1,508 matches
-
de pagini ce reuneau mai multe documente anterioare, printre care și unul din secolul al IX-lea. Heraldica din manuscriptele ilustrate ale "Notiției" se pare ca imită sau copiază exemple numai din pierdutul "Codex Spirensis". Cea mai importantă copie a "Codexului" este aceea făcută pentru Pietro Donato (1436) și ilustrata de Peronet Lamy. Pentru fiecare jumătate a imperiului, "Notiția" enumeră toate „demnitățile” majore (sau oficii), de multe ori cu locația și chiar "officium"-ul (personal, enumerat în afară de posturile minore) exact al
Notitia Dignitatum () [Corola-website/Science/317013_a_318342]
-
decorațiuni fiind considerate atât inițialele scrise diferit cât și ilustrațiile reprezentând Raiul, dar și portretul Satanei) de un singur artist. Nu a mai fost găsită nicio operă de-a acestuia și nici nu se știe nimic despre pregătirea sa profesională. Codexul a fost creat într-o mănăstire benedictină din Podlažice, de lângă Chrudim, distrusă în secolului 15. Însemnările din manuscris se încheie în anul 1229. Codexul a fost mai târziu făcut cadou mănăstirii cisterciene Sedlec și apoi, cumpărat de mănăstirea benedectină din
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
găsită nicio operă de-a acestuia și nici nu se știe nimic despre pregătirea sa profesională. Codexul a fost creat într-o mănăstire benedictină din Podlažice, de lângă Chrudim, distrusă în secolului 15. Însemnările din manuscris se încheie în anul 1229. Codexul a fost mai târziu făcut cadou mănăstirii cisterciene Sedlec și apoi, cumpărat de mănăstirea benedectină din Břevnov. Între 1444 - 1593 a fost păstrăt în biblioteca mănăstirii din Broumov până a fost luat și dus la Praga în 1594 pentru a
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
Rudolf II. La sfârșitul războiului de treizeci de ani, în 1648, întreaga colecție a fost furată de armata suedeză. Din 1649 până în 2007, manuscrisul a fost păstrat în Librăria Națională din Stockholm. La 24 septembrie 2007, după 359 de ani, “Codex Gigas” revine la Praga în cadrul unei expoziții. De-a lungul timpului, codexul a trecut prin multe dezastre. A fost salvat dintr-un incendiu de un călugăr, însă din pricina greutății sale, nu a putut fi coborât pe scări. Pentru a-l
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
colecție a fost furată de armata suedeză. Din 1649 până în 2007, manuscrisul a fost păstrat în Librăria Națională din Stockholm. La 24 septembrie 2007, după 359 de ani, “Codex Gigas” revine la Praga în cadrul unei expoziții. De-a lungul timpului, codexul a trecut prin multe dezastre. A fost salvat dintr-un incendiu de un călugăr, însă din pricina greutății sale, nu a putut fi coborât pe scări. Pentru a-l salva totuși, călugrul l-a aruncat pe geam. Manuscrisul nu a suferit
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
fost salvat dintr-un incendiu de un călugăr, însă din pricina greutății sale, nu a putut fi coborât pe scări. Pentru a-l salva totuși, călugrul l-a aruncat pe geam. Manuscrisul nu a suferit deteriorări grave. Ultima mare lucrare din Codex este “Cronicile Boemiei” de Cosmas de la Praga (1045 - 1125). Aceasta este prima isotrie a Boemiei. În manuscris apar o serie de lucrări mici. Prima descrie pocăința pentru relele comise. A doua, după portretul Diavolului, este o lucrare destinată exorcizării. Ultima
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
o serie de lucrări mici. Prima descrie pocăința pentru relele comise. A doua, după portretul Diavolului, este o lucrare destinată exorcizării. Ultima lucrare se numește “Calendarul” și conține o listă de sfinți, precum și zilele în care sunt comemorați aceștia. În Codex mai apar două imagini, una reprezentând cerul, cu stele albastre, Soare și Lună, iar cea de-a doua reprezentând Pământul, cu oceane verzi, probabil înainte de Creație. Cea mai faimoasă imagine din Codex Gigas este cu siguranță portretul Diavolului, aflat la
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
precum și zilele în care sunt comemorați aceștia. În Codex mai apar două imagini, una reprezentând cerul, cu stele albastre, Soare și Lună, iar cea de-a doua reprezentând Pământul, cu oceane verzi, probabil înainte de Creație. Cea mai faimoasă imagine din Codex Gigas este cu siguranță portretul Diavolului, aflat la pagina 290. De la această poză a primit renumele de “Biblia Diavolului”. Diavolul este înfățișat singur, cu brațele ridicate, având o poziție amenințătoare. Are 4 degete, coarne și ghiare și este împrejmuit de
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
Pe verso, este o reprezentare a Raiului, iar cele două pagini au fost intenționat alăturate, pentru a arăta avantajele unei vieți “bune” și dezavantajele unei vieți “rele”. Portretele reprezentându-l pe Diavol, sunt comune în arta medievală, însă cel din Codex este unic prin faptul că îl prezintă singur, ocupând o pagină întreagă. Legenda spune că scriitorul Codexului este un călugăr benedictin, care a săvârșit un păcat atât de grav, încât nu a putut fi spus nimănui. Superiorii mănăstirii au hotărât
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
arăta avantajele unei vieți “bune” și dezavantajele unei vieți “rele”. Portretele reprezentându-l pe Diavol, sunt comune în arta medievală, însă cel din Codex este unic prin faptul că îl prezintă singur, ocupând o pagină întreagă. Legenda spune că scriitorul Codexului este un călugăr benedictin, care a săvârșit un păcat atât de grav, încât nu a putut fi spus nimănui. Superiorii mănăstirii au hotărât că nu poate fi iertat pentru ceea ce a făcut și l-au condamnat la moarte prin zidirea
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
pierdut liniștea sufletească. A implorat iertare Sfintei Fecioare Maria. Aceasta a fost de acord să-i slaveze sufletul, însă pocăitul a murit cu foarte puțin înainte să fie izbâvit de pactul făcut cu Diavolul Se speculează că numeroasele scrieri din Codex legate de exorcizare, sunt încercările călugărului de a-și salva propriul suflet. Totuși, manuscrisul nu a fost interzis de Inchiziție și a fost intens studiat de mulți învățați.
Codex Gigas () [Corola-website/Science/317012_a_318341]
-
mai departe e dehidrogenat la acid oxalilacetic de malat dehidrogenază. Acidul malic are mai multe întrebuințări : a) este un acidulant care se adaugă produselor alimentare și băuturilor cu scopul de a: • scădea pH-ul • oferi un gust acrișor Potrivit Comisiei Codex alimentarius (creată în 1963 de FAO și WHO pentru a elabora un set de recomandări, ghiduri și standarde pentru armonizarea legislației și facilitarea comerțului internațional), acidul malic este în lista aditivilor permiși pentru fabricarea: dulciurilor, berii cu arome, brânzeturilor, băuturii
Acid malic () [Corola-website/Science/317269_a_318598]
-
set de recomandări, ghiduri și standarde pentru armonizarea legislației și facilitarea comerțului internațional), acidul malic este în lista aditivilor permiși pentru fabricarea: dulciurilor, berii cu arome, brânzeturilor, băuturii răcoritoare carbogazoase, sucurilor de fructe, vinurilor etc . România este membru al Comisiei Codex alimentarius din 1969, iar UE a devenit membră în 2003. b) este utilizat în produse cosmetice pentru ajustarea pH-ului și în peelingul facial c) în producerea medicamentelor, întrucât studii clinice au indicat că acidul malic • reduce sechelele ischemice • reduce
Acid malic () [Corola-website/Science/317269_a_318598]
-
pe care stă o bufnita, și o manta de jaguar. Cea mai cunoscuta reprezentare a sa este pe ușa sanctuarului interior a Templului Crucii de la Palenque. este considerat adevăratul zeu al lumii de dincolo. Semnul principal al zeului L din Codexul Dresda constă în capul unui om în vârstă, vopsit negru. Dar lectura este nesigură.
Zeul L () [Corola-website/Science/317802_a_319131]
-
(nume alternativ "Codex Dresdensis") este o carte precolumbiană a civilizației Maya, din secolele XI - XII. Codexul mayaș este considerat a fi o copie după textul original, cu patru sute de ani mai vechi. Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
(nume alternativ "Codex Dresdensis") este o carte precolumbiană a civilizației Maya, din secolele XI - XII. Codexul mayaș este considerat a fi o copie după textul original, cu patru sute de ani mai vechi. Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din cele două Americi. Johann Christian Gotze, director al Bibliotecii regale din Dresda, Germania
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
a fi o copie după textul original, cu patru sute de ani mai vechi. Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din cele două Americi. Johann Christian Gotze, director al Bibliotecii regale din Dresda, Germania, a achiziționat acest codex de la un proprietar privat din Viena, în 1739. Cum a ajuns acest codex în Viena este o enigmă, dar se presupune că a fost trimis de Fernando Cortés ca un cadou din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Istoricii spun că este cea mai veche carte scrisă cunoscută din cele două Americi. Johann Christian Gotze, director al Bibliotecii regale din Dresda, Germania, a achiziționat acest codex de la un proprietar privat din Viena, în 1739. Cum a ajuns acest codex în Viena este o enigmă, dar se presupune că a fost trimis de Fernando Cortés ca un cadou din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles l-a numit pe Cortés guvernator și căpitan general al teritoriului mexican nou
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Viena este o enigmă, dar se presupune că a fost trimis de Fernando Cortés ca un cadou din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles l-a numit pe Cortés guvernator și căpitan general al teritoriului mexican nou cucerit. Codexul a fost în Europa de atunci. În 1810, Alexander von Humboldt a publicat cinci pagini din Codex Dresda în atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
din partea regelui Charles I al Spaniei în 1519. Charles l-a numit pe Cortés guvernator și căpitan general al teritoriului mexican nou cucerit. Codexul a fost în Europa de atunci. În 1810, Alexander von Humboldt a publicat cinci pagini din Codex Dresda în atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
În 1810, Alexander von Humboldt a publicat cinci pagini din Codex Dresda în atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg a identificat Codexul Dresda ca fiind un manuscris Maya. În 1835, Codexul a fost plasat între panouri de sticlă în două părți care măsuară 1,85 metri și 1,77
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
atlasul său numit "Vues des Cordillères et Monuments des Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg a identificat Codexul Dresda ca fiind un manuscris Maya. În 1835, Codexul a fost plasat între panouri de sticlă în două părți care măsuară 1,85 metri și 1,77 metri în lungime. Între 1880 și 1900, bibliotecarul Ernst Wilhelm Förstemann din Dresda
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Peuples Indigènes de l’Amérique ". Biblioteca de Stat a Saxoniei, Biblioteca Regală din Dresda, publică pentru prima dată Codexul în 1848. Abia în 1853 Charles Étienne Brasseur de Bourbourg a identificat Codexul Dresda ca fiind un manuscris Maya. În 1835, Codexul a fost plasat între panouri de sticlă în două părți care măsuară 1,85 metri și 1,77 metri în lungime. Între 1880 și 1900, bibliotecarul Ernst Wilhelm Förstemann din Dresda a reușit descifrarea secțiunii calendar. Alte părți ar putea
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
metri în lungime. Între 1880 și 1900, bibliotecarul Ernst Wilhelm Förstemann din Dresda a reușit descifrarea secțiunii calendar. Alte părți ar putea fi decodate cu ajutorul alfabetului Landa, dezvoltat mai devreme de Diego de Landa. Această bibliotecă unde a fost ținut Codexul a fost bombardată și a suferit daune grave în timpul bombardării orașului Dresda în al Doilea Război Mondial. Codex Dresda a fost puternic deteriorat de apă dar a fost restaurat meticulos. Codex Dresda este considerat cel mai cuprinzător dintre cele trei
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]
-
Alte părți ar putea fi decodate cu ajutorul alfabetului Landa, dezvoltat mai devreme de Diego de Landa. Această bibliotecă unde a fost ținut Codexul a fost bombardată și a suferit daune grave în timpul bombardării orașului Dresda în al Doilea Război Mondial. Codex Dresda a fost puternic deteriorat de apă dar a fost restaurat meticulos. Codex Dresda este considerat cel mai cuprinzător dintre cele trei manuscrise autentice Maya. Numele codicelor indică unde sunt adăpostite.
Codexul Dresden () [Corola-website/Science/317803_a_319132]