1,487 matches
-
și haos Teritoriul numit inițial Europa nu este nicidecum Europa. În secolul al VII-lea î.Hr., grecii numesc astfel nordul continental necunoscut al regiunii lor, iar unii se întreabă deja pentru ce: Herodot se arăta uluit că regiunea primise de la compatrioții săi numele uneia dintre fiicele regelui Feniciei, răpită și adusă în Creta de Zeus. Grecii întorc desigur spatele continentului și nu se preocupă decît de Mediterana, care va deveni centrul viu și comunicant al Imperiului Roman. Dacă Roma cucerește Spania
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fiecăruia. Acolo ar trebui să se producă adevărata decizie a primenirii, acolo penibila interogație trebuie să rodească în adevăr. Chemat a se rosti, după căderea dictaturii naziste, Heidegger a găsit că cel mai bun lucru pe care îl putea propune compatrioților săi era să mediteze pe marginea unui vers hölderinian în care se spune, aproximativ, că am ajuns atât de săraci tocmai pentru a ne putea spori cu adevărat avuția spirituală. O revoluție care nu fructifică în acest plan și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să audă! România liberă, XLVIII, 165 (12 iulie 1990), p. 1, 3 IMPERATIVUL CRITIC Am asistat, cu ani în urmă, la un curios dialog între un reponsabil cultural din partea locului și un istoric polon. Deprins cu retorica de la ordinea zilei, compatriotul nostru lăuda tocmai alinierea deplină a intelectualității la programul oficial, când oaspetele l-a întrerupt, brusc, cu observația că întâia datorie a acestei categorii sociale este critica, nu alinierea. Gazda se arătă surprinsă, deși era vorba de un adevăr mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ei n-au fost în măsură a emite explicații verosimile, coerente, despre asupra deselor crize de care s-au făcut răspunzători. Divizând iarăși societatea, conform unei tactici frecvente și sub vechiul regim, noii potentați au voit să arunce vina pe compatrioții maghiari, pe străini, pe intelectuali, uitând că asemenea tactici pot da rezultate numai pe termen scurt, dar că ele se răzbună fără greș în perspectiva duratei. Xenofobia și proletcultismul au fost readuse la ordinea zilei, alături de frică, diversiune, confuzia bine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ținem de limba, de istoria noastră, cum se ține un om în primejdie de a se îneca de prăjina ce i se aruncă." Apel de primă instanță, într-un moment când Kogălniceanu avea temei să acuze drastic inerția și "nepăsarea" compatrioților, adică lipsa unei societăți civile, în stare să determine un nou curs. Conduita lui era aceea a unui pedagog preocupat să provoace, în numele mesianismului românesc, o atitudine pozitivă, transformatoare, știind bine de altfel că minunea resurecției nu se poate împlini
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care savantul a studiat-o îndelung, a descris-o în mai multe rânduri, i-a decelat cu stăruință și comprehensiune valorile, căutând chiar să fondeze în spațiul ei generos un așezământ, "Casa Romena di Venezia", care să îngăduie și altor compatrioți apropierea de acele valori. Acolo a apărut întâia monografie străină despre viața și opera sa (Nicola Iorga, Napoli, 1977), subscrisă de Bianca Valota Cavallotti. De acolo ne parvine, acum, sub aceeași semnătură, o prețioasă versiune italiană a volumului Generalități cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
113). Ideea de a trezi și concerta spiritele apare la Pârvan ca o dramatică obsesie, cu accente de mesianism impacient și izbucniri de mânie punitivă. Ca și Eminescu, el nu ignoră "mizeria" noastră istorică și nu ezită a-și flagela compatrioții prea dispuși la atitudini lacrimogene, dacă nu lamentabile. Textul cel mai ilustrativ din acest punct de vedere, lăsând la o parte unele misive către Iorga și alți contemporani, e acea Scrisoare de la câțiva dascăli plecați în străini către colegii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de alegere. De la excrescențele tehnologice ale protezelor și ale interfețelor la identitățile spectrale și banalitățile sintetice, condiției virtuale a subiectului din cyberspațiu nu i se recunoaște diferența și distanța prospectivă, vivacitatea și evenimențialitatea, materialitatea și întruparea. Dimpotrivă, și în perspectiva compatriotului său, Virilio (vezi capitol al treileaă, virtualizarea identității este contextul însuși al dispariției ființei umane în rețea, al indiferenței și al lipsei alterității, al automatizării și al inerției. În timp ce transumaniștii sunt încrezători în aspectele pozitive ale perfecționării tehnologice a umanului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
recuperat în accepția sa visceral-informațională în cadrul unui postumanism moderat și circumspect. Adoptând o viziune fenomenologică, Paul Virilio se situează la un pol extrem în raportarea la utilizarea tehnologiilor computerului, la corpul virtual și la discursul postuman în genere, resuscitând, precum compatriotul său, Baudrillard, valorile clasice ale umanismului. În primul rând, fenomenologia percepției îl poziționează la antipodul automatizării percepției, al identității subiectului în spațiu, al politicii vitezei. Fenomenologul dromosof nu poate decât să semnaleze pierderea dimensiunii fenomenale a lumii și a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pentru a descoperi și chiar uneori pentru a se exprima în limba propriilor personaje sursa majoră a comicului nemuritoarelor comedii, momente și schițe. În materie de limbă românească nu a prevăzut însă Caragiale că acest limbaj va deveni și al compatrioților săi din mileniul al III-lea. S-a spus că limba pocită a personajelor lui Caragiale e rezultatul prostiei și inculturii; românii de azi își propun să obțină același rezultat în urma unui efort intelectual și a achizițiilor culturale vehiculate de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și pe provinciali, pe parizieni contra Franței și Franța contra Parisului, fapt depășit de unitatea francezilor doar în cele două războaie din secolul al XX-lea. Procesul de parizienizare face din provinciali și străini, cu timpul, parizieni mai autentici decât compatrioții lor din capitală. Provincialii și străinii nu sunt periculoși pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei ajunși la Paris se deghizează în parizieni, copiindu-le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
studiul diverselor cazuri particulare. Alte cercetări importante ale temei au fost inspirate și dirijate de Pierre Bourdieu, fiind sprijinite de o rețea internațională specializată, mai puțin activă după dispariția mentorului și conducătorului, care a tratat în oarecare amănunt și Europa de Est (compatriotul nostru Mihai Dinu Gheorghiu, stabilit la Paris, și-a continuat sub aceste auspicii cercetările începute încă din țară, dând în anii ’90 studii asupra scriitorilor și, în general, intelectualilor români, precum și asupra păturii intelectuale a „cadrelor” partidului-stat). Nu e locul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al XVIII-lea, între altele, exeget al lui Tocqueville și autorul unei excelente comparații între revoluțiile americană și franceză; subtilul Jean-Luc Marion, tradus și la noi, conexiunea cu mediul filozofico-teologic francez și alții. Coleg cu Lilla este și strălucitul nostru compatriot Toma Pavel, atât de „acasă” în cultura franceză. Pavel și Lilla au dirijat între 1991 și 1999 colecția „New French Thought” la Princeton University Press, în care Lilla a coordonat excelentul volum colectiv New French Thought: Political Philosophy (1994), o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
G.B. Vico: The Making of an Anti-Modern (Harvard University Press, Harvard, 1993; paperback în 1994), monografie bazată pe lucrarea sa de doctorat pentru care primise prestigiosul Leo Strauss Award acordat de American Political Studies Association celei mai bune disertații (dintre compatrioții noștri, Aurelian Crăiuțu, actualmente profesor la Indiana University, a primit aceeași distincție, pentru teza sa de la Princeton despre doctrinarii francezi; semnalez amănuntul din admirație pentru amicul Crăiuțu, dar și pentru a înregistra ciudățenia comună a celor doi premianți, apropiați de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
național, contaminat de trăsături occidentale: cavalerism, eros spiritualizat, frenezie religioasă, se împărtășește de virtuți eroice, transpuse în romantism în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș țin discursuri pătrunse de mesianism romantic, presărate, însă, de sintagme pașoptiste („unirea compatrioților”). Petru Rareș, erou exponențial și cavaler fără prihană, este recunoscut, într-o scenă de suspans, semnalând justiția imanentă a istoriei, drept „clironom” (moștenitor) al dinastiei „Dragoșizilor” (Mușatinii). Domni scelerați, ca Ștefăniță Vodă, se folosesc de intriganți criminali: Malaspina, Griti. Atinși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
în calitate de președinte (Jean Jacques Peumery - Societe Francaise d’Histoire de la Medecine, 24 june 18). Etienne Lancereaux - mentorul lui Paulescu Dar cea mai mare ofensă care se poate aduce acestui dascăl de excepție, care avea să marcheze definitiv evoluția științifică a compatriotului nostru, este eludarea voită a ceea ce a însemnat el pentru medicină în calitatea sa de fondator al medicinii științifice, marcând astfel prin ideile și realizările sale trecerea efectivă, de la medicina descriptiv-empirică la medicina științifică, printr-o viziune cu totul nouă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care Peter Manu se străduiește subversiv să ne-o prezinte este cuprinsă în două subcapitole succesive intitulate „O coincidență uimitoare” (pg. 50) și „Miracolul din Toronto” (pg 55.) în care, într-o manieră deplorabilă, încearcă să-l anuleze definitiv pe compatriotul nostru. În acest scop îl folosește pe Israel Simon Kleiner, de o manieră cel puțin nefericită, într-o încercare de-a dreptul imorală din care să se subînțeleagă chiar posibilitatea unui plagiat, pe care totuși din prudență nu-l afirmă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
favorizeze însă marea ruptură în sânul bisericii apusene. Astfel o decizie a parlamentului englez de a nu mai plăti tribut anual papei a fost susținută de un călugăr pe nume John Wycliffe (1320-1384) care, văzându-se încurajat și susținut de compatrioți în demersul său, a trecut la un atac fățiș asupra papei, etichetându-l nici mai mult nici mai puțin decât ca Anticrist. Mergând mai departe, afirmă că Biblia ca unica sorginte a creștinismului poate fi înțeleasă de toată lumea, face din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un grup canadian de trist renume (Macleod, Banting, Best și Collip) publică primele rezultate însușindu-și tehnica și metodologia paulesciană, au aplicat-o în practică și chiar au obținut premiul Nobel pentru medicină în anul 123, spre marea dezamăgire a compatriotului nostru care în modestia sa considera epocala sa descoperire ca o «modestă contribuție la finisarea unui splendid edificiu științific». După o adevărată cruciadă postumă a recunoașterii priorității lui Paulescu în descoperirea insulinei, desfășurată în a doua jumătate a secolului al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
boala apare ca efect al unei cauze precise de care va depinde manifestările clinice și evoluția ei. Este locul să amintesc aici că unul din promotorii cei mai fervenți ai acestei noi gândiri care avea să revoluționeze medicina, a fost compatriotul nostru Nicolae Constantin Paulescu, care, alături de mentorul și dascălul său Etienne Lancereaux, au conceput cel mai mare tratat de medicină al timpului având la bază această nouă viziune, tratat din care primele patru volume se vor publica între anii 103
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și activi la revoluție, când era de fapt vorba doar de proiecția tuburilor catodice ale televizoarelor. Ar fi poate interesant încă și azi să confruntăm reprezentările despre revoluție ale celor care, în decembrie 1989, erau în stradă cu cele ale compatrioților care aveau acces la televiziunea în culori, comparate cu cele ale majorității, care vedea doar imagini în alb-negru, ori cu amintirile celor care nu aveau decât un aparat de radio: pariul meu este că simplul cuvânt "revoluție" are o mulțime
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să cinstească toate așezământurile patriei sale precum școli, spitaluri, drumuri și altele, să ajute cât va putea spre ținerea și îmmulțire lor, căci prin tr-acestea se îmfrumușetează patria și se face lăudată și într-alte părți; să iubească pe toți compatrioții săi ca pe niște frați ce s-au născut, care trăiesc și care petrec tot într-o patrie cu dânsul, căci printr-aceasta se mărește și se îmmulțește cinstea patriei; să fie om bun cinstit și drept, căci atunci se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a avea, în general, un comportament responsabil din punct de vedere moral (Lăcătuș și Pușcaș, 2008, p. 98). Acest patriotism civic este desăvârșit de ceea ce ar putea fi numit patriotism critic: "Patriotismul înseamnă capacitatea de a te raporta critic la compatrioți, la realitățile sociale" (ibidem). Totodată, manualele de cultură civică denunță în cor "alterările patriotismului" sub forma naționalismului, xenofobiei și șovinismului, insistând în același timp asupra compatibilității dintre loialitatea patriotică, identitatea națională și specificul românesc pe de o parte și integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în scrisorile și însemnările sale dezvăluie pecetea de neșters pe care a pus-o asupra sensibilității sale viziunea fundamentalistă asupra vieții a lui Otto Weininger. Odată întors la filozofie, Wittgenstein trăia din nou sub presiunea sentinței necruțătoare a nefericitului său compatriot: „Fii geniu sau dispari.“ Această presiune a fost deosebit de puternică în primii ani după reluarea activității filozofice. Wittgenstein socotea că nu este îndreptățit să rămână în Universitate decât atâta timp cât are într adevăr ceva de spus. Pretențiile lui față de sine erau
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un exemplu concret. Un prieten de-al meu din Israel (dar născut În România), Eliezer Palmor, mare om de cultură și fost ambasador al Israelului În mai multe țări ale lumii, a scris un articol despre Mircea Eliade În care compatriotul nostru este acuzat, printre altele, că nu s-a dezis de legionarism nici la bătrânețe (lucru care nu s-a Întâmplat, de pildă, cu Emil Cioran, care și-a negat tinerețea legionară). Ca argument al acestei teorii, Eliezer Palmor a
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]