34,665 matches
-
lin, decis și, nu știu de ce, parcă domestic, în timp ce șoferul, un tip gras și chel fredonează conducînd o melodie pe care nu am reușit s-o ghicesc. La stații, el deschide larg ușile apăsînd pe o manivelă, invitînd pasagerii să coboare, dacă vor, dacă e să se facă vreo pauză... Sînt singurul care mă dau jos de fiecare dată, călcînd pe pămîntul nou, mereu altul, cu alte case, alte firme, săltîndu-mă să văd dacă aicea pămîntul ține, rezistă... Un pasager care
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
mai bine că îl cuceriră americanii, - teritoriul acela imens din care azi face parte și Hollywood-ul, fiindcă altfel, cu mexicanii ăștia, n-am mai fi știut pe unde s-o întoarcem de atîtea telenovele... * * * Urma Santa Barbara, unde trebuia să coborîm. Ne aștepta în piața din centrul orașului drăguța noastră de Hana, măritată cu un doctor născut și el în România, dar pe care nu-l cunoscusem în țară. Dacă mai sînt azi pe lume buni români, aceștia sînt, indubitabil, evreii
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
găsit ceva am răspuns calm că nu am găsit nimic și că povestea este insolită și atât. Nu am reacționat nici când taximetristul mi-a comunicat suma pe care i-o datoram și pe care o umflase din belșug. Am coborât undeva în centru și ca teleghidat am mers și am depus plicul într-o casetă de bancă. Apoi liniștit m-am îndreptat spre casă. Mergeam pe stradă, pe jos, agale, într-o lume cvasinecunoscută parcă ireală, în care eram un
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
discursurile, inclusiv discursul literar, trec prin acest spectacol și, dacă consideră că, în acest fel, literatura își trădează menirea, se banalizează, se împuținează ori se îndobitocește, că ea n-are a se justifica sau explica, sau că frecventarea camerei o coboară în simplificare și anecdotă, atunci s-ar cuveni ca scriitorii cu pricina să stea acasă. Și totuși, ce dispreț față de public! Ceea ce televiziunea ia de la lectură dă înapoi, chiar dacă nu totdeauna în măsura necesară, cărților ai căror autori acceptă să
Cartea la televiziune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15850_a_17175]
-
serbări florentine și pe/ Cosimo, Bătrînul, pictînd tinerețea fugară./ Le-am privit. N-am urmat sfatul de a/ încerca să le bandajez rădăcinile/ în folii umede/ și să încerc astfel să le trec prin mai multe/ vămi pînă acasă./ Am coborît în tăcere. încerc să le uit." Surprinzătoare sînt poemele cu rimă. Acestea par scrise cîndva într-un timp trecut și sînt într-un fel produsul unei estetici anterioare. Separația între poemele cu rimă și cele fără poate părea facilă, dar
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
mai fost Al. Oprea, care nu trebuia omis, secund al lui Perpessicius o vreme, apoi director plin. De nu greșesc, Al. Condeescu este al patrulea pentru 121 de numere (uneori grupate) tipărite în 30 de ani în tiraje ce au coborît de la 3000 de exemplare la început la 1000 astăzi. Unica revistă de acest fel de la noi, Manuscriptum este o instituție față de care oficialitatea culturală trebuie să se arate mult mai interesată decît este. Redactori neplătiți, numere tîrzii și multiple, acestea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
imaginea tandreții obosite, somnoroase, ca o retragere a autoarei în culcușul său sufletesc: " Voi dormi supravegheat/ Ca un pui întunecat/ De balaur la odoare/ Strîns în aripe sumare// Pîlcuri de sfieli gingașe/ Trec clipind din fluierașe/ Pe picioare de agat/ Coborî-vor la-mpărat/ Purtînd arme lunecoase/ Pe pernițe de mătase" (Puiul de balaur). La un moment dat, armele antimitologice sînt depuse, utilizarea lor nemaiavînd rost într-o altă fază a creației, ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se dedică mărturiei eului
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
să decoreze pereții căminelor culturale. Ei bine, cine deschide cartea lui Pascal Quignard află un bun mijloc de a-și pierde rapid iluziile, chiar fără a cunoaște în profunzime operele respectivilor. Și încă în întrebuințarea cea mai doctă a antichității, coborând treptele unor etimologii extrem de interesante de unde nici situarea psihologică nu lipsește. Aflăm astfel foarte multe despre sexualitatea antică (cu precădere despre cea romană), implicațiile sociale fiind, când sunt, cel puțin surprinzătoare (l-am putea acuza aici pe Quignard, precum odinioară
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu, cît și Marin Preda, Nicolae Breban sau Dumitru Țepeneag. în postmodernitate se situează atît tîrgoviștenii, cît și Nedelciu. Cele două stadii de evoluție se întrepătrund. Avem moderni în viață și, în același timp, postmodernitatea poate coborî pînă la Bietul Ioanide al lui G. Călinescu. Istoria pe care o propune I.B. Lefter nu este văzută ca o succesiune de perioade - avem de-a face, mai curînd, cu o coexistență a lor, cu o evoluție paralelă. Istoria lui
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
să abandoneze, în serie scurte și fatale, înaltele prerogative asociate persoanei sale. Eu însumi am scris cu amărăciune despre prestația cel puțin contradictorie a Regelui. Omenește, îl înțeleg perfect. înțeleg presiunea enormă a Versoix-ului asupra acestui tragic personaj, obligat să coboare câteva trepte pentru a salva ce se poate salva din averea familiei. Din punct de vedere politic, cedările sale sunt însă contabilizabile în categoria gafelor pe care și le poate permite un burghez oarecare, dar nu un monarh! Dl. Paleologu
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
populare, traduse din română în franceză, aparțineau Elenei Văcărescu și făceau parte din Chanson du cobzar. Memoria lui Borges era, într-adevăr, fabuloasă. În BUCOVINA LITERARĂ din iulie, dl G.I. Tohăneanu explică felul în care marii scriitori pot înălța ori coborî un cuvînt. Exemplul pe care-l dă autorul articolului este cuvîntul amic, pe care Eminescu îl înnobilează iar Caragiale, dimpotrivă. Cel dintîi îl leagă de sensul verbului latin amare, a iubi, și-l folosește în poezii și în scrisori ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
uriași răsfrânți peste patrie (sic)" (Fragii negri) sau "lunec din întâmplare prin lume purtând pe brațe/ cămașa plină de sare./ încerc să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind./ se bucură sângele meu/ noaptea-mi coboară prin carne..." (Nopți lungi). Poezia lui Radu Florescu este, de fapt, o continuă ipostaziere a acelorași stări de frică și neliniște a "sângelui" ("larma sângelui" este o expresie reluată de câteva ori), de neputință a trupului "de pământ" ("larma trupului
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
Paleologu, Radu Cosașu, Al. George, Ion Vartic, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Ștefan Cazimir, Mircea Iorgulescu, Dan C. Mihăilescu. Și, repet, înșiruirea a rămas, fatalmente, incompletă. Pentru că admiratorii adevărați ai lui Caragiale sînt mult mai mulți și nu admit să fie coborît de pe soclu în favoarea lui Eminescu. Aș voi să mă ocup, aici, nu de opera sa întreagă. Ci numai de dramaturgie. Și nu făcînd considerații pe marginea ei. Ci, la 130 de ani de la reprezentarea în debut a nemuritoarelor sale piese
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
sînt și rescrieri ale lumii. O carte fermecătoare: cînd se termină nu poți să nu regreți. Adriana Bittel - întîlnire la Paris. Unsprezece povestiri, Editura Compania, București, 2001, 112 pagini, 33.000 lei. "Cerul de nepătruns estompa totul de jur împrejur. Coborîse atît de jos încît părea totuna cu întinderea prăfoasă de zăpadă, care se răsturna la cea mai slabă adiere a vreunui gînd, căci vîntul nu dădea nici un semn. Se crea astfel o tensiune vizuală nefirească. Nu exista nici un fel de
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
se mutase în culise. Personajele aproape nu se mai vedeau, vorbeau în întuneric, iar cuvintele, replicile deveneau tot mai acute. Pentru Vlad Mugur, reflectoarele s-au stins. Zgomotul bulgărilor de pămînt din Hamlet îmi sparge timpanele. În întunericul ce-a coborît îi deslușim contururile umbrei sale uriașe. Din "culise", forța creatorului, imagini din spectacole, amintiri, rîsul lui, cuvintele, superstițiile se supradimensionează. Devin tot mai pregnante. "Să nu văd nici o scară pe scenă"; "Recuzita 11", "12 bis", "Aveți grijă să nu ratați
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
cultură poate la fel de nobilă, în felul ei, ca aceea greacă a timpului, dacă prin caracterul ei sătesc, cultura getică a dispărut pentru totdeauna?". De facto, noi ne îndreptăm acum spre formele istorice: Cînd un neam sau o cultură încep să coboare din eternitate, ele nu mai pot fi oprite nici măcar de convingerea că nu vor putea înfăptui dintr-odată forme istorice superioare". Așadar, obstacolul progresului l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
au plăcut intervențiile dumneavoastră din presă, apărute în momentul scandalului. Pe un mare artist ți-l imaginezi în alte sfere, îl proiectezi în alte zone ale gîndului și ale trăirii și e o senzație teribil de dezagreabilă să-l vezi coborînd pe pămînt și explicîndu-se! Într-o nuvelă SF, n-ați simți o strîngere de inimă văzînd un Cehov, un Brâncuși, un Fellini, prezentîndu-se, justificîndu-se și analizîndu-și activitatea? Asemenea lucruri se pot întîmpla numai într-un mediu toxic, într-un climat
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
de 2%, nivelul mediu de trai al moldovalahului ar atinge jumătatea celui occidental în numai două decenii. Bineînțeles, mai specifică economistul, o serie de alte condiții se subînțelege a fi îndeplinite, precum o politică susținută a investițiilor, care să nu coboare sub 30% din P.I.B., lipsa de crize generale, cu efecte imprevizibile - și ar mai fi! Sceptic nemântuit, pățit cu repetiție, ar replica veninos că economia românească sortită este să n-o ajungă niciodată din urmă pe cea a statelor avansate
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
ci și de cel mai firav debutant ce se va muta, grație, întâi de toate generozității editorului, dintr-o amărâtă de cameră cu oportunitățile pe coridor, într-un palace cu câte două garaje de fiecare fațadă. El nu va mai coborî din limuzinele purtându-l spre incinte unde se decern premii de miliarde, va fi degrabă ales academician, poftit să intre în Parlament în oricare din Camere va binevoi, va pune de mii de ori câte o sorbitură de șampanie pe
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
se dezvăluie spectaculos, dincolo de interdicții și tabuuri de tot felul. Modalitatea de a învăța psalmodiind, tratamentul aplicat femeilor, lecțiile de protejare împotriva bombelor antipersonale sînt tot atîtea secvențe memorabile care culminează cu o imagine ce revine obsesiv: ,,ploaia" de proteze coborîte din cer cu parașutele în chip de ajutor necondiționat, acordat unor victime sacrificate fără scrupule. Un film de mare virtuozitate plastică, dar și morală, care anul acesta a fost vedeta mai tuturor festivalurilor, exercitînd o fascinație deosebită asemeni cu cea
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
care nu mai cîntase de ani, dacă nu de decenii. A cîntat în emisiune, concentrat, atent. Revăzînd înregistrarea pe casetă (emisiunea a fost în direct), am remarcat că operatorii nu-și dezlipiseră camera de pe mîinile lui. Niște păsări survolînd coardele, coborînd pe una sau pe alta, ciupindu-le, mîngîindu-le. Mîinile lui Johnny: toată muzica lui e în ele. Mi-a cîntat odată la pianul din garsoniera lui din Banu Manta cîteva fragmente compuse de Bach pentru Ana-Maria, care nu era pianistă
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
după unsprezece luni, într-o noapte, băiatul adormi. Ceasornicul se defectă. Cînd se deșteptă, își dădu seama cu groază de ceea ce s-a întîmplat, vru să răsuceasă roțile, dar nu mai putu. După ce văzu că zadarnic își strînge toate puterile, coborî schelele în grabă ca să-l trezească pe bătrîn; se opri însă înspăimîntat lîngă trupul neînsuflețit al aceluia pe care-l ucisese ceasornicul... Este greu de știut dacă bătrînul a căzut din pricina oboselii provocate de încetineala roților sau dacă, surprins, cînd
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Dorohoi. Nu se știe cum, dar Securitatea l-a convins pe Paul Andriescu (șantaj? bani?) să-l asasineze la Paris pe celălalt Paul, mult mai faimos, Goma. Andriescu a acceptat să ia o sută de mii de franci, dar a coborît pe furiș din avionul de Paris, cînd securiștii care-l conduseseră părăsiseră aeroportul, și s-a ascuns undeva în Ardeal. A fost dibuit și, probabil, asasinat de Securitate, care i-ar fi provocat un infarct. În același număr din Convorbiri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
România literară are, probabil, cel mai mare tiraj al unui periodic cultural din țară, nu poate trăi exclusiv din vînzare. Să vă explic de ce. Tirajul maxim, în 2001, a bătut spre 8.500 de exemplare. Cel minim, la care am coborît în decembrie, din rațiuni economice, nu din pricina retururilor, este de 6.000. Sumele încasate din vînzare ar fi suficiente ca să asigurăm hîrtia, tiparul, salariile și colaborările, cu condiția că încasăm toți banii la timp. Avem însă o sumă considerabilă (400
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
pentru prima dată în 1996 - va constitui, fără îndoială, prilej de încîntare pentru lectorul iubitor de subtilități lingvistice, dedat la plăcerile "voroavei" încărcate de seve arhaice și amator de voluptăți balcanice. Pentru că, trebuie să o spunem, harul scriitorului, pare să coboare dintr-un basm al cuvintelor vrăjite, trecînd prin opurile evului de mijloc, prin Anton Pann și Țiganiada, Arghezi și Ion Barbu (acela din Domnișoara Hus), și ajungînd pînă la Tache de catifea al lui Agopian. Meșteșugitele și pline de osîrdie
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]