2,881 matches
-
au emigrat în Germania. În 1988 a avut loc un cutremur cu epicentrul lângă Buziaș, care a afectat mai multe case din zonă, inclusiv din Bacova. O caracteristică aparte a localității o constituie tradiția viticolă. Încă de la mijlocul secolului XIX, coloniștii germani au găsit aici un teren propice viticulturii (dealul Silagiului) și au aplicat cunoștințele aduse din regiunile de baștină unde cultivarea viței de vie constituia o activitate importantă și cu tradiție (germani veniți din regiunea viticolă "Mosel-Saar-Ruwer"). Este de remarcat
Bacova, Timiș () [Corola-website/Science/301336_a_302665]
-
teren propice viticulturii (dealul Silagiului) și au aplicat cunoștințele aduse din regiunile de baștină unde cultivarea viței de vie constituia o activitate importantă și cu tradiție (germani veniți din regiunea viticolă "Mosel-Saar-Ruwer"). Este de remarcat că spre sfârșitul secolului XIX, coloniști emigrați în America au adus aici specii de viță de vie nobilă (riesling, muscat, burgunder, schiller etc.) într-o perioadă când tipurile de viță de vie nobile erau gelos protejate de țările cu tradiție viticolă. La Bacova aproape fiecare casă
Bacova, Timiș () [Corola-website/Science/301336_a_302665]
-
nume. La conscripția din 1717 ea apare ca fiind nelocuită. Vechea vatră a satului a fost identificată la circa 100 km de satul actual. Satul a fost reînființat la 1769 prin colonizare cu germani, după planul comandantului Timișoarei Neumann. Primii coloniști germani (șvabi) au început să se instaleze în Bulgăruș pe la începutul lui 1769 și proveneau din Lotaringia, Luxemburg, Austria Superioară, Hessa. Fiecare a primit un lot ce casă, 34 jugăre de pământ, materiale de construcții și li s-au acordat
Bulgăruș, Timiș () [Corola-website/Science/301346_a_302675]
-
După defrișarea vetrei, s-au trasat intravilanele, s-au parcelat spații pentru 81 de case, s-au trasat străzi largi, cu trotuare pietruite, trotuare, sistem de scurgeri, fântâni la fiecare colț. Casele au fost construite cu un an înainte de sosirea coloniștilor, de către meșteri din Darova. În total s-au construit numai 55 de case din 81, întrucât doar atâtea familii au optat pentru stabilirea în colonie. În 1906 au venit coloniștii maghiari. Ei proveneau în mare parte din Ungaria de Nord
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
colț. Casele au fost construite cu un an înainte de sosirea coloniștilor, de către meșteri din Darova. În total s-au construit numai 55 de case din 81, întrucât doar atâtea familii au optat pentru stabilirea în colonie. În 1906 au venit coloniștii maghiari. Ei proveneau în mare parte din Ungaria de Nord și din Sudul Slovaciei de azi, dar și câțiva din comitatele Ungariei de Mijloc și de Sud. Contrar principiilor discriminatorii ale politicii de maghiarizare, românii și maghiari din Babșa au
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
Șină și contele Wimpffen. A fost de-a lungul timpului locuită de români și de sârbi. S-a numit pe rând "Wencze", apoi "Benczekuta". Pe harta contelui Mercy din 1723 este notata cu numele de "Bensekut". La 1794 au venit coloniști germani care au înființat la 1km distanță, Bencecu de Sus sau "Bencecu German". Mai tarziu au venit aici populații maghiare aduse de administrația maghiară. Până în 1968 a făcut parte din comuna Bencecu de Sus, apoi a fost arondata la comună
Bencecu de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301339_a_302668]
-
venit sfabii,apoi in 1913 sa numit Bethlenhaza.In CF Bettenhausen in Meiringen atestat deja in secolul al 19-lea sub forma Bettenhausen.In 1913 formele Bethlenhaza sunt maghiarizari ale formei germane. Bethausen a fost întemeiată în anul 1883, atunci când coloniștii germani din "Zichandorf" s-au așezat pe acest teritoriu. Primarul comunei, Vasile Olariu, face parte din PSD iar viceprimarul Ciorogariu Florin tot din PSD. Consiliul Local este constituit din 11 consilieri, împărțiți astfel: Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei
Comuna Bethausen, Timiș () [Corola-website/Science/301341_a_302670]
-
linia Timișoara - Arad. La nord se învecinează cu localitatea Călacea (5 km), la est cu satul Cornești, la sud cu centrul de comună Sânandrei, la vest cu Hodoni. Este străbătută de râul Caran. Carani a fost întemeiat în 1735 de coloniști italieni aduși aici de Imperiul Habsburgic în masivul efort de colonizare a Banatului cu populații vest-europene. A fost unul dintre primele sate de coloniști, fondat și locuit inițial exclusiv de italieni, fiind singurul astfel de așezământ majoritar italian din întreg
Carani, Timiș () [Corola-website/Science/301347_a_302676]
-
la vest cu Hodoni. Este străbătută de râul Caran. Carani a fost întemeiat în 1735 de coloniști italieni aduși aici de Imperiul Habsburgic în masivul efort de colonizare a Banatului cu populații vest-europene. A fost unul dintre primele sate de coloniști, fondat și locuit inițial exclusiv de italieni, fiind singurul astfel de așezământ majoritar italian din întreg Banatul. Aceștia erau crescători de viermi de mătase, scopul aducerii lor fiind evident acela de a implanta în Banat producția de viermi de mătase
Carani, Timiș () [Corola-website/Science/301347_a_302676]
-
Banat producția de viermi de mătase. Numele sub care a fost fondat a fost "Mercydorf" (în traducere "satul lui Mercy"), în cinstea generalului Mercy care era însărcinat cu conducerea Banatului. Mai târziu au început să vină aici noi valuri de coloniști, de data aceasta francezi și germani din Alsacia-Lorena. Primii dintre ei au venit pe la 1752, apoi din nou la 1763, astfel că pe la 1770, localitatea a devenit substanțial "franceză". Slujbele religioase erau ținute în trei limbi: italiană, franceză și germană
Carani, Timiș () [Corola-website/Science/301347_a_302676]
-
mai era locuită de slovaci. Însă slovacii din Gaiu Mic nu au rămas aici pentru mult timp. La 1806, ei au urmat calea slovacilor din Stamora Germană - care fuseseră nevoiți să se mute pentru a lăsa loc valurilor masive de coloniști germani - și s-au stabilit în alte localități slovăcești din Banat (precum Butin sau Clopodia). Astfel, Gaiu Mic a rămas o localitate mixtă, româno-sârbă. Biserică a fost construită în 1828. De la începutul secolului XIX până în 1888, Gaiu Mic a fost
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
Theresianische Ansiedlung") deoarece a fost ideat și coordonat de Regina Maria Tereza. Responsabilul cu întemeierea noii colonii a fost consilierul Neumann. Atunci au sosit aici 150 de familii de germani (șvabi), agricultori și meseriași din Pfalz, Alsacia, Lorena și Württemberg. Coloniștii au construit 100 de case și școala. Colonia a fost numită "Klein Jetscha". Biserica romano-catolică a fost construită în 1813. În 1865, un puternic incendiu a mistuit jumătate din sat. Iecea Mică a fost un sat șvăbesc în toată puterea
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
37 km de Timișoara și 23 km de Lugoj, pe drumul național DN6 care leagă cele două municipii timișene. Are ca vecini Topolovățu Mare la vest, Ictar-Budinț la sud și Chizătău la est. Iosifalău a fost înființat în 1882 de coloniștii germani (șvabi bănățeni). Pe la 1900 mulți dintre aceștia au emigrat în America, în special în statul Dakota de Nord. Comunitatea germană s-a diminuat ulterior, datorită războiului, apoi a deportărilor, pentru a ajunge aproape complet dispărută datorită emigrarărilor în Germania
Iosifalău, Timiș () [Corola-website/Science/301370_a_302699]
-
fiind aproape părăsită. Repopularea a avut loc de această dată abia după 1760. Atunci Lovrin-ul făcea parte din districtul Chichinda Mare și se supunea administrației militare care se instaurase în Banat după alungarea turcilor în 1717. Au venit aici primii coloniști bulgari, care i-au schimbat numele în "Lovrinac". Între 1785-1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu șvabi bănățeni aduși din Cenad și alte localități bănățene. Aceștia au primit numeroase privilegii față de populațiile băștinașe, motiv pentru care comunitățile de sârbi și
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
satului era de 733 locuitori, în creștere. Satul Sânmihaiu German a fost unul dintre primele așezări din Banat colonizate după cucerirea Banatului de către Imperiul Hapsburgic. Primele colonizări cu populații germane (șvabi) au avut loc la 1717, al doilea val de coloniști la 1808. Așezarea însă s-a format pe ruinele satului Sillach, coloniei fiindu-i dat numele de "Rauthendorf" de la numele lui Rauth, un funcționar care a jucat un rol important în procesul de colonizare. Ulterior localitatea a luat numele de
Sânmihaiu German, Timiș () [Corola-website/Science/301394_a_302723]
-
de Duboxinados. Prima atestare a școlii din Nadăș este în anul 1776 ceea ce dovedeșste că localitatea avea la acea dată o dezvoltare remarcabilă. Până în 1804 în sat locuiau numai români și sârbi, dar din anul acela în localitate sunt aduși coloniști maghiari din zona Szeghedului. În anii următori aceștia au construit o capelă catolică. În anul 1828 Nagy confirmă existența satului Mely-Nádas, iar documentele istorice mărturisesc că în acest an este ridicată prima biserică ortodoxă ce a fost construită din lemn
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
ce ar putea aduce aminte de vremurile înfloritoare ale acestei localități. Până la începutul secolului XIX, sătul a fost româno-sârbesc. Românii și sârbii au construit împreună o biserică ortodoxă de lemn în secolul XVIII. Începând cu 1804, la Nadăș sunt aduți coloniști maghiari din zona Seghedinului. Ei se stabilesc definitiv și își construiesc o capelă romano-catolică. Nadășul a devenit astfel un sat româno-sârbo-maghiar. Cu timpul sârbii au plecat iar românii au devenit net majoritari. După al doilea război mondial populația a început
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
documentar pentru prima dată în 1333, cu numele de "Veybech". În secolul XVI a constituit un important punct de rezistență antiotomană. Atât la conscripția austriacă din 1717 cât și pe harta contelui Mercy din 1723-1725, satul nu este menționat. Primii coloniști sunt însă amintiți în 1723. După răscoala din 1736-1739, Peciul Nou avea 94 de familii germane. La conscripția din 1743 este consemnată ca localitate locuită de germani, cu numele de "Uypez". S-a mai numit și "Neu Wien". Evoluția populației
Comuna Peciu Nou, Timiș () [Corola-website/Science/301387_a_302716]
-
la Timișoara în anul 1925. În anul 1807 s-a înființat parohia romano-catolică la Deta și cuprindea satele Ofsenița, Banloc, Partoș, Șocă, Topolea, Tolvădia și Giera. Primul preot la această parohie a fost Georgius Ignatius Stubnay. În perioada 1832 - 1835, coloniștii suferă din cauza holerei care bântuie în această regiune, iar în 1835 precipitațiile abundente, torențiale au distrus recolta. În data de 23 ianuarie 1838 a fost și un cutremur de pământ. La începutul secolului al XIX-lea, Ofsenița trece în proprietatea
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
Satul este legat la calea ferata prin stația de la Gelu, aflată la 3km distanță la marginea satului Gelu. De la Sânpetru Mic până la stația de calea ferata există o alee asfaltata. În jurul anului 1250, sub regele ungar Bela al IV-lea, coloniști slovaci au întemeiat aici o localitate cu numele "Toți" (în înseamnă "slovac, slav"), așezare dispărută ulterior. În 1843, 36 de familii din Sânpetru German, producători de tutun, au reîntemeiat localitatea, de această data sub numele "Sânpetru Mic".
Sânpetru Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301395_a_302724]
-
sud-est cu Percosova. Este străbătută de un drum comunal care o leagă de principala arteră de comunicații din zonă care este drumul DN59 Timișoara - Stamora Moravița. Satul este unul dintre cele mai recente sate bănățene, înființat în anul 1895 de către coloniști germani. În acea perioadă, marile valuri de colonizări cu germani erau deja terminate. Spre deosebire de alte sate colonizate cu germani, la Rovinița Mică s-au așezat germani de a doua generație, proveniți din zona Becicherecu Mare. Au fost în total 80
Rovinița Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301391_a_302720]
-
satul Valcani. Acestea sunt singurele legături rutiere cu vecinii. Teremia Mică a fost înființată între 1769 - 1771 pe locul numit odinioară "Kulas Teremi". S-a construit o dată cu Teremia Mare în cadrul programului de colonizare din perioada tereziano-iosefină. Aici au fost aduși coloniștii germani (șvabi) din Alsacia, Lorena și Westfalia. Printre ei s-au aflat și coloniști francezi care s-au germanizat complet. Că și în alte locuri, administrația a construit casele coloniștilor pe cheltuiala proprie și a acordat coloniștilor mai multe privilegii
Teremia Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301403_a_302732]
-
între 1769 - 1771 pe locul numit odinioară "Kulas Teremi". S-a construit o dată cu Teremia Mare în cadrul programului de colonizare din perioada tereziano-iosefină. Aici au fost aduși coloniștii germani (șvabi) din Alsacia, Lorena și Westfalia. Printre ei s-au aflat și coloniști francezi care s-au germanizat complet. Că și în alte locuri, administrația a construit casele coloniștilor pe cheltuiala proprie și a acordat coloniștilor mai multe privilegii pentru a-i stabili aici. Numele ei inițial era "Albrechtsflur". În 1771 avea 78
Teremia Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301403_a_302732]
-
programului de colonizare din perioada tereziano-iosefină. Aici au fost aduși coloniștii germani (șvabi) din Alsacia, Lorena și Westfalia. Printre ei s-au aflat și coloniști francezi care s-au germanizat complet. Că și în alte locuri, administrația a construit casele coloniștilor pe cheltuiala proprie și a acordat coloniștilor mai multe privilegii pentru a-i stabili aici. Numele ei inițial era "Albrechtsflur". În 1771 avea 78 de gospodării, un birt și o școală. În 1782 s-a construit și prima bisericuța, din
Teremia Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301403_a_302732]
-
au fost aduși coloniștii germani (șvabi) din Alsacia, Lorena și Westfalia. Printre ei s-au aflat și coloniști francezi care s-au germanizat complet. Că și în alte locuri, administrația a construit casele coloniștilor pe cheltuiala proprie și a acordat coloniștilor mai multe privilegii pentru a-i stabili aici. Numele ei inițial era "Albrechtsflur". În 1771 avea 78 de gospodării, un birt și o școală. În 1782 s-a construit și prima bisericuța, din lemn. În 1828 satul avea circa 900
Teremia Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301403_a_302732]