2,440 matches
-
Down Syndrome, Cassell Wellington House, London. Super, C.M.; Harkeness, S. (1986), „The developmental niche: a conceptualization of the interface of child and culture”, International Journal of Behavioral Development, nr. 9. Szamosközi, Șt. (1977), Evaluarea potențialului intelectual la elevi, Presa Universitară Clujeană, Cluj‑Napoca. Șchiopu, U.; Verza, E. (1997), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București. Șchiopu, Ursula (coord.) (1997), Dicționar enciclopedic de psihologie, Editura Babel, București. Ștefan, M. (1981), Educarea copiilor cu vedere slabă. Ambliopi, Editura Didactică și Pedagogică, București. Ștefan
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
va absolvi în 1973. Obține tot aici doctoratul în geografie (1980), cu monografia Munții Apuseni. Între 1973 și 1981 este geograf la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” din București. Din 1988 devine cadru didactic al Facultății de Geografie a Universității clujene, promovând până la gradul de profesor (1993). Debutează cu o poezie în revista „Familia” (1973) și figurează în Caietul debutanților al Editurii Albatros (1977). Colaborează cu versuri la „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Unu” (Oradea) ș.a. Unele din cărțile scrise de
POMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288877_a_290206]
-
săi (II-III, 1975-1977), lucrare distinsă cu Premiul „N. Iorga” al Academiei Române. I s-au acordat, de asemenea, șase premii ale Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca, Premiul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” de la Sebeș ș.a. Istoric literar prin vocație, P. ilustrează spiritul școlii clujene în cercetare, reprezentată de Sextil Pușcariu, G. Bogdan-Duică, D. Popovici, Ion Breazu, Iosif Pervain, modele spre care aspiră și pe care le omagiază frecvent, ca în volumul Figuri universitare clujene (2002). Este evident însă efortul de a depăși opțiunea pentru
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
Sebeș ș.a. Istoric literar prin vocație, P. ilustrează spiritul școlii clujene în cercetare, reprezentată de Sextil Pușcariu, G. Bogdan-Duică, D. Popovici, Ion Breazu, Iosif Pervain, modele spre care aspiră și pe care le omagiază frecvent, ca în volumul Figuri universitare clujene (2002). Este evident însă efortul de a depăși opțiunea pentru pozitivism a câtorva înaintași, apropiindu-și metodele moderne de abordare a fenomenului literar. Semnificativ în acest sens este studiul Tectonica genurilor literare (1980), care are drept motouri citate din Jean
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
1995; Aspecte și interferențe iluministe, Timișoara, 1997; Apropieri literare și culturale româno-maghiare, Cluj- Napoca, 1998; Reîntoarcerea la Ithaca, București, 1998; Mihai Eminescu. Contextul receptării, Reșița, 1999; Homo militans, Cluj-Napoca, 2000; Mihai Eminescu în Transilvania (1866-1918). Bibliografie, Cluj-Napoca, 2000; Figuri universitare clujene, Cluj-Napoca, 2000; Presa și ideea națională, Alba Iulia, 2002; Contribuții și precizări documentare, Cluj-Napoca, 2003; Inserții, Cluj-Napoca, 2003; Pagini bihorene, Oradea, 2003. Ediții: Octavian Goga, Poezii, pref. edit., București, 1972; Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip, pref. edit., Cluj-Napoca, 1973, Vederi
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
iar prima carte, Mihail Dragomirescu estetician, îi este editată în 1973. Colaborează mai cu seamă cu articole de critică literară și de estetică la „Steaua”, „Cronica”, „Astra”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „România literară” ș.a. Format la școala clujeană de istoriografie și estetică-teorie literară, P. își impune de la început reguli dintre cele mai severe. Nu se aventurează în critica de întâmpinare decât ocazional și preferă să parcurgă traseul istoric al esteticii românești. Așa se explică faptul că a debutat
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
de adaptare la condițiile exilului, în 1989 publică Un an cât o speranță, un roman-confesiune despre condiția azilantului, despre care Radu Bărbulescu spune că este „o dureroasă expresie a singurătății”. În același an editează un album de artă dedicat pictorului clujean Radu-Anton Maier, pribeag și el în Germania. Despre exil și literatura lui va scrie în mod obișnuit - despre Emil Cioran, Basil Munteanu, Horia Stamatu, căruia îi consacră și o monografie în 1993. Va lua interviuri unor scriitori plecați din spațiul
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
Racoviță” (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1959-1964). După licență devine cadru didactic la aceeași instituție. În 1971 își susține doctoratul în filologie, cu teza Avangardismul poetic românesc. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere a Universității clujene, unde va fi și decan (1996-2000). Între 1973 și 1976 lucrează ca asistent asociat la Universitatea Paris III - Sorbonne Nouvelle, revenind aici în câteva rânduri, ca lector. În perioada 1990-1993 îndeplinește funcția de director al Centrului Cultural din Paris. Debutează
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Paris III - Sorbonne Nouvelle, revenind aici în câteva rânduri, ca lector. În perioada 1990-1993 îndeplinește funcția de director al Centrului Cultural din Paris. Debutează cu versuri în 1959, la „Steaua”, afirmându-se mai întâi ca poet în paginile publicațiilor literare clujene, ulterior prin grupajul de poeme apărut în 1963, cu o prezentare de Mircea Zaciu, în „Luceafărul”. Editorial, este prezent în 1966 cu volumul de versuri Propuneri pentru o fântână, iar în 1969 îi apare prima carte de critică literară, Avangardismul
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
din opera lui Cezar Bolliac („primul teoretician al romantismului în cultura română”),Vasile Alecsandri (raportat la generația Junimii), Primele manifestări de teorie literară în cultura română etc. Istoria literară a secolului e continuată cu Romantismul românesc, curs ținut de profesorul clujean în ultimul său an de viață și publicat de Ioana Em. Petrescu în 1969. Epoca pașoptistă îi reținuse și până atunci atenția , totuși cursul prezintă o materie inedită. Sinteza se ocupă de primul romantism românesc (faza de până la 1848), caracterizat
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
Metoda e expusă integral în cursul Literatura română modernă. Tendințe de integrare în ritmul cultural european (1939-1940). Principalul punct de referință pe teren românesc era studiul Tehnica criticii și a istoriei literare de G. Călinescu (1939), de care istoricul literar clujean se desparte polemic. Acceptă postulatul relației dintre critică și istoria literară și primatul esteticului, dar respinge sever relativismul deschis de conceptul de critică și istorie literară creatoare, care duce la contestarea statutului istoriei literare ca știință: „Analizând nu opera de
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
, Maria (30.X.1929, Rupea), istoric literar. Este fiica Mariei (n. Borcoman) și a lui Ioan Magdun, agricultori. Urmează Liceul de Fete din Sighișoara (1945-1949) și Facultatea de Filologie a Universității clujene (1949-1953). După absolvire devine cadru didactic la Universitatea din Cluj, unde va preda până la pensionare. În 1972 își ia doctoratul în filologie, cu un studiu monografic despre Petru Maior. Debutează în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (1958), cu studiul Preocupări de teorie
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română, pe care o va absolvi în 1969, susținându-și licența cu un studiu monografic consacrat lui Radu Stanca. Student încă, se remarcă în cenaclurile literare clujene, debutând cu versuri, în 1964, la „Tribuna”. În 1969 îi apare primul volum de poezii, Elegii sub stele. Colaborează la „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Echinox”, „Vatra”, iar după 1989 și la „Minerva” (Bistrița), „Târgoviștea”, „Adevărul
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
bacalaureatul în 1922, apoi urmează Institutul Teologic al Piariștilor și, concomitent, filologia (maghiară-germană-română) la Universitatea din Cluj (1922- 1927). Funcționează ca profesor la Liceul Romano-Catolic din Cluj (1926-1941), angajat al Bibliotecii Universitare din același oraș (1942-1948) și bibliograf al filialei clujene a Bibliotecii Academiei RPR (1949-1959). R. s-a dedicat cercetării bibliografice privind receptarea scriitorilor români în literatura maghiară și invers. Colaborând la „Igaz szó”, „Könyvtári szemle”, „Nyelv- és irodalomtudományi közlemények”, „Utunk”, a publicat o serie de contribuții bibliografice privitoare atât
RESBOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
linia medie pentru care optase până atunci, cu romanul Domnul singur și femeia nimănui (2003). E o târzie „eliberare” de sine, o neașteptată schimbare de perspectivă. Romanul are același aspect comportamentist, numai că evenimentele care îl susțin, inspirate din actualitatea clujeană, sunt altele. Un personaj sexagenar, rămas văduv, Sabin Iova, încearcă să își rezolve singurătatea prin anunțuri la mica publicitate (rubrica „Matrimoniale”). Starea lui materială atrage mai multe persoane, dintre care una reușește să se insinueze, satisfăcându-i o serie de
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
de Câmpie, j. Cluj), poet. Este fiul Anei (n. Imbuzan) și al lui Ioan Moldovan, milițian, apoi șofer. Urmează școala generală și Liceul „Gh. Barițiu” (1967-1971) în Cluj, în acest timp frecventând cenaclul liceului, precum și cenaclul „Lucian Blaga” al elevilor clujeni. În timpul studenției (1972-1976) la Facultatea de Filologie, secția română-latină, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, este redactor, apoi secretar general de redacție la revista „Echinox” (1975-1976). După absolvirea facultății este profesor de română și latină în Maramureș, la Cavnic (1976-1979), la
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Cluj (1981-1988), iar din 1988, redactor la „Tribuna”. În 1992 devine șef de secție la revista „Nu” (Cluj-Napoca), cu o rubrică permanentă de eseu politic („Recurs”), iar din 1997 este director editorial la „Transilvania jurnal”, apoi redactor responsabil al ediției clujene a ziarului „Evenimentul zilei”. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, însemnări la „Amfiteatru”, „Vatra”, „Familia”, „Astra”, „Cronica”, „Steaua”, „Contrapunct”, „22”, „Conversația” (Arad), „Poesis” ș.a. Debutează editorial cu volumul de poeme Cartea de iarnă (1981). Selecții din poemele sale apar traduse în
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
Filosofie a Universității din Cluj, unde îi are profesori pe I. Breazu, D. Popovici, Liviu Rusu, D. D. Roșca și Lucian Blaga. Se consacră carierei universitare: preparator, asistent (1951) și lector (1959) la Catedra de istoria literaturii române a Universității clujene. Din 1960 este transferat la Universitatea din București. Predă până la pensionare (1989) cursul Epoca marilor clasici. În 1973 obține titlul de doctor în filologie cu teza Hyperion (Viața lui Eminescu), publicată în același an. Între 1969 și 1971 funcționează ca
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
din Paris (1923-1925), urmând și cursurile unor mari savanți ai vremii, între care Joseph Bédier la Collège de France și Mario Roques la Sorbona. Devine doctor al Universității din Cluj, cu teza Obiceiul junilor brașoveni (1927). Lucrează la Biblioteca Universitară clujeană, între 1925 și 1929 ca bibliotecar și între 1936 și 1947 ca director, concomitent fiind și cercetător la Muzeul Etnografic al Transilvaniei (din 1926). Întemeiază și conduce, din 1930, Arhiva de Folclor a Academiei Române și publică „Anuarul Arhivei de Folclor
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
pentru îndrăgirea cititului”. Pe plan politic N. reprezintă opiniile Partidului Național Liberal, al cărui șef local era Al. Lapedatu. Sufletul publicației, impunându-se prin autoritate intelectuală, ca și prin activitatea deosebit de laborioasă, este G. Bogdan-Duică, profesor și rector al Universității clujene. El va fi secondat în primul an de trei tineri universitari care își fac ucenicia aici, Nicolae Mărgineanu, George Marica și Liviu Rusu, toți publicând un mare număr de articole. G. Marica va fi analistul politic al gazetei, N. Mărgineanu
NAŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288366_a_289695]
-
Octavian Goga la Universitatea din Cluj, despre festivitățile Astrei, ca și despre alte evenimente culturale ziarul scrie pagini însuflețite, după cum de un deseobit interes documentar sunt dările de seamă și cronicile la principalele spectacole ale Teatrului Național și ale Operei clujene. Cele mai multe articole literare îi aparțin însă lui G. Bogdan-Duică, neobosit cititor și comentator de cărți. El scrie dări de seamă despre opera lui Lucian Blaga, Tudor Arghezi, F. Aderca, Igena Floru, Carol Ardeleanu, Emanoil Bucuța, Vasile Savel, Ion Pillat, Teodor
NAŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288366_a_289695]
-
XVI-lea - al XVII-lea - etapa unui „bizantinism structural”, al cărui summum literar se găsește în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, apoi perioada fanariotă, a unui „Bizanț după Bizanț” (cu formula lui N. Iorga), numită de cercetătorul clujean și etapa unui balcanism „militant”, naționalist, deschisă mai înainte de umanistul Dimitrie Cantemir și continuată, într-o a treia etapă, de romanticii pașoptiști ai secolului al XIX-lea și în fine a patra etapă, în literatura veacului al XX-lea, vizibilă
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
ani (1950-1955). După repunerea în libertate a avut un timp domiciliu forțat. A fost căsătorită cu pictorul Grigore Negoșanu, în preajma căruia și-a desăvârșit cultura artistică. În 1990 a intrat în Asociația Foștilor Deținuți Politici din România. Debutează în revista clujeană „Symposion” (1939) și colaborează cu schițe, eseuri și traduceri la „Viața”, „Vremea”, „Tribuna”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dacia rediviva”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Secolul 20”, „România literară”, „Ramuri”, „Familia”, „Tomis” ș.a. În 1943 publică un volum de nuvele, Am ucis albatrosul
NEGOSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
1936-1938), unde conduce pagina de literatură și artă, semnând cu pseudonimul Paul Scorțeanu (numele bunicului matern). În 1939 este numit șef al Biroului Presei, la Cluj. Redactează „Gazeta satului” (cu Ion Vințe) și face parte din grupul care animă revista clujeană „Țara nouă” (1939-1940), de orientare democratică radicală. Reîntors la București, la „Timpul” (1940-1943), reia conducerea paginii culturale și trece în aceeași calitate la „Ecoul” (1943-1944), cotidian condus de Mircea Grigorescu. După război lucrează la „Scânteia” și la „România liberă” (1944-
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
2001). Editorial, debutează în 1996 cu volumul de studii critice Scriitori români postmoderni, distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca. Asemenea altor critici formați în anii ’70 ai secolului trecut la Filologia clujeană și în ambianța revistei „Echinox”, P. se numără printre colaboratorii seriei „Restituiri”, gândită de coordonatorul ei, profesorul Mircea Zaciu, și ca un spațiu de ucenicie și afirmare a tinerilor critici și istorici literari cu vădită înzestrare. Aflat între primii vizați
PERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288759_a_290088]