2,912 matches
-
șantierul naval: nu era cu neputință ca acesta să fi fost mînă-n mînă cu PM. În orice caz, se va simți mai liniștit dacă i se va găsi corpul. - La ce te gîndești? - La Ryan, afirmă el cu aplombul minciunii. - Complicii lui și cu el erau irlandezi, ce au căutat În largul insulei Lands’en după atacul de la bancă, În loc să se se Îndrepte spre Irlanda? Marie nu Înțelegea, era Într-adevăr ciudat. Cele cîteva informații pe care le căpătase despre frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
El e cel care i-a hipnotizat pe foștii jefuitori! - Așteaptă, asta nu Înseamnă că el i-a ucis: Ryan era mort cînd Gwen a fost drogată, asasinată, iar din menhir a Început să picure sînge... Fie că avea un complice, fie că cineva i-a surprins metoda și și-a Însușit-o. - Ia stai, și tu aveai urme de Înțepături, și pe tine te-a hipnotizat Ryan? - E adevărat... dar nu m-a ucis, cînd putea foarte bine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l slăbească din ochi. Hohotul de rîs al lui PM ricoșă În copacii din parc. Se opri brusc văzînd mutra Îmbufnată a lui Armelle. - Stați un pic... Vorbiți serios? Dar asta ar Însemna... că sînt fratele unui ucigaș? - Și poate complicele lui, zise Lucas. Pierre-Marie se Întunecă. - Hai, spuse el apucînd-o pe Armelle de cot, tata detestă să ia cina tîrziu. - Ce v-a făgăduit Ryan ca să-l ajutați? Întrebă Fersen. Jumătate din lingourile rămase? - Care lingouri? Și dumneata Îți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
duritate. - Tata a coborît la amiază pentru dejun, Îl informă PM venind mai În față. Nu prea avea poftă de mîncare, bietul de el... Aș spune: o jumătate de oră. - Cel care a pus fotografia asta aici a avut poate complici În interiorul castelului, sugeră Marie uitîndu-se cu atenție la Armelle, apoi la soțul acesteia. Unul dintre dumneavoastră a părăsit la un moment dat masa? - Dacă Încerci cumva să insinuezi... Începu PM. - Răspunde, se răsti Lucas. - Nimeni. Și nu bănuindu-ne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aplecat spre ea, neliniștit. Biruindu-și amorțeala, se Îndreptă cu dificultate și-l liniști rapid pe tînăr. Îi dădu Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și Îi zîmbea din toată inima. Privirile li se Încrucișară, limpezi, luminoase, complice. Se lipi de pieptul lui, spontan. - Mulțumesc, Îi șopti ea din adîncul inimii. Apoi, printre lacrimile care Îi Împăienjeneau ochii, se uită după ei cum se Îndepărtau. Abia atunci băgă de seamă că Ryan nu mai era cu ei. * * * Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a făcut ochii mari, privirea i s-a pironit pe sexul meu. Ochii ei emanau vibrații fierbinți, aș fi putut ejacula doar prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest ca să-mi devină complice. Mâna mea dreaptă s-a Îndreptat Înspre a ei, dar n-am avut puterea să merg până la capăt: cu un gest rugător, mi-am apucat sexul și i l-am Întins. A izbucnit În râs; cred că și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ancheta mea... Bruno coborî vocea. — Șmecheria e că-și spun neo-rurali, chiar dacă În realitate nu culeg un pai, se mulțumesc să Încaseze RMI-ul și o subvenție pe de-a moaca pentru agricultura montană. Clătină din cap cu un aer complice, Își goli paharul dintr-o Înghițitură, mai ceru unul. Își dăduse Întâlnire cu Michel la singura cafenea din sat, La Gilou. Cu ilustratele lui porcoase, cu pozele de scroafe Înrămate și cu afișul asociației jucătorilor de bile (comitetul său director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se pare Însă că deranjau rândunicile de mare. Rândunicile de mare sunt un soi de vrăbii. Futu-le-n cur de vrăbii! se Însufleți Bruno. Vor să ne interzică sexul În grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși, lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care sunt de extremă dreaptă. În cine să te mai Încrezi? Clătină cu tristețe din cap. — La ce hotel ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
despărțiră pe peronul gării din Nisa. Nu știau Încă, dar nu aveau să se mai vadă niciodată. — Te simți bine la clinică? Întrebă Michel. — Da, da, n-am probleme, Îmi primesc regulat porția de litiu. Bruno surâse cu un aer complice. — Nu mă Întorc direct la clinică, mai am o noapte la dispoziție. O să mă duc la un bar cu târfe, sunt peste tot, la Nisa. Se Încruntă, se Întunecă. — De când iau litiu, nu mi se mai scoală deloc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se pornește repetiția de pian și după violența cu care sunt atacate clapele, oricine-și poate da seama că Izabela Ciortea e iarăși beată. D-șoara Filip își dă ochii peste cap și face pfff! din gură. Acum toată clasa e complice. Îmi poți da un exemplu? „─ Enigel, Enigel, Scade noaptea, ies lumine, Dacă pleci să culegi Începi, rogu-te, cu mine.” Dumnezeule, e trecut de prânz, își spune Mihaela. După ceasul de la mână, își privește împrejurimile imediate, apoi, ridicându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acu? Bătrânul părea iarăși că nu-l aude. Rămăsese cu cureaua în mână și o privea, parcă-i măsura lungimea, îi număra găurile, sau ce-o mai fi văzut la ea. Cizmarul îl studia concentrat. Ezita parcă să continue. Zâmbi complice, în cele din urmă. - Cât eram io de puști, când am intrat la meserie, da tot m-am prins cum e chestia cu turnatul. Mai venea unul, altul și ne trăgea de interes, că ce mai discută clientela, că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ziua îi fusese proastă. Nu-l supărase atât amânarea în chestiunea cu moarte fratelui Visarion, cât felul în care Țongu își bătea joc de el. Simțea că este o înțelegere între Emilian și judecător. Poate chiar și maestrul Pârțângău era complice. Prea nu puteau să-l dovedească pe afurisit. Ba că nu-l citaseră cum trebuie, ba că i-au trimis citația la o adresă greșită, ba că documentele de la arhivă aveau încă unele neclarități, ba că martorii nu fuseseră aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spre o lume mai bună. Nu mergea, nici măcar cu metaforele sau alte giumbușlucuri literare...Noi o aveam aici pe cea mai bună dintre lumi care a fost sau ar fi putut să mai fie, respectiv societatea multilaterală și dezvoltată. Surâse complice. Se vede că îi plăcea să povestească. - Dar tot i-am fentat. La marea artă. Protopopul Varsanufie a venit odată personal aici, la mine, la agenție și m-a rugat textual. Respectiv, mi-a zis, foarte comunicativ, respectiv sobru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uite unii în ochii altora? De parcă fiecare ar ascunde cine știe ce păcat. Tu crezi că eu... Se gândi să-i spună de toată povestea cu Goncea. Cum o șantajase luni în șir, că o dă afară de la liceu, că a fost complice, poate chiar ea a tăinuit mizeria aia, de n-au putut să-i dea de urmă, că numai el a pus vorbe bune pentru ea, că el, Goncea, nu-i dorea răul, ba chiar căuta să n-o implice, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Să nu-i lăsăm să mai aștepte, gândi vesel. Un surâs îi lumină partea stângă a gurii și simți o dorință irezistibilă de a comunica. Porni spre sala de recepții făcându-i lui Nietzsche, care stătea lângă extinctor, un gest complice. Curând, perdelele se traseră în lături. „Maestre” fu primul cuvânt pe care îl auzi. Intrarea sa electriză mulțimea. Umplând până la refuz sala încăpătoare, în picioare sau pe scaune, intelectualii tineri și bătrâni nu-l scăpau din ochi. Erau îmbrăcați ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
foarte impresionați de Vis. Așa că, na... Vocea se pierdu, iar el își vârî restul de foitaj în gură, strângând din fălci și mestecând cu mișcări lungi și încete, cu obrajii umflați, de parcă ar fi fost Marie Helvin 1. Dezamăgită de complicele său într-ale bârfei, Helen se îmbujoră de furie. — Va fi foarte interesant să urmărim ce se întâmplă, sări Janey imediat. E clar că MM e pe val. Practic au venit s-o vadă aseară toate numele grele. Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
priviri indubitabil provocatoare și, cu toate că și el era un bărbat căruia îi plăcea să flirteze, Hugo nu se simțea deloc confortabil în preajma ei. Pe de altă parte, era clar că Amanda avea o părere complet opusă. Ea găsise în Laura complicele perfect pentru lungile după-amiezi petrecute la cel mai mare club de sănătate din Bath, unde își făceau tot felul de tratamente prenatale de frumusețe. Pe parcursul cărora se părea că unul din subiectele de discuție preferate ale Laurei era sexul. —Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Gandhi. El afirma că „nu trebuie, de teama de a suferi, să rămânem coresponsabili la nedreptate, încetând de a-l sprijini direct sau indirect pe cel care o comite”. Conform acestei interpretări (F. Vaillant), Isus nu a vrut să devină complice la ceea ce se întâmpla în templul din Ierusalim. Tot legat de studiul acestui text, M. R. Bredin încearcă să simplifice înțelegerea atitudinii lui Isus: templul ajunsese în punctul de a reprezenta puterea și succesul, deoarece devenise un loc care perpetua
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
parte din populația florentina a ajuns să-l considere pe călugărul venit din Ferrara un sfânt martirizat în scopuri politice. Există îngrijorarea potrivit căreia, daca Savonarola, care făcuse din Christos "Regele Florenței", fusese un sfânt, atunci întregul oraș a fost complice la moartea sa. Acesta era mesajul unui țăran din Brozzi numit Martino care în iarna dintre 1500-1501 ținea predici trecătorilor, autoproclamându-se succesorul călugărului și prezicând că Dumnezeu va pedepsi Italia și orașele Romă și Florența pentru că i-au omorât pe
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
regină. Era oare legătura dintre mine și ele un privilegiu sau un blestem ? iată ce aș fi vrut să știu. În orele tăcute ale amiezii, când trebuia musai să dorm o oră ca să-i mulțumesc pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, În afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care Îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
regină. Era oare legătura dintre mine și ele un privilegiu sau un blestem ? Iată ce aș fi vrut să știu. În orele tăcute ale amiezii, când trebuia musai să dorm o oră ca să-i mulțumesc pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, în afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
îndată și... - Da’ spune odată, omule! S-a găsit mamă ori tată, soră, frate, altceva? Aici nu a venit nimeni, îl întrerupse Eugen, vizibil iritat. - Ia-mă ușor că spun tot, omule! rosti doctorul Grigore, zâmbind cu satisfacție și privind complice la Ofelia, obișnuită cu șicanele pe care cei doi prieteni și le făceau reciproc. Fotografia pacientului nostru a ajuns la postul zonal de televiziune și la câteva ziare, cele mai citite din Craiova. Este o reușită extraordinară, dragii mei! Ei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ei preferate. Cumpărăturile constituiau parcă un preludiu Tainicele cărări ale iubirii pentru ceea ce, în mintea fiecăruia, se profila a se întâmpla, pentru că gesturile lor, privirile ce le schimbau între ei, îndreptățeau pe cei care-i priveau în trecere să zâmbească complice, convinși fiind că cei doi tineri trăiesc o frumoasă poveste de iubire. Cum doctorul Tomescu era deja un nume în lumea medicală a Craiovei, la ieșire a fost salutat de câteva persoane cărora le-a răspuns jovial, netrecând însă cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe Eugen, dar se jena de mama lui. El, intuind ce dorință o macină, întinse mâna, o cuprinse de mijloc și o sărută. Doamna Eleonora o îmbrățișase mai înainte, așa că se întoarse la timp și plecă încet către parcare, zâmbind complice, mulțumită. Marian Malciu Iustin a rămas mult timp în camera sa, singur, pe întuneric și la propriu și la figurat, meditând adânc. Dorea să sistematizeze tot ce se întâmplase în seara aceea, să pună știrile într-o anumită ordine și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
extrem de arid, sub un cer încă blînd pentru că soarele abia răsărise, probabil de cîteva zeci de minute. Lumina era încă generoasă, plină de reflexe oranj, iar deșertul părea inundat de viață, fiecare piatră și fiecare cactus își etala o umbră complice, mișcătoare. Fîșia albicioasă a șoselei se pierdea la orizont într-un fel de brume albăstrii, ceea ce justifica oarecum imobilitatea mașinii. De ce să continui să mergi pe un drum care oricum nu avea sfîrșit ? Victor însă nu era singur în mijlocul acelei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]