KorAP: Find »[drukola/base=colină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...153 >

3,820 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

terminaseră, dar mai rămăsese o parte din spiritul Anului Nou. Seara aceea însemna a cincisprezecea zi din Luna Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era în tabără. În pofida frigului, stătea pe un taburet de campanie care fusese plasat pe creasta unei coline, departe de cazărmile improvizate. Nu era adăpostit de vânt, iar acesta îi tăia carnea și aproape îi îngheța sângele în vene. Dar Kanbei privea concentrat spre întinderea întunecată, de parcă ar fi fost statuia de lemn a unui războinic. — Tată, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru a o îndemna să plece: — Tocmai i-am ordonat ajutorului meu să-ți aducă un cal. Chiar dacă am putea sta mai mult timp aici, regretele noastre nu s-ar mai sfârși niciodată, iar acum inamicul se apropie de poalele colinelor. Am auzit că suntem aproape de Sagami, așa că du-te acolo cât mai repede cu putință. Traversează munții și întoarce-te la clanul Hojo. Ochii soției sale erau plini de lacrimi, dar nu schiță nici o mișcare de a pleca. Mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acest loc. Îți voi sta alături până la sfârșit. Atunci, poate, mă vei lăsa să vin cu tine în lumea de apoi. Chiar în acel moment, doi vasali năvăliră cu informația că inamicul se apropia. — Au ajuns la templul de la poalele colinelor. Soția lui Katsuyori își mustră aspru slujitoarele pentru că începuseră, dintr-o dată, să se văicărească: — Nu avem timp pentru altceva decât să jelim. Veniți aici să mă ajutați cu pregătirile. Femeia aceea încă nu avea douăzeci de ani și totuși nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
la Castelul Sakamoto și m-am gândit că o mică plimbare pe munți m-ar înveseli, după tristețea anotimpului ploios. — Nu există medicament pentru trup sau pentru minte decât o purificare ocazională a ch’i-ului printr-o plimbare pe coline și contemplarea naturii. De la prima vedere, aș spune că sunteți obosit de o bună bucată de vreme. Vă înapoiați în provincia dumneavoastră natală, în concediu medical? îl întrebă medicul, îngustându-și ochii ca două vârfuri de ac. Din cine știe ce motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
goli ultima ceașcă. În mai puțin de-o oră, era pe cal. Sub un cer de stele palide, trei mii de oameni cu făclii în mâini părăsiră castelul de pe malul lacului, într-o coloană șerpuitoare, pentru a dispărea spre poalele colinelor din Shimeigatake. Era seara zilei de douăzeci și șase. De pe terasa castelului, Mitsuharu îi privea plecând. Avea să formeze un regiment compus numai din vasalii de la Sakamoto, pentru a se alătura armatei principale mai târziu, la Kameyama. Armata comandată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mâinile lor și de a-i face să-și înfierbânte sângele. Era jumătatea a doua din Ora Cocoșului. În umbra muntelui drumul se întunecase deja. Oamenii în armuri străbătură, într-un șir negru, satul Oji și, în sfârșit, ajunseră la colina Oinosaka. Cerul nopții era spuzit de stele, iar capitala, dedesubt, părea oglindirea lui. „CINCIZECI DE ANI SUB SOARE“ Razele roșiatice ale soarelui la apus cădeau în șanțul gol al Templului Honno. Era prima zi din Luna a Șasea. Soarele încinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Orei Șobolanului. * * * Mitsuhide stătea la o răspântie: dacă ar fi luat-o la dreapta ar fi ajuns spre apus; dacă ar fi luat-o la stânga ar fi mers prin satul Kutsukake și peste Râul Katsura, până în capitală. Ajunsese pe creasta colinei pe care o urcase toată viața. Cele două drumuri din fața lui reprezentau un punct de răscruce și o finalitate. Dar vederea care se înfățișa ochilor lui în noaptea aceea nu-l îndemna spre nici un fel de reflexii. În schimb, cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case ale tăietorilor de lemne. Totuși, avertismentul de la comandamentul central fusese strict și imediat se trimiseră patrule în zona drumului care cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm puțină apă. — N-aveți voie să vă despărțiți de unități. Împrumutați apă de la altcineva. Soldații își desfăcură proviziile și începură să mănânce, în tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cele trei unități de avangardă. Nu mai exista nici un loc, în munți sau în sat, unde să nu se vadă oameni și cai. Tocmai ni s-a raportat că o armată a clanului Akechi a atacat unitatea lui Nakagawa în colinele de la răsărit de Tennozan. Acum era momentul să lovească. Hideyoshi dădu întregii armate ordinul de atac. În dimineața zilei a noua, când Hideyoshi tocmai pleca din Himeji, Mitsuhide reveni la Kyoto. Nu trecuse nici o săptămână de la asasinarea lui Nobunaga. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
un mic fior de frică începea să-și croiască drum în conștiința lui. Acest fapt în sine putea juca rolul decisiv între victorie și înfrângere. Începea să se scufunde sub valurile pe care el însuși le stârnise. Mitsuhide stătea pe colina din fața taberei, privind norii. — Se-arată a ploaie, murmură el, într-un vânt care nu dădea nici un semn de ploaie. Era esențial ca un general care urma să se angajeze curând în luptă să cunoască vremea. Mitsuhide stătu mult timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ce decizie luase. N-avea să se retragă, purtând o campanie defensivă. Se hotărâse să-l atace cu toate puterile pe Hideyoshi. Era al doilea schimb al nopții. Nu se vedea nici o stea. O unitate de luptă coborî cea dintâi colina; urma să stea de gardă în amonte și în aval pe Râul Katsura. În urma lor, veneau corpul de intendență, unitățile principale și ariergarda. Pe neașteptate, începu o ploaie torențială. Când întreaga armată se afla în mijlocul râului, apa era bombardată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de drumul către Yamazaki și de un Râu mare - Yodo. Tennozan era abrupt, având cam trei sute de metri până la piscul cel mai înalt. În ajun, când principala armată a lui Hideyoshi înaintase până la Tonda, ofițerii priviseră cu toții drept înainte, spre colină. Câțiva dintre ei întrebaseră călăuza locală: — Ce munte e acela? — Satul de la poale, spre răsărit, este Yamazaki? — Inamicul se află la Shoryuji. Unde e castelul ăsta, față de Tennozan? Fiecare unitate trebuia să fie însoțită de un om familiarizat zona. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Nici unul, răspunse Hikoemon. Adunase toate rapoartele despre starea luptei primite de la diversele unități, judecase situația generală, iar acum îi raportă lui Hideyoshi: — Compania lui Matsuda a rămas fără comandant chiar la începutul atacului. Unii dintre oamenii lui au fugit spre colinele de la poale din miazănoapte, în timp ce alții s-au alăturat aliaților lor de lângă Tomooka. Mă întreb de ce un om ca Mitsuhide a abandonat atât de repede terenul ăsta înălțat. — Probabil n-a crezut că aveam să sosim așa curând. A calculat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ține socoteala. Nu durase mai mult de trei ore. Nu încăpea nici o îndoială că Yojiro tocmai primise încă o veste proastă. Și nu mai avea curaj să-i transmită știrea lui Mitsuhide. Mustrat de stăpânul său, Yojiro coborî, încă o dată, colina. Privi în jur, se rezemă vlăguit de trunchiul unui copac și ridică ochii spre stele. Un călăreț se apropie și se opri în fața lui. — Prieten sau dușman? strigă Yojiro, sfidându-l cu o lance pe care o folosea drept baston

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
să se alăture resturilor unității lui Sanzaemon, pentru o ultimă bătălie. Încălecând, strigă ordinele de atac cu un glas care răsună prin toată Onbozuka. Apoi, fără a aștepta soldații să se adune, își întoarse calul și porni în galop, în josul colinei, însoțit de câțiva samurai călări. — Cine ești? întrebă, deodată, Mitsuhide, oprindu-și calul. Cineva ieșise în goană din tabără, coborâse panta și se oprise, tăindu-i calea, cu brațele larg deschise. — Tatewaki, de ce mă oprești? se răsti Mitsuhide. Era unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
întreba ce intenții avea stăpânul său. Suflase din corn și ordonase, imediat, retragerea spre miazănoapte. Yojiro și încă un vasal își abandonară caii și o luară pe jos, trăgând fiecare de căpăstru calul stăpânului lor. Ceilalți soldați și comandanți de pe colină îi urmară. Dar, întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale înfrângerii, iar în castel domnea un sentiment abătut, de osândă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
clanului Oda avea să se mute în același loc. Katsuie, însă, bănuia că Hideyoshi preluase, cu înfumurare, conducerea și că orchestrase și acest lucru. * * * În fiecare zi, Castelul Kiyosu oferea extraordinarul spectacol al magnificelor procesiuni de oameni călări, care urcau colina, spre poarta castelului. Ținutul de unde își începuse Nobunaga opera sa de-o viață era considerat acum terenul de consfătuire unde aveau să se discute modalitățile de a rezolva problemele clanului. La prima vedere, vasalii clanului Oda rămași în viață, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fusese atât de nerăbdător să profite de ocazie. Fură trimise depeșe în Gifu și Echizen. Lăsând două mii de soldați în Castelul Nagashima, Kazumasu se duse la Castelul Kuwana. Castelul era protejat într-o parte de mare, iar în cealaltă, de colinele din jurul orașului, fiind mai ușor de apărat decât Nagashima. Chiar și așa, strategia lui Kazumasu nu se reducea doar la a se retrage pe acea fâșie îngustă de pământ. Putea fi necesar ca Hideyoshi să-și divizeze armata de șaizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
considerație. Nobuo era distrus. Ieyasu își aduse calul lângă al său și-l consolă: — Nu-ți face griji. Dacă noi am suferit aici o înfrângere, Hideyoshi va suferi una și mai mare. Privește într-acolo. Și-i indică, din ochi, colina Komaki. Cu mult timp în urmă, Hideyoshi făcuse o observație de o acută agerime strategică. și anume că Nobunaga ar fi trebuit să se mute de la Kiyosu, la Komaki. De fapt, nu era nimic mai mult decât o colină rotunjită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ochi, colina Komaki. Cu mult timp în urmă, Hideyoshi făcuse o observație de o acută agerime strategică. și anume că Nobunaga ar fi trebuit să se mute de la Kiyosu, la Komaki. De fapt, nu era nimic mai mult decât o colină rotunjită, înaltă doar de nouăzeci de metri, dar domina câmpia în mijlocul căreia se înălța și ar fi constituit o bază convenabilă de unde să se poată organiza atacuri în orice direcție. Într-o bătălie de pe câmpia din Owari și Mino, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hidetsugu dădu ordinul de oprire. La comanda de a-și desface merindele, generalii și soldații se așezară să-și ia masa de dimineață. Se aflau în Pădurea Hakusan, numită astfel datorită capelei Hakusan, care se înălța pe culmea unei mici coline din apropiere. Hidetsugu își instală taburetul pe colină. — N-aveți apă? îl întrebă tânărul pe un vasal. Mie nu mi-a mai rămas deloc în gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a-și desface merindele, generalii și soldații se așezară să-și ia masa de dimineață. Se aflau în Pădurea Hakusan, numită astfel datorită capelei Hakusan, care se înălța pe culmea unei mici coline din apropiere. Hidetsugu își instală taburetul pe colină. — N-aveți apă? îl întrebă tânărul pe un vasal. Mie nu mi-a mai rămas deloc în gamelă și mi s-a uscat de-a binelea gâtlejul. Luând gamela, își turnă pe gât ultimul strop de apă. — Nu e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
luați o hotărâre, stăpâne. — E inamicul? Altcineva cred că n-ar putea fi. Stai, mă întreb dacă este într-adevăr inamicul. Hidetsugu continua să se arate indiferent. Refuza să creadă că e adevărat. Dar, de îndată ce vasalii săi ajunseră pe creasta colinei, strigară toți într-un glas: — Blestem! M-am gândit eu că se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, ridicând în graba lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se vede pe cer, într-acolo? întrebă Shonyu. Generalii din jurul lui se întoarseră cu toții spre nord-vest. — Să fie oare o insurecție? sugeră unul dintre ei. Dar, în timp ce mâncau ceea ce le mai rămăsese din rații, auziră, deodată, strigăte învălmășite la poala colinei. Tocmai se întrebau despre ce era vorba, când un mesager de la Nagayoshi veni în fugă, spre ei: — Am fost atacați prin surprindere! Ne-au luat pe la spate! strigă omul, în timp ce se prosterna în fața taburetului de campanie al lui Shonyu. — Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hidetsugu. — Ariergarda? — Au executat un atac neașteptat din ambele flancuri. Shonyu se ridică brusc în picioare, în momentul când sosi un al doilea mesager de la Nagayoshi. N-avem timp de pierdut, stăpâne. Ariergarda Seniorului Hidetsugu a fost nimicită complet. Pe colină se stârni, dintr-o dată, un freamăt de mișcare, urmat de zarva comenzilor nervoase și de sunetele soldaților care coborau, în fugă, drumul spre poala colinei. Din latura umbrită a Muntelui Fujigane, stindardul de comandant cu evantaiul auriu strălucea puternic deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]