3,215 matches
-
se desprinsese un fel de vârf, care se Încovoia și se cățăra la loc pe trupul lui ca și cum ar fi fost un animal ce voia să dea cu ciocul. La capătul acelui vârf se formau două excrescențe retractile, ca niște coarne de melc uriaș. Dansatorii aveau ochii Închiși, gurile pline de spumă, fără să Înceteze mișcările de rotație În jurul lor Înșile, Începuseră În cerc, pe cât le putea permite spațiul, o mișcare de revoluție În jurul Pendulului, reușind ca prin minune să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
respectată. — Fie, oftează Satanik, dacă vrei ne jucăm... De ce vrei să mai rămîi? Te Îngrijorează soarta celor pe care Îi lași În urmă? — Nu mă interesează deloc oamenii, spune Wakefield cu arțag, Îndreptîndu-se de spate și privind la cheliuța dintre coarnele Necuratului care este, fie vorba Între noi, cam scund. Vreau doar să mă lași În pace. Încearcă să-i trîntească Diavolului ușa În nas, dar Diavolul pusese deja o copită În prag. — Ok, deci ești un singuratic. Nu tu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Răsplata este obiectul contorsionat În care lumea transformă un om. Ăsta este genul de artă pe care Îl colecționează el. CÎnd o aude pe Zelda spunîndu-i lui Wakefield „Nu uita să respiri“, o picătură de sudoare rece Îi șerpuiește dintre coarne, poposindu-i pe pîntecele păros. Dacă Wakefield n-a Învățat Încă să respire, Înseamnă că poate e Încă nenăscut, inocent. Diavolul Își șterge burdihanul cu degetele lui cu trei rînduri de Încheieturi și socotește o clipă să le transforme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat de o peșteră, prima lui peșteră. A ucis o capră de munte cu toiagul ăla și și-a făcut un fluier dintr-un oscior de la picior, o pălărie din coarne, o cămeșă din blană și o custură dintr-o coastă. Într-o noapte a cîntat din fluier pînă cînd a adormit cu coarnele pe cap. CÎnd s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu toiagul ăla și și-a făcut un fluier dintr-un oscior de la picior, o pălărie din coarne, o cămeșă din blană și o custură dintr-o coastă. Într-o noapte a cîntat din fluier pînă cînd a adormit cu coarnele pe cap. CÎnd s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pînă cînd a adormit cu coarnele pe cap. CÎnd s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu coarnele pe cap. CÎnd s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu păsările cerului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rîs și rîde și Wakefield și se simte ușurat cînd vede În ce toane bune se scaldă spectatorii. Wakefield a făcut o conexiune atît de uimitoare Încît chiar și Diavolul este descumpănit. Se trezește brusc din somn și dă cu coarnele de acoperișul zgrunțuros al peșterii sale, spărgînd o stalactită. Ideea că suferințele artiștilor dintr-o parte a pămîntului pot provoca o excitare erotică inconștientă a oamenilor de rînd dintr-o cu totul altă parte este sclipitoare. A făcut el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
conversațiile lor pretențioase, cuvinte la modă precum telechinezie și sinergie. Tipii ăștia noi de stil corporatist Îl fac să rîdă, cum urmăresc ei fiece capriciu al modei, fluturîndu-și cozile lor tinere și tari și Își fac să lucească În lumină coarnele perfect lustruite. Și sînt gata să lucreze douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, pentru gloria companiei. CÎnd se cere liniște pentru Începerea Întrunirii, Diavolul s-a hotărît deja să ia cuvîntul În favoarea libertății. Nu mai puțin decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
han numit La Măgarul Mort. În parcare mai este doar o singură mașină, un Plymouth rablagit, ciuruit de gloanțe de carabină și un Harley foarte bine Îngrijit, parcat lîngă ușă. Înăuntru, locanta este Împodobită cu șei crăpate, o pereche de coarne de bivol și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să fi ajuns În Nevada“, deduce Wakefield. Barmanul urmărește un meci de baschet, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cauciuc ars, că atunci nu era tuș. Cauciuc ars. Atunci nu se făceau ca acuma. 5 puncte (cu emfază) Celule! (râd) Inimioara de pe piept? Aiureli. Atunci, după ce le-am făcut, toată ziua stăteam și mă uitam numai pe piept. Czampar: Coarne, o stea, în jurul ochilor, stele. La ochi și pe gât. Aici e un șarpe. Un simbol indian, mai mult. Vine de jur împejur. L-am făcut cu aparat de tatuaj. Confecționat de noi, adică de mine: motoraș, transformator, coardă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vale și pe grui Melodia lui cea veche, Parcă ar cânta la nai. Nu muge, nu schiaună, Când i-i foame, miaună. La un capăt e-ascuțit, Celălalt are tichie Și la multe-i folosit, Mai ales în tâmplărie. Are coarne și-are coadă, Harnică-i ca și stăpânul; Cine vrea, poate s-o vadă Vara, când se strânge fânul. Are dinți, dar n-are gură, E din fier a ei dantură; Numai coada e de lemn. S-o cunoașteți, vă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
dobitoace crescute-n furtuni ies furișate să bea apă moartă din scocuri. Arde cu păreri de valuri pământul îmbrăcat în grâu. Aripi cu sunet de legendă s-abat înspăimîntate peste râu. Vântul a dat în pădure să rupă crengi și coarne de cerbi. Clopote sau poate sicriile cântă subt iarbă cu miile. [1925] * ASFINȚIT Peste-aceleași arătări și-aceleași case clopot de sear-aud. Și stau în cruce cu o zi sub cer pierdută. Prin ani subt poduri se depărtează ce focuri vechi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
apus. Cu mînile - în stânga și-n dreapta - pare că veșnic și-ar împărți pădurile, ce le are în țara de sus. [1933] * LUMINĂ DIN LUMINĂ În mijlocul dimineții stă taurul neînjugat. Stăpânește un câmp. Lucește ca o castană proaspăt cojită. Printre coarnele lui soarele vine în sat. Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul nemișcat. Înălțat și frumos. E ca Isus Christos: lumină din lumină, Dumnezeu adevărat. [1933] * HAIDUCUL Intră în codru, în patria verde. Mai stă o clipă cu mâna
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de bandiți, căci drumul era mărginaș, o împărăție a fluturilor și a veverițelor. În timp ce animalele își vedeau de treaba lor, tovarăși îmi erau doar viersul cucului, răpăitul ciocănitoarei și praful fin stârnit de sandalele mele. Am văzut un cerb cu coarne lungi, îndepărtându-se. Am dat de niște excremente de urs și de lup în iarba unui șanț, dar mi s-au sfărâmat între degete de vechi ce erau. Credeam că sunt aproape de destinație, când, imediat după un făgaș șerpuitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și ieșea din strada principală printr-o seamă de ulițe, roind într-un du-te-vino colorat și plin de zarvă, care culmina la intrarea în cetate. Unii pe jos și unii călare pe măgari și în care trase de boi cu coarne enorme; alții coborau din bărci minuscule de-a lungul canalelor mocirloase. Ne-am oprit la aproape două sute de pași de porți, în fața unei taverne, a cărei firmă era reprezentată de două coarne de bivol puse deasupra ușii. Pe o tăbliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
măgari și în care trase de boi cu coarne enorme; alții coborau din bărci minuscule de-a lungul canalelor mocirloase. Ne-am oprit la aproape două sute de pași de porți, în fața unei taverne, a cărei firmă era reprezentată de două coarne de bivol puse deasupra ușii. Pe o tăbliță de lemn atârnată pe zid călătorii erau informați că prețurile la mâncare și la paturi erau la jumătate față de cele din cetate. Jur-împrejur erau grajduri, ateliere de fierărie și tâmplărie, aziluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ochiul stâng se afla în dreptul încheieturii nasului, și ochiul drept, spre vârful acestuia. În chip misterios, doar gura era în linie dreaptă. Pe fruntea largă avea două cucuie precum cele pe care le au vițeii, semn că le vor crește coarnele; bărbia, groasă și pronunțată, îi ieșea mult în afară, întrecând vârful nasului. Când mi s-a înfățișat dinainte prima dată, nu mi-am putut masca un gest de dezgust, la care el a spus: - Sunt cam urât, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de sandvișuri. Toate astea pentru o grădiniță de copii. Ce risipă. — Trebuie să plecăm imediat, Îi răspunse - când trecu pe lângă ea, Îl izbi mirosul parfumului ei costisitor. Femeie inhibată și curvă ca toate celelalte. Fioravanti făcea bine că Îi punea coarne cu un soi de subretă de televiziune - n-ar fi știut cum altfel să-i spună - dotată ca o păpușă gonflabilă, care Îi oferea niște partide de sex fantastice Într-o garsonieră de pe bulevardul Camilluccia. Avea chef să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
într-o „ședință de lucru“, ceea ce declanșează pe neașteptate o adevărată campanie de spovedanii, convertite în „autodemascări“. Dar demersul narativ nu se-ndreaptă spre istorii staliniste, ci se derulează în alte direcții, alunecând spre povestea lui Achile, un bărbat cu coarne și creastă, spre aventura lui Zogru însuși, obligat să trăiască vieți străine, prilej de acumulări epice, legate unele de altele și în același timp de istoria românească, ale cărei noduri se dezleagă lejer, prin „despachetarea“ narativă a romanului, cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de un bărbat îngenuncheat lângă o cruce. 25. Achile Vintilescu era un om nefericit de multă vreme, nu doar de câteva luni, de când murise femeia pe care o iubea, ci de la începutul vieții lui, căci se născuse cu creastă și coarne. Nu era ceva chiar de neascuns, dar nici viață comodă nu putea să ducă. Deasupra frunții avea două umflături cât corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nici viață comodă nu putea să ducă. Deasupra frunții avea două umflături cât corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și, de parcă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
este. Sunt multe suflete care stau în jurul tău, nici eu nu știu de ce, și din cauza lor presupun că poți să mă vezi. Deși tu oricum ești diferit... arăți mai mult ca un zmeu, decât ca un om. - Te referi la coarne și la aripile de pe spate? Nu e chiar ceva neobișnuit. M-am gândit și eu adeseori la tot felul de lucruri, dar am mai avut un unchi care avea pe umeri ceea ce am eu pe șira spinării. E ceva ereditar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în ochii căruia s-a putut uita. N-a intrat niciodată în sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]