1,506 matches
-
-i ofere această sumă, el a închis pur și simplu „marfa” într-un seif din New York mai bine de zece ani de zile. Schimbările de temperatură și umiditatea - într-un cuvânt, condițiile total improprii de conservare - au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american, Ferrini, care l-a depus într-un congelator o vreme, nu înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă manuscrisul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost achiziționat imediat după descoperire și dacă ar fi ajuns pe mâinile și sub ochii unor oameni pricepuți, polemica de acum legată de conținutul Evangheliei lui Iuda probabil n-ar mai exista. Evanghelia lui Iuda constituie „piesa de atracție” a Codexului Tchacos și asupra ei mă voi opri în continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa la Washington prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multă vreme locul și rostul, bucurându-se de un interes crescând și binemeritat. Editarea textelor are în Occident o tradiție de peste trei sute de ani, dacă ne fixăm primul reper în 1703, anul când Fabricius a publicat un volum impozant, intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată în Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai puține lacune decât celelalte două. Conține toate cele patru cărți ale Macabeilor. Pe lângă acestea, există încă trei manuscrise în unciale, de mai mică importanță, copiate în secolele V
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de reconstituire. Iată ce consecințe poate avea avariția, pofta asta nesăbuită de bani, pe planul științei și al teologiei. Dacă un negustor egiptean ar fi propus un preț civilizat unei universități americane, de pildă, care se arăta interesată de achiziționarea codexului, și dacă n-ar fi ținut cu dinții de o sumă halucinantă, astăzi am avea sub ochi un text complet, nefărâmițat și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori îmi vine să spun - e numai o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mă plânge!... Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar și în înfățișarea ei, orânduirea socială în care s-a născut. Tăblițele de lut și de metal, precum și sulurile de papirus sunt caracteristice orânduirii sclavagiste, codexul pe pergament, cu ornamentele și miniaturile sale, celei feudale. Cartea în forma ei modernă, care și-a căpătat înfățișarea după răspândirea tipografiei, corespunde orânduirii capitaliste, s-a născut aproximativ în același timp și s-a dezvoltat o dată cu ea. Orânduirea capitalistă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
tradiția iudeo‑creștină, pe precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cânepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu‑l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
degrabă consecințele speculațiilor lui Ben Haas decât Înrâurirea nemijlocită a Înțelepciunii Orientului. Așadar, faptul că Ben Haas, la cei treizeci de ani ai săi, ar fi fost văzut Într‑un cartier praghez rău famat (În perioada În care Își constituia codexul moral) nu putea fi taxat o atitudine scandaloasă care ar fi venit În contradicție cu principiile sale expuse În lucrarea Vara și pustie. „Arta e cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar veni. Dar el nu s-a legat de lucrul ăsta, deci el s-a legat numai... - „Dom’le, eu mi-am făcut datoria. Datoria mea a fost să-mi apăr persoana. Pentru asta am învățat, pentru asta am un codex al meu, pentru asta e. Deci mi-am însușit personajul“. Am stat cu el de vorbă, stăteam nopți în șir, s-a închegat, așa, o prietenie strânsă între noi. Deja ne cunoșteam familiile, deja familiile noastre se vizitau și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Abecedar romîno-latin Latina și româna pururea paralele // în clasele primare, abia în cele superioare să se-nceapă a bifurca * Istoria - latinește Logica și psihologia - latinește Matematica și geometria - latinește Limba română limba germ[ană] limba franceză Științe naturale - rom[înește] CODEX NOBILIUM 2292 Codex nobilium Regni Romaniae Caballa regelui Italiei trebuie răsturnată și pus Papa în locul lui ["REGE AL ITALIEI, SPANIEI ȘI FRANȚEI... 2257 Radu III de Habsburg Papa Rege al Italiei, Spaniei și Franței împăciuirea tuturor Se va face unirea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și româna pururea paralele // în clasele primare, abia în cele superioare să se-nceapă a bifurca * Istoria - latinește Logica și psihologia - latinește Matematica și geometria - latinește Limba română limba germ[ană] limba franceză Științe naturale - rom[înește] CODEX NOBILIUM 2292 Codex nobilium Regni Romaniae Caballa regelui Italiei trebuie răsturnată și pus Papa în locul lui ["REGE AL ITALIEI, SPANIEI ȘI FRANȚEI... 2257 Radu III de Habsburg Papa Rege al Italiei, Spaniei și Franței împăciuirea tuturor Se va face unirea bisericilor și mântuirea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ținea răsuflarea, și se gândi că, bibliotecile de papyrus-uri fiind distruse și templele fiind devastate, amintirile li se puteau încredința acum doar supraviețuitorilor. Dacă vrei cu adevărat aceasta, răspunse el, te voi însoți până unde vom putea. Într-un mic codex - unul dintre acele caiete comode inventate de Julius Caesar, eroul dinastiei, iar în familie se spunea că le inventase într-o iarnă grea petrecută în Gallia, la Bibracte, unde începuse să scrie cele șapte cărți din De bello Gallico, istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zaleucos asculta neîncrezător, așa cum fusese pe toată durata călătoriei, și-i șopti lui Gajus: — Poate că acesta era mystagogus, cel care iniția în mysteria, așa cum s-a întâmplat cu Herodotos. Dar toate astea sunt primejdioase... Băiatul își luă însă micul codex și-l întrebă pe preot: — Te rog, repetă-mi precis numele corăbiilor sacre. Preotul le silabisi, privind capul aplecat al copilului care scria. — Și-apoi ce se întâmpla? întrebă Gajus cu calamusul în aer, în timp ce Zaleucos ținea răbdător sticluța conținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împodobit cu imaginile lor. Trebuia să fie monumentul iubirii lor, de-a lungul secolelor... Însă, după moartea lor, Augustus a intrat în camera de lucru a lui Antonius și, fiindcă nu avea încredere în nimeni, a examinat el însuși toate codexurile și sulurile și i-a găsit jurnalul. Lui Antonius îi plăcea să scrie pe foi subțiri de papyrus și poate că lăsase câteva scrieri, în speranța că cineva avea să le salveze. Dar Augustus citea repede și, pe măsură ce citea, poruncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că Tiberius își va folosi toată puterea pentru a-l salva. Calpurnius Piso avea, într-adevăr, motive să se simtă protejat, dar le-a utilizat prost. Se perinda pe coridoarele Senatului, imprudent, trufaș și răzbunător, ținând în mână un mic codex, un carnețel care conținea un mesaj. Cei care îl văzuseră șopteau că era scris de mâna lui Tiberius. Blândul Cremutius Cordo pronostică, cu înțelepciunea unui istoric: — Calpurnius Piso își închipuie că se va salva fiindcă se ascunde după un vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cele din urmă că fratele său Drusus scria în taină un commentarius, un fel de jurnal. — Ce povestești în scrierile acelea? îl întrebă. Tot ce mi s-a întâmplat în ziua dinainte, îi răspunse fratele său, dintr-odată ironic. Luă codexul și-l închise într-un scrin. Gajus începu să-l observe și văzu că în fiecare dimineață Drusus petrecea o jumătate de oră singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l observe și văzu că în fiecare dimineață Drusus petrecea o jumătate de oră singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic. Într-o zi însă plecă în grabă și uită codexul deschis pe masă, cu cerneala ultimelor rânduri încă proaspătă. Gajus se aplecă deasupra codexului și, în liniștea bibliotecii, îl răsfoi cu delicatețe; văzu că nu conținea întâmplările neînsemnate din ziua dinainte, ci povestea, oră de oră, istoria secretă a domniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singur, scriind. Scria încet, meditând între două fraze, însă fără să se răzgândească - nu ștergea niciodată nimic. Într-o zi însă plecă în grabă și uită codexul deschis pe masă, cu cerneala ultimelor rânduri încă proaspătă. Gajus se aplecă deasupra codexului și, în liniștea bibliotecii, îl răsfoi cu delicatețe; văzu că nu conținea întâmplările neînsemnate din ziua dinainte, ci povestea, oră de oră, istoria secretă a domniei lui Tiberius. Pericolul pe care-l reprezenta era incalculabil. Împărțit în paragrafe, textul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o acuzau. Dar, la sfârșitul unei ședințe înflăcărate, Tiberius, mărinimos, le-a scris senatorilor că - inclusiv în numele Augustei, mama sa - o iartă pe Varilia pentru bârfele ei lipsite de temei.“ Până atunci Gajus citise în picioare într-un colț, ținând codexul strâns în mână. Se așeză încet. „Părea că procesul s-a terminat, dar, pe când toți se pregăteau să plece, un martor neașteptat și aparent imprudent a spus că adultera nu era bătrâna Livia, ci limbuta Varilia, și nu cu șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușă-n ușă implorându-i pe toți prietenii săi puternici de odinioară, n-a găsit în toată Roma nici un avocat care să-l apere. Disperat și terorizat, în noaptea asta, înainte de rostirea sentinței, și-a tăiat gâtul.“ Gajus puse jos codexul. Puterea care-i ucisese pe tatăl său și pe toate rudele pe care nu le cunoscuse era o fiară neagră, pitită într-un ungher neștiut. Nu conta că era tânăr, nevinovat și neînarmat; conta doar sângele care-i curgea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
conta doar sângele care-i curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine.“ Își dădu seama că-și vârâse unghiile în palmă. Răsuflă adânc, luă codexul și-l puse în scrin. Îl văzu pe Drusus intrând grăbit pe ușa din fund. — Dacă-ți cauți jurnalul, îi spuse, să știi că l-am pus la locul lui. Drusus nu răspunse. Pentru prima oară schimbă cu fratele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
casa lor avea porțile larg deschise, fără zăvoare și fără paznici. Drusus îl ajunse din urmă. — Au aplicat teorema lui Tiberius, îi zise. Dispreț față de maiestatea imperială dublat de abuz de putere cât timp a avut nu știu ce funcție. Își luă codexul și, pe când se pregătea să scrie, îl privi pe Gajus. — Abuz de putere, înțelegi? Un om cum e Creticus... Apoi declară hotărât: — Viitorul meu va fi apărarea legilor. Roma și-a făurit legile secol după secol, pentru relațiile dintre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pentru el, ușurarea după spinoasele probleme de stat nu o reprezentau jocurile de la circ, petrecerile care i-au făcut celebri pe alți împărați, iubirile mereu noi și exotice, spectacolele cu gladiatori sau cursele de cai. Se cufunda în lectura vreunui codex sau volumen, singur cu glasurile solemne, cunoscătoare din vechime. Mintea lui era stearpă; în timpul exilului din Rhodos nu găsise altceva mai bun de făcut decât să aprofundeze misterele artei magice chaldeene. Îi plăceau miturile vechi de secole și ținuturile îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]