2,111 matches
-
nopții cântecul fetei începu să răsune din nou. Apoi iarăși încetă. Ochiul zeului străin privea fără să clipească. Tela se sculă de lângă foc. Îndreptîndu-se spre coliba lui, le strigă celorlalți să se culce. Oamenii erau triști. Fiecare se duse în coliba sa, culcîndu-se apoi pe împletiturile de ierburi și acoperindu-și trupul cu pânza groasă. În scurt timp, cei mai mulți adormiră. Se auzea prin noapte numai răsuflarea grea a vitelor din țarcul înalt și uneori urletele depărtate de șacali. Dimineața era încă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
timp, cei mai mulți adormiră. Se auzea prin noapte numai răsuflarea grea a vitelor din țarcul înalt și uneori urletele depărtate de șacali. Dimineața era încă destul de departe, când tot satul fu trezit de strigătul omului de strajă. Începură să iasă din colibe, înfrigurați, și întîia lor privire se îndreptă spre cer. Ochiul zeului nu se închisese. În sat părea să fie liniște. Dar îndată fiecare putu asculta, cu auzul încordat, un sunet de tobe străine. Tobele băteau departe, parcă undeva spre apus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu se închisese. În sat părea să fie liniște. Dar îndată fiecare putu asculta, cu auzul încordat, un sunet de tobe străine. Tobele băteau departe, parcă undeva spre apus. Oamenii se îngrijorară, apoi începură să se adune toți bărbații în fața colibei mari a lui Tatrakpo. Cei patru sfetnici ai căpeteniei satului își luară tobele și începură să bată într-un anume chip. Mai-Baka îl căută din ochi pe Agbongbotile și se apropie de el. Bătrânul cunoștea limba tobelor. - Ce veste ne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să zărească destul de aproape verdeața oazei cu copaci înalți, cu trunchiul solzos și cu crengi numai în vârf, ca un pămătuf de pene mari. Erau curmalii. Într-un loc deschis, ca o poiană, zări așezate în cerc o mulțime de colibe rotunde cu acoperișul ascuțit. În mijlocul lor era altă colibă, mai mare. Într-o parte se întindeau câteva țarcuri în care mugeau vite. Copii goi și slăbănogi, cu burțile mari și piciorușele ca niște bețe, stăteau rezemați de copaci privind pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu trunchiul solzos și cu crengi numai în vârf, ca un pămătuf de pene mari. Erau curmalii. Într-un loc deschis, ca o poiană, zări așezate în cerc o mulțime de colibe rotunde cu acoperișul ascuțit. În mijlocul lor era altă colibă, mai mare. Într-o parte se întindeau câteva țarcuri în care mugeau vite. Copii goi și slăbănogi, cu burțile mari și piciorușele ca niște bețe, stăteau rezemați de copaci privind pe războinicii care veneau spre sat. Și deodată Iahuben auzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și stăpânii tăi, se fac case din stânci și sunt înalte cât munții. Stăpânii tăi sunt oameni roșii; de ce nu și-ar face și ei case din stînci! - Tu ai înțeles mai bine, zise Auta. Acolo oamenii nu stau în colibe. Numai păstorii. Oamenii de seamă stau în case mari de piatră. Și iată ce vreau să vă destăinuiesc numai vouă. Stăpânii cred că voi veți deprinde repede meșteșugul clădirii caselor de care au ei nevoie... - Și ce vrei de la noi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vor întoarce soldații dinspre miazăzi, din munții de piatră. Cred că peste trei, poate peste patru zile. Mai stătură o vreme în tăcere. De departe îi iscodeau ochii lui Tela. În sat, dincolo de blestematul țarc, femeile se adunaseră în fața câtorva colibe și își boceau bărbații. Cu inima strânsă, fără să mai rostească vreun cuvânt, Auta ieși din țarc și se duse spre copacii la umbra cărora îl aștepta Iahuben. CAPITOLUL VI Noaptea era pe sfârșite. Auta nu mai dormea de mult
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se vaite tocmai omul cel mai voinic din toată oaza. Timpul era spre amiază. Numărătoarea și înscrierea noilor robi se sfîrșise: erau peste trei mii. Obosit de starea sufletească în care se afla, Auta s-a așezat la umbra unei colibe pustii. Deocamdată, nimeni nu avea nevoie de el. Văzîndu-l obosit și crezîndu-l înfometat, unul dintre robii vechi, veniți o dată cu armata, îi aduse o mână de curmale și un ulcior cu apă proaspătă și îl privi cu tristețe. Auta se uită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de toate cele aflate în cronica secretă. De la nimeni nu mai auzise asemenea lucruri. Cronica spunea că în vremuri foarte vechi, când oamenii abia ieșiseră din peșterile munților și începeau să crească vite, să lucreze pământul, să-și facă întîile colibe, Atlantida era încă legată printr-o limbă lată de pământ de ținutul celălalt, unde pe atunci nu se aflau nisipuri și deșertul de azi era o pășune fără margini. Astfel, pe atunci, munții oamenilor cu păr galben alcătuiau un șir
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ard năvoadele!... Săriți!" Planul era bun. Acest rob își uimi tovarășii, care numaidecât și-l aleseră căpetenie. Când veni noaptea, toate se petrecură după planul lui Utnapiștim. Auzind pe neașteptate strigătele și zărind focul, pescarii alergară de la corăbii și din colibele lor înăuntrul țărmului. În acest timp, două corăbii se desprinseră de mal. Dar ceea ce nu văzuse Mpunzi, și nici ceilalți, pe alte corăbii mai erau pescari care-și mai adunau uneltele ca să le ducă pe țărm. Văzând pe ceilalți că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din care ne-a făurit vârfuri de sulițe și de săgeți și topoare. Mie mi-a făcut o pavăză. După aceea ne-am dus mai departe și am găsit o pădure mare în care ne-am oprit. Ne-am făcut colibă, și am trăit din vânat. Eram șapte. Dar pe unul l-au sfâșiat fiarele. Am rămas șase: eu, Ntombi, arămarul Valukaga, Mpangu, Mbembo și Felelva. Felelva spunea că tatăl lui a fost căpetenia neamului de lângă pădurile de miazăzi, unde este
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ieși, lovind mânios lespezile cu picioarele sale bătrâne. CAPITOLUL XXXI Zilele de cercetare din munții de lângă obârșia lui Hapi s-au irosit zadarnic. Deși obosit, Uh ar mai fi vrut să rămână; dar când ieșiră cu toții într-o dimineață din coliba de frunzare înjghebată de Mai-Baka, se auzi un fel de bubuit sau voce tunătoare ale cărei cuvinte nu se puteau desluși. Uh își dădu seama cel dintâi că îl chema cârmaciul. Era întîia oară când li se întîmpla așa. Își
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Lot își urmară socrul. Ceilalți oameni care trebuia să plece din oraș aflaseră de la Lot și s-au dus cu el. Mai era numai un bătrân cumsecade, Abraam, la care cei doi s-au mai dus. Când se apropiară de coliba lui, Abraam se sculă și li se închină până la pământ. - Noi suntem... vru să înceapă Auta, însă bătrânul zise surâzând șiret: - Știu cine sunteți voi! Tu ești Enoh, știutorul tainelor cerești, și celălalt este îngerul Domnului. Ați venit să pedepsiți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
va cruța pe puținii nevinovați din cetate. El știa bine că nevinovații fuseseră vestiți în taină să plece, dar nu-și putu răpi plăcerea de a se tocmi cu cei pe care-i credea îngeri. În timp ce Abraam se duse în coliba lui, să-și adune neamul, din cetate năvăli spre ei un om: era Utnapiștim. Auta îl întrebă îngrijorat: - Utnapiștim, a aflat toată lumea din orașele acestea... - Încă nu toată... Dar nimeni nu crede, decât săracii care au și plecat. Le-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și argint, nu ne-ar fi dat sănătatea și voioșia pe care ne-au dat-o zeii... Sunt mulțumit că măcar acești o mie de oameni au scăpat de robie și sunt veseli. Umblă la vânătoare, cântă, și-au făcut colibe din crengi... Min le-a tăiat copaci... Numai de n-ar veni soldații să-i ia îndărăt după plecarea noastră! - Fii fără grijă, Hor! îi răspunse Auta râzând. Aici nu mai vine niciodată nimeni. Când vor mai vedea și văpăile
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țelină și morcov și, nu în ultimul rând, varză mare cât bostanul. Mai spre vale se află circa un hectar de harbuji și pepeni galbeni ce răspândeau un miros plăcut. Ne-am apropiat de colțul iazului unde se afla o colibă destul de mare. In fața ei un bătrân de circa șaptezeci de ani ne răspunde politicos la salut și zice: - Cred că dumneavoastră sunteți cei de care tovarășul președinte a spus să am grijă și că vi s- a aprobat să
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
a aprobat să pescuiți. Împreună am cinstit câte una mică, ne-am echipat rapid și apoi fiecare s-a așezat în locuri alese cu grijă. Iarba de pe maluri era destul de înaltă, verde și crudă, apăsată de boabele de rouă. Lângă colibă, moșul stătea sprijinit de un băț gros și cioturos. Habar nu aveam că acest om simplu și bățul lui ne va da o lecție de pescuit ce nu o vom uita niciodată. Se întind undițele, se aruncă nadă și, așezați
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
apoi am scos juvelnicele din apă pline de pește. Cu un ultim rămas bun, am pornit spre casa. Spre apus soarele tot mai neputincios, căta spre asfințit. Din piscul dealului am privit din nou spre vale, unde bătrânul stătea în fața colibei făcându-ne semne cu mâna. Peste două luni, dorul de el, de locurile minunate și, nu în ultimul rând, de lecția de pescuit din acea parte a județului ne-a purtat pașii din nou spre revedere. Dar bătrânul paznic și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
pe hotarul dintre cer și pămînt: truditor al ogorului ridicîndu-și ochii rugători și plini de speranță spre cerul de unde poate veni mereu binefacerea ploii și a căldurii dar și urgia arșiței și a potopului. Pe gînduri ciocănitoarea contemplă gânditoare lemnul colibei mele Kobayashi Issa Nici vorbă, avem de a face cu o personificare a ciocănitoarei, dar cum lucrurile trebuie văzute alegoric, tocmai ea este cea care face din ciocănitoare rezonerul situației sugerate. Lemnul colibei reprezintă În primă instanță trăinicia. Cine Își
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
potopului. Pe gînduri ciocănitoarea contemplă gânditoare lemnul colibei mele Kobayashi Issa Nici vorbă, avem de a face cu o personificare a ciocănitoarei, dar cum lucrurile trebuie văzute alegoric, tocmai ea este cea care face din ciocănitoare rezonerul situației sugerate. Lemnul colibei reprezintă În primă instanță trăinicia. Cine Își durează o colibă, mizează pe durabilitatea lemnului din care și-a făcut un adăpost pentru a și duce traiul. A folosit lemnul pentru că a avut Încredere În capacitatea lui de a-l adăposti
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Issa Nici vorbă, avem de a face cu o personificare a ciocănitoarei, dar cum lucrurile trebuie văzute alegoric, tocmai ea este cea care face din ciocănitoare rezonerul situației sugerate. Lemnul colibei reprezintă În primă instanță trăinicia. Cine Își durează o colibă, mizează pe durabilitatea lemnului din care și-a făcut un adăpost pentru a și duce traiul. A folosit lemnul pentru că a avut Încredere În capacitatea lui de a-l adăposti de vremea rea pe termen lung. Ciocănitoarea, specialistă În infirmitățile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a și duce traiul. A folosit lemnul pentru că a avut Încredere În capacitatea lui de a-l adăposti de vremea rea pe termen lung. Ciocănitoarea, specialistă În infirmitățile lemnului, pare să stea pe gînduri Înainte de-a pune un diagnostic colibei. Ea știe din experiență că lemnul este perisabil și lesne atacat de cele mai felurite gîngănii. Dacă se va convinge că sub fațada prezentabilă se ascund insecte apetisante, va trece sigur la investigații percutante. S-ar putea Însă ca atitudinea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai mult decât pictorii, creatorii de afișe sau cineaștii. În această privință, analiza lui Lévi-Strauss asupra șamanului din comunitatea indienilor Cuna din Panama a dobândit valoare canonică. Dacă o femeie are greutăți la naștere, e chemat șamanul. Înțeleptul vine în coliba ei, cântă, psalmodiază la căpătâiul tinerei câteva cuvinte care au virtutea de a-i explora și dilata vaginul. "Trecerea la această expresie verbală [...] este ceea ce provoacă deblocarea procesului fiziologic"36. Relație de la semnificant la semnificat, bineînțeles, nu de la cauză la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dansuri; o turmă de vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care 149 omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în cerc, când pe două rânduri, față în față. Totul mărginit de marele râu Ocean ce înconjoară Scutul și lumea. Preambul* Ceea ce se află implicit în marile lucrări ale spiritului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și dansuri; o turmă de vaci și de boi ieșind la păscut de-a lungul unui râu, atacată de un leu care omoară un taur și-l mănâncă; o stână mare de oi, într-o vale, cu staule, pajiști și colibe; bătătură mare pe care dănțuiesc, meșteșugit, tineri și tinere, când în cerc, când pe două rânduri, față în față. Totul mărginit de marele râu Ocean ce înconjoară Scutul și lumea. Preambul Ceea ce se află implicit în marile lucrări ale spiritului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]