clopotelor Bisericii Negre. Acum, în aceeași străveche încăpere, cu geamurile nedeschise, nu se-aud aceste plutiri sonore, cu-adânc ecou și sens, dar atunci muzica lor înălța firea și dădea preț existenței. De fapt, Piața Sfatului e - după cum se știe - doar
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
lingvist român nu s-a ridicat de la lingvistică la o filosofie a limbajului; și nimeni n-a ajuns la extraordinara notorietate universală ce înconjoară acum numele său. Cu toții, atunci când se apropie furtuna, observăm că norii se adună dominând părți ale clopotului celest, mătuindu-l și dispensând lumina cu valtrapurile fumurii ale urgiei. Îi vedem, îi urmărim, ne îngrozim la gândul tunetelor și fulgerelor, care se pot ivi dintr-un moment într-altul. Însă, nu vom ști niciodată locul unde se va produce
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
Angela Monica Jucan Publicat în: Ediția nr. 88 din 29 martie 2011 Toate Articolele Autorului „RUGINA LINIȘTII” LA MEȘTERUL CUVINTELOR - SIMION ȘUȘTIC „nu-ți dau nici o zi și nici un fluviu / și nici o zi să o întinzi cort în deșert / căci clopotele-au prins rugina / liniștii și nopțile-au zburat din lilieci // ține o iarnă / mi-am plătit / meduzele ce au uscat oceanul // nici o grijă invidie / n-am să aștept în nici un cuvînt / care are prea multe dicționare // și totuși ai dormit
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
livezi cu pomi fructiferi. Gardurile, văruite în alb, despărțeau gospodăriile de străzile prăfuite în care, toamna și primăvara, bălțile formate de-a lungul mahalalelor strîngeau în mâlul lor broaștele, care orăcăiau liniștite sub cupola alburie a cerului ca sub un clopot uriaș de sticlă, iar vara, cînd soarele ardea cu putere, praful înecăcios se ridica deasupra capetelor oamenilor, în urma trăsurilor și a căruțelor cu coviltir ale negustorilor ambulanți, a vântului ce se stârnea ca din senin sau a copiilor care alergau
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
două în propietatea Mitropoliei. De sus, de pe „Dealul Podgoriilor” se înălța mândră construcția impunătoare a bisericii lui Constantin Șerban, și terminată de Radu Leon, ca o prezență binefăcătoare peste cele ce se întindeau ca așezări ale oamenilor acestui minunat oraș. Clopotele băteau surd, iar sunetele lor erau aduse ca adieri de vânt spre locul unde se afla palatul. Careta îl aștepta în fața palatului. Condus de unul dintre funcționarii domnești, Cristoroceanu putu în treacăt să admire frumusețea florilor tropicale și arhitectura interioară
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Gheorghe „plângea o melodie învălmășită”; Vaida și fiul lui cu nume-titlu: Simionu li Vaida; „Vara aceea am încălecat capra Cârnei, vaca ei, cum ziceam noi în bătaie de joc”; „vreo zece ani de agoniseală, pe șantierele de la oraș” pentru un clopot de suflet; „Vaca Vioara care mă fugărea pe pășune când o pășunam dimpreună cu ceilalți copii de seama mea, în vacanța de vară”; „Vor sărbători în curând, călare pe un butoi autohton, cu horincă de prună curată”; Vara, fata lui
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
MEA EXISTĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 186 din 05 iulie 2011 Toate Articolele Autorului 4/5 iulie 2011. Obosit de tumult, în Veacul meu ce dă în clocot, întotdeanua mi-a plăcut să ascult liniștea de după clopot... Poezia mea e simplă, N-o-ntreba de unde vine, Precum vântul când se-ntâmplă. Poezia mea e simplă, Seamănă leit cu mine. Poezia mea e clară Și așa o să rămână, Mereu curge în afară, Poezia mea e clară Precum apa
POEZIA MEA EXISTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367045_a_368374]
-
aminte ceea ce eu îți spun acum, în pragul ăstei mari lupte. Toți cei care au fugit au fost niște trădători. Nu pentru vodă, ci pentru țară. Pământul gemea, norii fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
coborât câțiva pasageri am zărit „vatmanul șef”, cel în manetele căruia ne pusesem destinele. Am înmărmurit într-o clipită: manetele erau până aproape de tavan, omul stătea în picioare și se chinuia din greu și cu manevrarea lor și cu „bătutul clopotului” care anunța următoarea oprire, lumea îi ferea „bordul inexistent” care era de fapt intervalul de „poziție” pentru el și de circulat pentru pasagerii din față și când trăgea de frână, după o coborâre în care credeai că s-a dus
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
altul - ne servim copios, considerând aceste „instrumente expresive” drept delicatesuri. „Spuse” pentru a stârni hazul și a atrage , în nesfârșita noastră vanitate, aprecierile celor din jur. Asupra „scânteii de spirit” care, ne închipuim, că suntem fiecare, câteodată... Aghiasma, tămâia, lumânarea, clopotul, praporul, mucenicii, anafura și vinul sfințit, altarul cu catapeteasma, cioclii de la înmormântări și priveghiuri, sfinții, coliva și celelalte accesorii vestimentare sau de cult, de rit sau ritual sunt întrebuințate, la peiorativ, în te miri ce sferă a preocupărilor omenești, personale
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
Acasa > Versuri > Farmec > DINCOLO DE CUVINTE Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 196 din 15 iulie 2011 Toate Articolele Autorului matematic e sunetul clopotului și vântul ce sărută buzele magic spiritul circulă în sânge desfacem mâinile pentru ca destinul să-și etaleze suspinele remarcă cineva că femeia se vinde pe vise hm iar îmi vine să pun o oserie de întrebări dar aș deveni patetică
DINCOLO DE CUVINTE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367091_a_368420]
-
se seară, adică o altă beție. Sub aceste faste auspicii Donică ducea o minunată viață de parazit îmbunătățită de faptul că-l mai ajuta pe părintele Sofron la rânduielile bisericii, cum spunea el. Adică mai dădea cu mătura, mai trăgea clopotele, mai halea coliva de la parastase, mai scotea câte un ban din cutia milei, în fine, era omul bun la toate, iar părintele, exact în spiritul milosteniei creștine, îi trecea cu vederea tâmpeniile, dovedindu-se cu adevărat a fi un om
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii blânde și vine-o întristare iubirea noastră-i portul pe mare eșuat cronologia ierbii e o tocmire aspră prăseaua veșniciei e roua stinsă-n noi rămâne abandonul tăcerilor în doi și clopotul părelnic ce bate la fereastră îmi înflorește rana în lacrimă de gând priviri uitate-n tine un zeu însângerând... Doamne, am tâmplele arse de fluturi din'spre coarne de bour vine-nserarea plec din mine-n genunchi pe cărarea ce-
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
funigei albaștri de la bunul Dumnezeu, Albe stele se adună într-o tainică tăcere Plânge iar, Sfânta Marie, răscolită de durere. Lacrimile se adună în cascade-nvolburate Noi culegem bob de rouă-n diminețile curate. Le-a sfințit un glas de clopot la utrenia cea sfântă Pentru toți plecații noștrii-n lumea celor nu cuvântă. Maica noastră cea curată, roagă-te pentru noi toți! Că ne vindem precum Iuda, doar pe treizeci de zloți. Și ne unge cu mir sfânt de la moartea lui
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
premii, medalii obținute, etc. (anul, denumirea, instituția sau asociația care a acordat distincția) - 1986- Premiul I pe Municipiul București, concursul de Poezie, CÂNTAREA ROMÂNIEI (președinte de juriu. Eugen Frunză) - 1989, Premiul I la publcistică, în concursul național organizat de Redacția CLOPOTUL din Botoșani - 1988. Premiul Editurii Minerva pentru Poezie, la Festivalul de literatură MOȘTENIREA VĂCĂREȘTILOR Tîrgoviște (Președinte de juriu Mircea Horia Simionescu) - 1988.Premiul revistei LUCEAFĂRUL la concursul de Poezie GEORGE COȘBUC. Bistrița - 1987, Premiul pentru Poezie, la Concursul național de
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
fereastră 27 strunga părăsită - în pânza păianjenului luna de toamnă 28 Pe câmp două oi un bătrân și un fluier - din satul de ieri... 29 Veche podgorie - și casa paznicului cu proptele 30 Convoi mortuar - ciorile din turlă gonite de clopot 31 iar lună plină- puii berzei deschid ciocurile larg 32 lotuși în amurg- licăr deasupra apei și dedesubt 33 maci la troiță chemându-și mama înapoi copilul orfan 34 ciocârliile scaldă zorii în cântec - melc pe cărare 35 noapte de
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
cât lumea...Orice cumințenie se cuminecă în metafora inimii...Orice lacrimă devine o vocabulă transcendentă a divagației cosmogonice, sublimată în restriștea Kogaionului și înmuiată în DORUL spațiului mioritic. Am zărit pe un ram al gândului o biserică. Și-n dangătul clopotului său am simțit că sună veșnicia. Ca o umbră de tămâie presărată pe buzele Luceafărului, „frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare” (Radu Gyr). Pe marginea de dinspre Răsărit a iconostasului vecerniau florile albastre, pe marginea de dinspre Apus
BISERICA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367209_a_368538]
-
știu nimic/ pare că-i adevăratul răspuns/ în jocul nostru de-a pătrunsul cel de nepătruns.” „Astăzi plouă invers” Tărâmul Isar, situat la granița dintre ființă și neființă, percepe zgomotele din ambele părți, semnale care vin dinspre viață sau moarte: „Clopotele sună ca o chemare ce vine/ din veșnicii/ te duci sau nu te duci la Cine/ o să fii sau n-o să mai fii.” Și de asemenea: „Cerul e încă deschis/ fiecare clopot face o gaură în cer/ cu sunetul lui
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]