4,982 matches
-
Atunci Dumnezeu a sortit-o pe albină să facă doar miere. De ce este mai plauzibilă creația în 7 zile din Geneza biblică decât cosmogonia românească? Răspunsul: fiindcă are în spate autoritatea unor instituții religioase. Îți recomandăm Radicalizarea lui Dumnezeu Timpul coace cireșele. Zidul de care aminteam mai sus, fisurat atunci, s-a năruit cu vremea. Căci numai cu vremea puteam să devin conștient și să accept că am fost îndoctrinat. Menționam, în articolul precedent, că mitul instituie un model exemplar. Mitul
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
vedea, fiindcă se pierde/se ascunde încolo, departe, prin cotiturile care duc la Ghibarț, spre Cruceanu, sau prin sinusurile care fac drumul plăcut încoace, spre Cioara ori Băgăoani, sau prin curburile ademenitoare și deloc ne/primejdioase spre cotloanele în care coceam cartofi și știuleți de păpușoi (spre cotloanele/firidele amintirilor, adică, nu?)... Sigur, printre pleoapele apropiate de alergare pe cărarea ireversibilă a firii, mă mai uit și acum acolo, pe dealul acela, după care credeam că se termină pământul și unde
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
ospăț! ce sfântă curățenie și naturalețe! nimeni nu se vaită că nu-i ajunge, chiar dacă, să zicem, sunt zile când mănâncă doi dintr-un ou, când mănâncă doar foi de ceapă cu mămăligă și sare, doar un cartof fiert sau copt în spuză, doar gorgoaze...și, uneori, chiar nimic!...doar apă! apă din budăi sau direct din izvorul căruia îi facem produșcă din clisă și țeavă de cucută! sau din ulciorul adus de acasă! sau direct din ploaia care, iată, vine
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
sunt mie./ Aici, culcuș aș vrea să-mi fac,/ Aici, în colț, sub iasomie. (Izvoare) Vocea sa lirică creează o atmosferă specifică locului și momentului descris. Natura e zugrăvită în nuanțe cromatice, sonore, vibrante. În spice mari, grâul s-a copt -/Și pâine vom avea pe masă,/ Comoară scumpă pentru toți,/ Fără de preț, cea mai gustoasă.// (În vară) Cade dulce văzduhul în prag -/ Apa, vântul cuprinse-n parfum,/ Când se-nalță luna cu drag/ Peste nopțile lungi din cătun.// (Splendoarea Carpaților
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
scrie despre visul focului dragostei eterne: ,,Mută-mi casa poemului/ în Cerul Mării de Stele/ luminat cu Ochii Tăi/ ca în prima viață/ când m-a auzit cântecul/ fecioarei pasăre/ cu urechea la Pământ/ Mută-mi casa poemului/ că mă coc de dragoste/ scriind un vis etern” (p. 245). Din nefericire strigătul tristețiii ajunge până în lumea viselor: În lumea pământeană/ de tristeți/ a izbucnit în flăcări/ glasul visului/ orbindu-mi aripile” (p. 269). Poetul este conștient că există ,,Împărăția luminii” (p.
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile care lasă satul în urmă, și ierburile groase de pe marginea drumurilor înțesate cu scaieți puternici, a căror floare uimește ochiul de la mare distanță, toate acestea răzbat cu putere din viața
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
în mișcarea gândirii există, în mod irepresibil, o coerență. Situația poetică întunecată creată de Nicolae Coande este următoarea: întreg universul existențial s-a prăbușit. În acest context, spiritul liric este, și el, „prăbușit“, adică dezamăgit, deznădăjduit, distrus, disperat: „disperarea le coace“ pe toate (respir direct prin pereți). A fi poet este un dezastru: „Nimic nu întrece dezastrul de a fi poet“ (În margine). Pentru a salva ceva, poetul ajunge prea târziu: „Am venit prea târziu“ (Poetul își declină faima), „abia m-
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
de la El vin toate, chiar și năpastele: “De ce bunicii legau roșii, / De ce săpau ei doi, grădina, / Pesemne-așa știau, frumoșii, / Să se cunune cu lumina - // De ce tot repetau, tot anul, / Un fel de munci neistovite, / Pesemne-așa știa țăranul / Să coacă timpul, făcând pite - // De ce și banii în batiste, / Ce îi puneau, atât de greu / Îi mai scoteau, ca să existe, / Pesemne știe Dumnezeu -//De ce coceni, și pui, și vie / Și nuci, și vin, și apă, și / Pământ - strângeau ca bogăție / Și
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
eu a-i promite că voi scrie una. În mintea mea deja se întipărise „codul” scrisului, numai că-mi mai trebuia ceva, poate acel damf stelar adus sub frunte de îngeri albaștri. Taina vine din sființire, scrisul vine ... când ești copt și te apuci să scrii simțire, și-nverzești cu timp cu tot! Și taina a venit, într-o noapte de octombrie, când s-au așezat toți în jurul meu, luându-mă la rost de ce nu scriu și despre ei ceva. Am
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Fata pădurii Trăia odată într-un sat, Pe lângă foc bătrânii povestesc, O fată fără de păcat, Cu chip și zâmbet îngeresc. Era frumoasă mândra Cu pielea ca amurgul serii, Iar ochii îi erau ca mura Coaptă în miezul verii. Plecă fătuca într-o zi de joi Până-n pădurea-ntunecată Dar nu găsi drumu-napoi Și teama o cuprinse toată. Cu cât mai mult se străduia Să meargă pe cărarea bună, Cu atât mai mult se afunda În
IONICA BAICU de IONICA BAICU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340944_a_342273]
-
Te-aștept înfrigurat de-o veșnicie Să apari pe aleea mea de ceață. N-auzi cum deznădejdea mă răsfață Și ziua-mi întreagă e sălcie? Noaptea nu se mai face dimineață Și umblă pe coclauri zurlie, Strugurii nu se mai coc în vie Și roua din privire îmi îngheață. Iubita mea născută dintr-un vis, Euritmia vieții-mi, fără tine, E un testimoniu abrogat, prescris, Un refren anacronic și fără bis. Lasă-ți izvorul cu-al meu să se-mbine, Hai
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
Dar a răzbătut, luntrind cu și prin cântec, lăsând în urmă o legendă scrisă și una nescrisă. A semănat semințe din care au crescut spice pe care le-a secerat neamul său ce-a măcinat grâul, a frământat pâinea, a copt-o și s-a ospătat cu ea la masa de sărbătoare! Acesta-i maestrul Benone Sinulescu, martor și aliat de o viață al trăirilor blânzi, frumoase, cinstite și plăcute ale neamului său, ascultător în toate stările sale sufletești, al cântecului
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
cu lacrimi de sânge. Așa păți și batrânelul nostru care, ducându-și cu greu zilele, se simțea din ce în ce mai singur. Sau poate nu era atât de singur. Avea acasă pe soția sa pe care o iubește din ce în ce mai mult. Pentru că iubirea se coace ca un fruct care este mai bun la sfârșit decât în primăvară, verde Curajul pe care l-au avut de a îmbătrânii împreună este mai admirabil ca dragostea fierbinte din primii ani ai răsăritului. Și mai spune Ion: - "noi nu
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
pintru fata lui. O-nvățat și Ana să nu-i măi fie frică de el. Când o mai băte, atât îl suduie: - Pirilizeză-te Dumnezău, Niculaie! De paralizat, nu l-o paralizat când o bătut-o. Ci tόmna' când s-o copt grâu' și era vremea săcerii. De combină vede de-o vreme gineri-so, bărbatul Aglaiei, care-o făcut școală de maistori, da' de dragul fetii lu' Niculaie și-a Anii, n-o plecat la oraș, la uzină. Niculaie s-o trezât cu
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
munți colindați anul ăsta? - Sus, la Vlădeasa. Zăpada e numai bună de schi acolo. Tu? - Mie nu-mi stau schiurile în picioare. Ce poate fi mai superb decât un Crăciun în vârful patului, cu o sticlă de vin și cozonacul copt în cuptor la Patiseria Speranța? - Da, dacă ai lângă tine și persoana dragă poate să fie interesant. Mi-a râs ironic și-a fluturat mâna în semn de salut și și-a croit drum prin mulțimea ce se revărsa asemeni
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
fost Scarlat Callimachi vom da câteva repere. S-a născut la București, în 1896, într-o familie care a dat patru domnitori și un mitropolit. A studiat Dreptul la Paris, apoi, revenit în țară, colaborează la „Facla” lui N. D. Cocea, fiind atras de ideile de stânga. Se căsătorește cu actrița Dida Solomon, care va deveni o stea a teatrului românesc. Participă la mișcarea de avangardă, este director al revistei „Punct” ( 1924-1925), colaborează la „ Contimporanul” lui Ion Vinea, cu care era
UN ROMAN ROMÂNESC de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341488_a_342817]
-
tăi și suspensiile acestui sutien? -Ce vezi? Spune-mi și mie! -Morile vântului care sunt rotunde și care ar putea fi și ale mele cu un vânt prielnic la pupă. -Altceva? -Fierbințeala trupului tău care emană miros proaspăt de pâine coaptă într-un cuptor țărănesc. -De unde îmi știi temperatura? -Gândurile ... privirea... atingerea ... -Te ating pe catargul fierbinte care se cere la viață, plin de dorință. Care știe călăuzi pașii în direcția senzațiilor aprinse, de la izvorul liniștit până la agitația râului și
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le podoabă... Strângeam în pumnul clipelor, sălbatic, Rodiri de vise tescuite-n lutul Ce nu voia a-și ofili tumultul Iubindu-te, bătrâne singuratic. Odaia caldă, mere coapte-n spuză, Căminul vechi, scântei amețitoare Un paradis brodat cu neuitare -, Sărutul lunii - dulcea călăuză, Te-așteaptă iar cu muguri de verbină Printre mușcatele-nroșite-n glastre. Tu pribegești printre tăceri albastre, Când doar vioara plânge în surdină... IUBIRI În umbre de
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
și tu mi-ai făcut așa o cinste, dar știi tu că n-am cu ce să mă îmbrac, cu ce să mă încalț... ca să ies în lume. Șunea îmi bea toată pensia... În bucătărie era cald. În cuptor se coceau cornulețe cu nucă, mirosind dumnezeiește. - Nu cumva să le refuzi. Le-am făcut anume pentru tine. Știu că te grăbești și că nu poți să mânânci acum, dar le iei acasă pentru copiii tăi... Nu puteam vorbi. Lacrimi de drag
CORNULEŢELE CU NUCĂ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342020_a_343349]
-
2016 Toate Articolele Autorului Cherubinul de tablă Încerc să te sun dar telefonul tău e închis Nu înțeleg de ce chiuveta e plină ochi cu vase murdare În camera mea himere dansează tango pe tavan ai uitat în cuptor un dovleac copt de pe masă muștele decolează mi-e foame și nimic nu pare comestibil copiii au crescut și au zburat din cuib urmele de gloanțe din perete le-am astupat cu pâine la ferestre am pus gratii ca să nu sărim în gol
CHERUBINUL DE TABLĂ de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342046_a_343375]
-
Știa că tatăl său nu prea vedea bine la distanță și cum venea și dinspre soare, precis nu o va cunoaște. - Care ești acolo? întrebă tatăl său. - O fată rătăcită prin Dobrogea care a venit să vadă dacă s-au copt strugurii din Ialomița. - Tu ești, tată? spuse bătrânul cu vocea sugrumată de emoție. Parcă i se pusese un nod în gât. I-a recunoscut vocea, chiar dacă nu o putea vedea la față din cauza soarelui. Săndica se apropie de tatăl său
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
Radio KISS FM SCULPTOR DE METAFORE În cartea-poem „... Restul este legendă”, recent lansată la Rm. Vâlcea, Maria Diana Popescu, autoarea unor versuri de adâncime, cu idei condensate întru spirit de efect, face o prețioasă mărturisire: Locuiesc împreună cu pământul / care se coace,/ se răscoace,/ în verile strânse /ca pumnul. Această strălucire stilistică, prinsă ca în viziunea unui pictor celebru, ne face să vedem poeta identificându-se cu viața, cu viața clocotitoare, triumfală („viața e tot, nu moartea...”, spunea Coșbuc). Te izbesc, în
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
numai brazii singuratici din Prescott știu să mi-l tânguie, rostogolindu-mi visător chemările spre alte chemări ... îmbinând totul într-o coloană a dorului infinit, precum o efigie a iubirii dăinuind peste vremi cu chemări de pâine caldă și mere coapte pe teracota bunicii, dinspre copilul cu nasul julit înspre adultul care astăzi se vrea mai aproape de Dumnezeu și care și-a ales deasupra capului doar... un crâmpei de cer. Indigo - trebuie să mă am și aici, trebuie să fiu și
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
Iisus Hristos, care este premisa învierii noastre. Prin urmare "descoperirea lui Iisus Hristos în pâinea euharistică este recapitulată în persoana martirului"ca dorință a Duhului lui Iisus Hristos în cel botezat. Având în sine pe Duhul lui Dumnezeu, martirul se coace în focul harului, într-o Cincizecime permanentă. Sfântul Policarp, de pildă, stătea în mijlocul focului, nu ca un trup care arde, ci "ca o pâine care se coace [...] apoi a ieșit, din împunsătura făcută de suliță în trupul său, mult sânge
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
Hristos în cel botezat. Având în sine pe Duhul lui Dumnezeu, martirul se coace în focul harului, într-o Cincizecime permanentă. Sfântul Policarp, de pildă, stătea în mijlocul focului, nu ca un trup care arde, ci "ca o pâine care se coace [...] apoi a ieșit, din împunsătura făcută de suliță în trupul său, mult sânge încât a stins și focul". Conștiința creștină din această perioadă martirică era că mucenicii erau în același timp profund hristici și profund pnevmatici. Acest adevăr reiese din
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]