1,480 matches
-
ca prescurtându-l pe cel mai complex de „coabitare nonmaritală”). Gravă este însă o altă întrebare: nu afectează coabitarea negativ rata căsătoriei, și așa pândită de alte pericole? Răspunsul este că, luată în sine, nu. Din mai multe rațiuni: majoritatea coabitărilor sunt premaritale (înainte de prima căsătorie și, cu mai mare pondere, anticipând recăsătoririle). În această calitate ar fi un potențial contributor la stabilitatea viitoarei căsnicii, pe de o parte pentru că prelungirea vârstei la căsătorie determină o probabilitate mai mică de divorț
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
căsnicii, pe de o parte pentru că prelungirea vârstei la căsătorie determină o probabilitate mai mică de divorț, iar pe de altă parte, „a sta împreună” dă posibilitatea celor doi să-și verifice compatibilitatea (vezicapitolul 5). De altfel, pentru multe cupluri, coabitarea este programatic aleasă învederea viitorului mariaj fie drept „căsătorie de probă”, fie că cei doi sunt foarte hotărâți să se căsătorească, numai că din varii motive nunta trebuie amânată. Pot fi invocatedestule argumente (unele bazate pe cercetări empirice - vezi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fie drept „căsătorie de probă”, fie că cei doi sunt foarte hotărâți să se căsătorească, numai că din varii motive nunta trebuie amânată. Pot fi invocatedestule argumente (unele bazate pe cercetări empirice - vezi, de exemplu, E. Macklin, 1987) că inclusiv coabitările care nu se finalizează prin căsătorie și chiar cele ce au fost construite deliberat nonmarital sunt mai degrabă alternative la singurătate, cu tot cortegiul ei de nevoi materiale, sociale, psihoemoționale, decât la căsătoria oficială. E adevărat că acest gen de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care nu se finalizează prin căsătorie și chiar cele ce au fost construite deliberat nonmarital sunt mai degrabă alternative la singurătate, cu tot cortegiul ei de nevoi materiale, sociale, psihoemoționale, decât la căsătoria oficială. E adevărat că acest gen de coabitări sunt, de regulă, ocazionale și mai puțin stabile. De reținut că acești oameni nu s-ar fi căsătorit oricum. Însă și dacă am avea în vedere coabitările ca alternativă permanentă la căsătorie, cele în care „a trăi împreună este o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
materiale, sociale, psihoemoționale, decât la căsătoria oficială. E adevărat că acest gen de coabitări sunt, de regulă, ocazionale și mai puțin stabile. De reținut că acești oameni nu s-ar fi căsătorit oricum. Însă și dacă am avea în vedere coabitările ca alternativă permanentă la căsătorie, cele în care „a trăi împreună este o alternativă acceptabilă pentru cei ce resping mariajul tradițional” (Strong, DeVault, Sayad, 1998, p. 194) sunt produsul unui ansamblu societal mai larg, ce a făcut posibilă și creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
resping mariajul tradițional” (Strong, DeVault, Sayad, 1998, p. 194) sunt produsul unui ansamblu societal mai larg, ce a făcut posibilă și creșterea ratei divorțialității și a celibatului. Într-un asemenea spirit am afirmat la început că nu „în sine” slăbește coabitarea căsătoria tradițională. Prin cele de mai sus sunt deja sugerate și unele dintre motivele pentru care indivizii se angajează masiv în coabitare, dar mai sunt și alți factori ce contribuie la creșterea accentuată a acestui model coabitațional. Ca explicație generală
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ratei divorțialității și a celibatului. Într-un asemenea spirit am afirmat la început că nu „în sine” slăbește coabitarea căsătoria tradițională. Prin cele de mai sus sunt deja sugerate și unele dintre motivele pentru care indivizii se angajează masiv în coabitare, dar mai sunt și alți factori ce contribuie la creșterea accentuată a acestui model coabitațional. Ca explicație generală este aceea că el întrunește în mare măsură avantajele mariajului, înlăturând costurile eventualului divorț. Factorii mai specifici sunt legați de faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
satisfacerii unor nevoi, în particular a celor sexuale. Apoi, cu deosebire în timpul colegiului sau al universității, cei doi parteneri se ajută nu numai în menaj, ci și în domeniul profesional. Mulți tineri trăiesc împreună necăsătoriți din cauza locuinței. Și în problema coabitării, societatea devine tot mai permisivă. Acest lucru se evidențiază și prin rezultatele sondajelor de opinie cu privire la atitudinea față de activitatea sexuală premaritală. Schimbări drastice s-au produs pe această linie în opinia publică. În Franța, numărul bărbaților care consideră că libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
aici în mult mai mică măsură (adulterul fiind sancționat și legal). Menționăm „și-a sporit” fiindcă și înainte de a doua jumătate a secolului XX, atitudinea față de comportamentul sexual al adulților necăsătoriți era mai tolerant decât cea față de adolescenți și tineri. Coabitarea apare așadar ca o formă oarecum oficializată social a sexualității nonmaritale și, după cum s-a arătat, ea îndeplinește și alte funcții decât cele erotice, însumând o serie de avantaje psihologice, sociale și economice, fără a fi supusă constrângerilor maritale. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fără a fi supusă constrângerilor maritale. Dar ea nu este ferită nici de dezavantaje, comparativ cu mariajul: fostul partener al coabitantului are rețineri în a-i oferi susținere, lui și copiilor comuni, din moment ce „trăiește împreună cu cineva”; nici actualul partener de coabitare nu are aceleași responsabilități față de copiii ce nu sunt ai lui; în societățile premoderne mai cu seamă, coabitarea este stigmatizată cu deosebire dacă există copii; dar cele mai serioase costuri ale coabitării vizavi de căsătorie sunt legate de nerecunoașterea de către
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
partener al coabitantului are rețineri în a-i oferi susținere, lui și copiilor comuni, din moment ce „trăiește împreună cu cineva”; nici actualul partener de coabitare nu are aceleași responsabilități față de copiii ce nu sunt ai lui; în societățile premoderne mai cu seamă, coabitarea este stigmatizată cu deosebire dacă există copii; dar cele mai serioase costuri ale coabitării vizavi de căsătorie sunt legate de nerecunoașterea de către diferite instituții a drepturilor de cuplu oficial (asigurări medicale, împrumuturi de la bănci, moștenire, împărțirea bunurilor la despărțire etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din moment ce „trăiește împreună cu cineva”; nici actualul partener de coabitare nu are aceleași responsabilități față de copiii ce nu sunt ai lui; în societățile premoderne mai cu seamă, coabitarea este stigmatizată cu deosebire dacă există copii; dar cele mai serioase costuri ale coabitării vizavi de căsătorie sunt legate de nerecunoașterea de către diferite instituții a drepturilor de cuplu oficial (asigurări medicale, împrumuturi de la bănci, moștenire, împărțirea bunurilor la despărțire etc.). De aceea, în unele țări (SUA, Danemarca, Suedia, Islanda), coabitarea (concubinajul) dovedită, primind uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mai serioase costuri ale coabitării vizavi de căsătorie sunt legate de nerecunoașterea de către diferite instituții a drepturilor de cuplu oficial (asigurări medicale, împrumuturi de la bănci, moștenire, împărțirea bunurilor la despărțire etc.). De aceea, în unele țări (SUA, Danemarca, Suedia, Islanda), coabitarea (concubinajul) dovedită, primind uneori denumirea tehnică de „parteneriat domestic”, a primit o recunoaștere juridică, bucurându-se de unele drepturi legale ale mariajului propriu-zis. Și la noi în țară se inițiază proiecte de lege în acest sens. Recunoașterea de drept a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
concubinajul) dovedită, primind uneori denumirea tehnică de „parteneriat domestic”, a primit o recunoaștere juridică, bucurându-se de unele drepturi legale ale mariajului propriu-zis. Și la noi în țară se inițiază proiecte de lege în acest sens. Recunoașterea de drept a coabitării ca parteneriat domestic este foarte importantă pentru cuplurile de homosexuali, la care, tocmai pentru că în puține țări este permisă căsătoria lor legală, frecvența coabitării este mai mare. 7.3.4. Cupluri (familii) de homosexualitc "7.3.4. Cupluri (familii) de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la noi în țară se inițiază proiecte de lege în acest sens. Recunoașterea de drept a coabitării ca parteneriat domestic este foarte importantă pentru cuplurile de homosexuali, la care, tocmai pentru că în puține țări este permisă căsătoria lor legală, frecvența coabitării este mai mare. 7.3.4. Cupluri (familii) de homosexualitc "7.3.4. Cupluri (familii) de homosexuali" Literatura americană de specialitate consacră un spațiu relativ larg homosexualității, examinând-o ca alternativă diadică netradițională (Huber, Spitze, 1988). S-a constatat, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
7.3.4. Cupluri (familii) de homosexualitc "7.3.4. Cupluri (familii) de homosexuali" Literatura americană de specialitate consacră un spațiu relativ larg homosexualității, examinând-o ca alternativă diadică netradițională (Huber, Spitze, 1988). S-a constatat, într-adevăr, că frecvența coabitării, atât printre homosexuali, cât și la lesbiene, este proporțional mai ridicată decât la heterosexuali. Ca aspirație și ca realitate, homosexualii tind spre relații stabile (Blumstein, Schwartz, 1983). Cu privire la cauzele homosexualității, cercetările nu au dat încă răspunsuri concludente. Factorul biologic contează
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Young, 1979). Oricum, dacă facem comparații pe scara istoriei și între diferite culturi, apare clar că homosexualitatea este în primul rând un fenomen sociocultural, înscriindu-se, în mare, în același complex factorial ca și magnitudinea divorțialității, rata mică a fertilității, coabitarea heterosexuală. În tot cazul, indiferent de etiologie și dincolo de etichetările sociale, homosexualitatea (atât cea masculină, cât și lesbianismul) este o realitate masivă a zilelor noastre. Se estimează că în SUA există peste 25 de milioane de indivizi - aproximativ 10% din
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a gospodăriei ca familie extinsă, relațiile dintre copiii căsătoriți și părinții în vârstă continuă să aibă substanță. De altminteri, prin diferite condiționări socioeconomice, ca și prin tactici deliberate, între familiile mai tinere și cele de vârstă mai înaintată încă subzistă coabitarea sau o proximitate geografică apreciabilă. Conform datelor oferite de L. Roussel (1976), în Franța, mai mult de 75% dintre copiii căsătoriți locuiesc la o distanță mai mică de 20 km de părinții lor. În România, coabitarea persoanelor vârstnice cu descendenții
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mai înaintată încă subzistă coabitarea sau o proximitate geografică apreciabilă. Conform datelor oferite de L. Roussel (1976), în Franța, mai mult de 75% dintre copiii căsătoriți locuiesc la o distanță mai mică de 20 km de părinții lor. În România, coabitarea persoanelor vârstnice cu descendenții lor adulți era în anii ’80 de circa 50% în mediul rural și de 10-30% în mediul urban (Mihăilescu, 1983). Și în SUA, aproximativ 50% dintre bătrâni locuiesc împreună cu copiii lor sau foarte aproape (apud Strong
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
observații se impun aici: 1. nu este vorba numai de schimbări profunde în funcțiile și procesele de interior ale familiei integrale clasice, ci și de transformări structurale ale modalităților de conviețuire în societate; 2. aceste modalități (familii monogame, familii reconstituite, coabitare, celibat, cupluri homosexuale) au existat și în trecut - cu excepția oficializării căsătoriei dintre homosexuali-, dar ele erau, în general, cazuri izolate. „Revoluția” care s-a produs, numită pe nedrept de unii „criză”, a fost creșterea vertiginoasă, în viteză și volum, a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fie împreună pentru totdeauna, cu excepția cazurilor de abuzuri sexuale” (p. 299). În a doua accepțiune avem o concepție mai modernă despre tineret și familie, în care credințele de mai sus nu sunt atât de imperative, în special sexualitatea premaritală și coabitarea, dar în care se susține valoarea princeps a mariajului, cu avantajele lui pe linia economică, a stabilității sexuale, a confortului psihic și, mai ales, ca cel mai benefic mediu de naștere și creștere a copiilor (Waite, Gallagher, 2000). Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt prea permisive (Harris, 1998, apud Waite, Gallagher, 2000). O serie de alte investigații în rândul tineretului american și din occidentul european indică opțiuni majoritare pentru mariaj și familie, dar cu o toleranță mai mare decât în anii ’60 față de coabitare și de a avea copii în afara căsătoriei. Tineretul din Europa Centrală și de Est, inclusiv din România, declară o propensiune și mai ridicată față de căsătorie și copii. Dar după cum se subliniază cu tărie în literatura din domeniu, declarațiile sunt una
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fapt, aflate mai puțin sub controlul indivizilor concreți. La o atare concluzie ajunge și G. Moors (2000) în urma unui studiu efectuat pe populația feminină din Germania, cu referire la relația dintre valorile familiale și aranjamentele de viață efective (mariaj, divorț, coabitare, persoane singure). Pentru a determina sensul cauză-efect, cercetarea a fost de tip panel, aplicând scale de atitudine unui eșantion reprezentativ de femei cu vârste între 18-30 de ani din Germania, pe atunci federală, și operând cu același instrument doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
atitudinile sunt buni predictori pentru comportamentul efectiv, alteori nu, și apar mai degrabă ca variabilă dependentă a situațiilor și experiențelor de viață. De exemplu, din investigațiile echipei conduse de sociologul american, rezultă că atitudinile pozitive ale preadolescenților și adolescenților față de coabitare s-au confirmat în acțiuni de acest fel, dar și reciproca este adevărată: indiferent de atitudinile prealabile, cei care au coabitat la vârsta de 18-23 de ani au declarat atitudini tolerante față de acest fenomen câțiva ani mai târziu (Axinn, Thornton
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ei în societatea de ansamblu, cu efecte vizibile în scăderea natalității, în delincvență, violuri, copiii străzii, sănătate sexuală și altele, văd soluția în reconsolidarea mariajului, stabilitatea căsătoriei. Într-adevăr, studiile sistematice arată că din punct de vedere statistic, celelalte alternative (coabitarea, familii monoparentale, persoane singure) produc mai puțini copii și de calitate mai scăzută. Dar bineînțeles că relele sociale mai sus enumerate (delincvență, violență etc.) nu pot fi puse decât în mică parte pe seama schimbărilor în perimetrul familiei. Pe parcursul lucrării am
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]