KorAP: Find »[drukola/base=complement & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...168 >

4,181 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

sintactice în limbile naturale (v. Corver 2005). O altă posibilitate, cea pe care o considerăm corectă, este să presupunem că extracția wh- are loc imediat ce obiectul propozițional se inserează în poziția de complement al lui V, deci deplasarea ulterioară a complementului lui V, deși în mod potențial inductoare de Freezing Effects, nu mai are nicio relevanță pentru extracția wh-. Putem astfel conchide că testul extracției wh- nu este relevant pentru stabili dacă deplasarea sintactică a complementului lui V a avut loc

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V, deci deplasarea ulterioară a complementului lui V, deși în mod potențial inductoare de Freezing Effects, nu mai are nicio relevanță pentru extracția wh-. Putem astfel conchide că testul extracției wh- nu este relevant pentru stabili dacă deplasarea sintactică a complementului lui V a avut loc sau nu, întrucât deplasarea wh- din propoziții completive are loc imediat ce propoziția completivă se inserează în poziția de complement. Așadar, extracția wh- nu reprezintă un contraargument pentru deplasarea complementului lui V în poziția [Spec, TOP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Putem astfel conchide că testul extracției wh- nu este relevant pentru stabili dacă deplasarea sintactică a complementului lui V a avut loc sau nu, întrucât deplasarea wh- din propoziții completive are loc imediat ce propoziția completivă se inserează în poziția de complement. Așadar, extracția wh- nu reprezintă un contraargument pentru deplasarea complementului lui V în poziția [Spec, TOP] pentru satisfacerea trăsăturii EPP a centrului TO. Extensiuni Alte configurații în care centrul V are un complement sunt structurile inacuzative și structurile inergative 28

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru stabili dacă deplasarea sintactică a complementului lui V a avut loc sau nu, întrucât deplasarea wh- din propoziții completive are loc imediat ce propoziția completivă se inserează în poziția de complement. Așadar, extracția wh- nu reprezintă un contraargument pentru deplasarea complementului lui V în poziția [Spec, TOP] pentru satisfacerea trăsăturii EPP a centrului TO. Extensiuni Alte configurații în care centrul V are un complement sunt structurile inacuzative și structurile inergative 28. Și în aceste structuri poziția de complement al lui V

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propoziția completivă se inserează în poziția de complement. Așadar, extracția wh- nu reprezintă un contraargument pentru deplasarea complementului lui V în poziția [Spec, TOP] pentru satisfacerea trăsăturii EPP a centrului TO. Extensiuni Alte configurații în care centrul V are un complement sunt structurile inacuzative și structurile inergative 28. Și în aceste structuri poziția de complement al lui V trebuie eliberată pentru a asigura deplasarea VP în modul descris în în §2.1 supra. Dacă adoptăm structurile pentru aceste configurații propuse în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
contraargument pentru deplasarea complementului lui V în poziția [Spec, TOP] pentru satisfacerea trăsăturii EPP a centrului TO. Extensiuni Alte configurații în care centrul V are un complement sunt structurile inacuzative și structurile inergative 28. Și în aceste structuri poziția de complement al lui V trebuie eliberată pentru a asigura deplasarea VP în modul descris în în §2.1 supra. Dacă adoptăm structurile pentru aceste configurații propuse în Pesetsky și Torrego (2004) și adăugăm condiția de satisfacere a trăsăturii EPP ca opțiune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a asigura deplasarea VP în modul descris în în §2.1 supra. Dacă adoptăm structurile pentru aceste configurații propuse în Pesetsky și Torrego (2004) și adăugăm condiția de satisfacere a trăsăturii EPP ca opțiune parametrică a românei, rezultă că extracția complementului centrului V este sistematică și în aceste structuri. Structurile adaptate astfel sunt redate în (53) (configurația inacuzativă) și (54) (configurația inergativă); în această paradigmă, inabilitatea verbelor inacuzative de a atribui cazul acuzativ argumentului lor intern se traduce prin natura defectivă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
astfel sunt redate în (53) (configurația inacuzativă) și (54) (configurația inergativă); în această paradigmă, inabilitatea verbelor inacuzative de a atribui cazul acuzativ argumentului lor intern se traduce prin natura defectivă a trăsăturilor  ale centrului TO; în structura inergativă, [e] notează complementul nul al centrului V (v. nota 28): (53) Structura propozițiilor inacuzative (adaptată la română: atribuire postverbală a nominativului; ridicare obligatorie a verbului la I, notat aici ca TS(ubject) după Pesetsky și Torrego 2004) [TsP ajungej TS[u] [vP Mariai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ubject) după Pesetsky și Torrego 2004) [TsP latrăj TS[u] [vP câinele[uT, i] [ToP [DP ei][uT, i] TO[u: EPP] [VP tj ti] În concluzie, înzestrarea centrului TO cu o trăsătură EPP explică fenomenul de extracție sistematică a complementului centrului V în română, fenomen care asigură deplasarea VP în condițiile descrise mai sus (§2.1 supra) 2.6 Concluzii. Rezumat Plecând de la observațiile din §1 referitoare la avantajele unei analize bazate pe deplasare XP în derivarea verbului românesc (fenomenele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1, prin examinarea unor date din română și din perspectivă comparată, am ajuns la concluzia că o analiză bazată pe deplasarea grupului VP este permisă doar cu condiția ca VP să nu conțină decât propriul centru; în structurile în care complementul lui V (i.e. argumentul intern) se proiectează, acesta trebuie să se extragă din VP. După punerea în balanță a o serie de propuneri - care stipulează extragerea dependenților din VP mai degrabă decât să argumenteze empiric această operație și să-i

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
este mediată de un centru TO proiectat în mod uniform (vP > TOP > VP); în situația particulară a românei, acest centru este înzestrat cu o trăsătură EPP, care asigură în mod uniform ocuparea [Spec, TOP]29 și deci extracția sistematică a complementului lui V. Rezultate de reținut • nominativul și acuzativul, cazuri structurale, se atribuie de către centre diferite; atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical și precedă atribuirea nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
generat în poziția de centru al FIN0 (v. §3.4 infra pentru argumentele care arată că să este un complementizator generat în poziție joasă, nu o marcă flexionară) și negația propozițională, care în limbile romanice și în română selectează drept complement grupul flexiune IP (Neg > IP) (Zanuttini 1997), fiind astfel elementul care marchează limita dintre domeniile IP și CP (v. §3.3 infra). (62) a. Pentru ca dessă-i vizitezi pe bunici, ai nevoie de mulți bani pentru că drumul e lung și scump

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propoziție tranzitivă în care se proiectează atât argumentul intern, cât și argumentul extern: (79) Ion citește romane polițiste. Primii pași ai derivării unei propoziții tranzitive sunt descriși în §2.5 supra: argumentul intern (grupul romane polițiste), generat în poziție de complement al centrului V0 este extras din VP și deplasat în [Spec, T0P] pentru a satisface trăsătura EPP a acestui centru; VP a fost eliberat de dependenți interni, grupul VP constând în această etapă doar din centrul V0 și urma argumentului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
odată cu verbul, ceea indică faptul că se încorporează în structura verbului. Din punct de vedere morfosintactic, mai prezintă o serie de trăsături care îl includ în categoria centrelor: nu permite să fie modificat de alți constituenți și nici nu ia complemente; nu rezistă sub elipsă (- Mai citește? / - *Mai). Într-un exemplu ca (81), valoarea aspectuală indusă de mai este [continuativ]; aspectul continuativ se asociază cu o proiecție ASPcontinuative (Cinque 1999: 76);mai se generează deci în centrul ASP0continuative. (81) Ion mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la nivel modal fiind citită ca irrealis. Mai interesant ni se pare că, atunci când necesitățile de satisfacere a temporalității impun selecția unui participiu perfect (prezumptiv perfect, viitor anterior, condițional perfect), auxiliarul principal (care are ca trăsătură de selecție selectarea unui complement irrealis) nu poate selecta direct participiul perfect (formă perfectivă, asociată cu interpretarea realis, după cum arată perfectul compus); astfel, este necesară inserția auxiliarului fi, care să satisfacă trăsătura de selecție a auxiliarului principal. Subjonctivul perfect și infinitivul perfect validează această ipoteză

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
analiză: atât subjonctivul, cât și infinitivul sunt forme irrealis, după cum arată și morfologia lor (temă infectum, ca și prezentul), trăsătura de selecție a complementizatorilor să și a fiind identică cu cea a auxiliarelor de prezumptiv, viitor și condițional (selectarea unui complement irrealis); în cazul formelor de perfect, este necesară - ca și în cazul structurilor cu dublu auxiliar - inserția auxiliarului fi pentru a anula efectul realis indus de participiul perfect, satisfăcându-se astfel trăsăturile de selecție ale complementizatorilor să și a. În

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
exemplul de mai sus). Una dintre opțiunile de analiză este imitația fidelă a sintaxei latine: structurile cu verb final rezultă dintr-o setare parametrică centru-final care, prin deplasare de tip roll-up (Comp-la-Spec) (v. §II.2.3), plasează în mod sistematic complementul la stânga centrului său. Analiza textelor vechi însă nu prezintă diagnosticele unui gramatici autentice cu centru final în domeniul propozițional / verbal (complementizatori la sfârșit de propoziție nu sunt atestați, v. Cinque 2013: 54; elipsa de tip gapping cu omiterea verbului în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
finală rezultă din deplasarea masivă a subordonaților verbului în periferia stângă a propoziției. Chiar și structurile cele mai artificiale se derivă prin același procedeu. În cazul predicatelor complexe de tipul celui din (122), în care a îndrăzni este precedat de complementul său a scorni (i.e. [a scorni]ia îndrăzni ti), iar putea este, la rândul său, precedat de complementul său (i.e. [[a scorni]i a îndrăzni]j putea tj), se exploatează procedeul de topicalizare a propoziției subordonate (CP-topicalization) - în această situație

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
artificiale se derivă prin același procedeu. În cazul predicatelor complexe de tipul celui din (122), în care a îndrăzni este precedat de complementul său a scorni (i.e. [a scorni]ia îndrăzni ti), iar putea este, la rândul său, precedat de complementul său (i.e. [[a scorni]i a îndrăzni]j putea tj), se exploatează procedeul de topicalizare a propoziției subordonate (CP-topicalization) - în această situație, a propozițiilor nonfinite infinitivale -, procedeu disponibil inclusiv în gramatica limbii moderne, în alte condiții discursive ([ Că a venit

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și bibliografia; Ledgeway 2012 și bibliografia; Oniga 2014: cap. 19 pentru sintaxă, cap. 16 pentru formarea cuvintelor). Cu alte cuvinte, cel puțin în ce privește proiecția verbului, setarea parametrică a centrului V este centru final: printr-o mișcare antilocală de tip roll-up, complementul (în sens restrâns, sora la dreapta a centrului) este atras în specificatorul proiecției propriului centru (v. §II.2.3)44. Între factorii care indică setarea centru final pentru VP în latina dunăreană, amintim structurile cu elipsă de tip gapping în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
referire tot la textele cantemiriene, am conchis că structurile cu verbul la finalul propoziției se derivă prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea adeverit a finupoate(CD.1698: 41r) Cu alte cuvinte, Cantemir imită un model străin (verb la final) exploatând opțiunile din limba în care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
stilul lui Cantemir, care a fost calificat adesea ca artificial, "manierist" (Moldovanu 1969) etc. Se poate da o explicație formală pentru această artificialitate? Să rămânem în zona complementării verbelor modale. Exemple ca (178) sau (179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului (179), complementul infinitival al verbului putea este deplasat în periferia stângă a regentului său. (179) Mai cu de-adins [CP1 [CP2pre Dumnădzău de bine făcătoriul de pre ale sale minunate fapte a-l cunoaște][IPvii putea tCP2]](CD.1698: 51v) Fenomenul de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a-l cunoaște][IPvii putea tCP2]](CD.1698: 51v) Fenomenul de topicalizare a CP-ului este atestat și în alte texte din româna veche (180) și este prezent ca strategie și în româna modernă (cu majoritatea verbelor care pot avea complement propozițional) (181) (fiind prezent și în alte limbi, v. Holmberg 1997). (180) a. Iar tătarâi și cu o samă de turci călărime le-au ieșit înainte și-i tot ceheiea prenpregiur, de le lua oamenii di pre la iarbă, iar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]