46,314 matches
-
te întorci în țară" - se hotărăște să rămînă în occident și se stabilește în capitala Franței. Aici se află în centrul frămîntărilor legate de organizarea și ajutorarea românilor care, într-un fel sau altul, au reușit să scape din iadul comunist. Mai mult chiar, ajunge la conducerea unei celule de informații, aflată în legătură cu serviciile secrete ale marilor puteri occidentale care se ocupă, printre altele cu parașutări de oameni în România. Lucrează la Radio "Europa liberă", pregătește un doctorat cu Raymond Aron
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
sfâșietoare a acestei fapturi diafane, al cărei creier nu pare a fi fost vreodată tulburat de vreo sinapsa. Cât de frumos povestește ea cum adună, împreună cu tac’șu mare-ministrul, vreascuri din parc, ca să le ardă în șemineu, supraviețuind astfel iernilor comuniste! Cât de convingător relatează cum a păpat salam cu soia!... Dacă vreți să vă tăvăliți pe jos de ras, accesați filmulețele de pe cotidianul.ro: http://cotidianul.ro/amintiri din comunism cu oana mizil strangeam lemne de prin parc cu bunicul si faceam foc in semineu-64264.html Ca bonus, ar mai trebui să știți ce a întrebat
Vrem mai mult Oana Mizil!! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21172_a_22497]
-
și cealaltă sunt scrise de Ulițkaia. Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara S-a născut în 1912, în comuna Domnești din județul Argeș și a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnăuțoiu din Munții Făgărașului, fiind arestată și torturată de autoritățile comuniste. Bătută până la desfigurare până și pe patul de spital, atârnată de păr din tavan și schingiuită în zeci de alte moduri, Elisabeta Rizea a găsit totuși puterea de a nu vorbi și de a nu trăda. De citit, pentru a
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
făcut alor tăi mâncare, că eu nu știu deloc ce să mai fac la ăștia? Mi-au mâncat și urechile...”, pe care și-o puneau între ele (și pe care, azi, nu și-o mai pune nimeni). Despre copilăria noastră comunistă, mirosind a zahăr vanilat.
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
să-l așeze în rândul sfinților pe singurul politician român care nu și-a mâncat covrigul aurei în timpul vieții. Fiindcă nu am primit până acum niciun răspuns, îmi reînnoiesc cererea: Stagiul de sfânt necontrafăcut al lui Corneliu Coposu în deșertul comunist, spinii îngurgitați la Gherla și lăcustele din Periprava ar fi stânjenit întrucâtva pofta de mâncare a cuvioaselor fețe bisericești date la întors după decembrie ’89. Diavolul dialecticii îmi șoptește că Stalin și băieții lui de mingi de pe la noi i-au
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
în 1956, adică în plină apoteoză a capitalismului românesc, scârbit de traiul bun, sastisit de glorie, femei, șampanie și icre negre, Adonisul pândit de colesterol nu și-ar fi dat obștescul sfârșit înainte de termen. Așa însă, cu ajutorul neprecupețit al reeducării comuniste, cu rețetele ecologiste avant la lettre ale profesorului Mincu, adică 100 grame arpacaș dimineața, 2 kile vergi pe spinare la prânz și 50 grame terci seara, iacătă, supergreul de odinioară reuși să prindă și capitalismul implementat de Ion Iliescu, ce
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
oră. La comanda subsecretarului Armând Călinescu, armata și jandarmii au intrat în forță a doua zi și au deschis foc asupra greviștilor, dintre care S-a făcut foarte mult caz în legătură cu această grevă în cei 50 de ani de dictatură comunistă, în timpul căreia s-au fabricat eroi falși că Vasile Roaită și prezente fictive (că cea a conducătorilor comuniști care, în realitate, la ora la care armata a deschis focul, erau deja arestați). În contrapartida, care nu dă bine în diorama
Zbor deasupra șinelor de tren by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82363_a_83688]
-
mii de oameni a caror singură vină a fost că au căzut de partea greșită a istoriei. Alexandru Vișinescu, fostul comandant al penitenciarului de la Râmnicu Sărat, unul dintre cele mai sinistre centre de exterminare în primele două decenii ale regimului comunist, s-a întâlnit pe strada cu unul dintre foștii lui deținuți, țărănistul Ion Diaconescu. Deloc încurcat, aproape jovial, fostul torționar a încercat să se scuze: „Așa au fost timpurile”, i-a spus Vișinescu fostului locatar de la Râmnicu Sărat. „Timpurile le-
Oamenii și timpurile by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82390_a_83715]
-
neînchipuit să existe diferențe de opinie în redacție care transpar în paginile publicației (ceva similar s-a întâmplat la Cațavencu cu cronicile la filmele lui Puiu). Cât privește treaba asta cu “colectivul primează”, să mă ierți, dar e o tâmpenie comunistă - adica vine taman din ideologia împotriva căreia au luptat Cațavencii ani de zile. Nu-i bănuiesc că și-au pus problema în felul ăsta. @Adrian Stanciu vorba lui Solomon, și tu ai dreptate @Andrei George Ți-am șters un comentariu
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
și-au văzut părinții, copiii, frații, surorile și bunicii pierind de foame, îngropați de vii, bătuți cu pietre, înjunghiați, schingiuiți ori, în cel mai bun caz, împușcați, începi să pricepi prin ce infern au trecut acești oameni. Spre deosebire de celelalte dictaturi comuniste, aici nu au existat privitori de pe margine. Orice khmer care are peste 30 de ani a fost fie victima, fie calau. Închisoarea S-21 este pentru regimul Khmerilor Roșii ce a fost Auschwitz-ul pentru nazism și camera 4-Spital de la închisoarea
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
care n-o controlează: e un fel de emancipati-va voi, ca noi o să vă imbecilizam copiii instituționalizați la cretinita, școala, after school, after creșa, after market, ..., after. Și după aia o să fie chiar simplu. Continuăm prostirea începută în regimul comunist. La noi nu există vreun misogin veritabil; e doar atât de prost crescut și redus mintal încât dacă se gaseste vreo femeie să-l iubească, în loc să-l numească exact cum e, îi zice misogin, așa, din delicatețe. Și atunci mai
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
zice că avea douăzeci de ani. Apoi după ce lumea a plecat de lângă chilie , Părintele a mai stat mult timp la ușă privind la toți cei din curtea mănăstirii și zâmbind. Acest stâlp al României , care a fost martirizat în temnițele comuniste în perioada de influență rusească nu s-a lepădat niciodată de această țară , cu vorbele lui “Dumnezeu ne iubește mai mult decât ne urăște dracul” sau “Nimic nu este pierdut atât timp cât credință este în picioare, cât sufletul nu abdica și
Hai la voluntariat pentru un Grătar Curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82476_a_83801]
-
petrecut aici în secolul trecut. Fortul militar a fost transformat prima dată în pușcărie în timpul răscoalei din 1907, cănd penitenciarele Vechiului Regat deveniseră neîncăpătoare. Siguranță a folosit-o apoi că închisoare politică, legionarii ca loc de execuție sumara, iar dictatură comunistă a transformat-o într-un lagăr de exterminare. :: află pe Bucharest by hand pe cine a găzduit între zidurile sale bătrânul fort în timpul secolului trecut Trist e că țările străine, moderne și educate câștiga bani buni prin organizarea de tururi
Fortul groazei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82510_a_83835]
-
de gramatică, dar poate nu sunt atât de inteligență că john smith... 2 observații: 1. n-am văzut să fi avut vreodată la leresti vreun coacăz și 2. ce selecție aleasă de povești...numai ale popoarelor pretine în ale crezului comunist. numai indienii fac notă discordanta ;)) Îți împărtășesc părerea că plăcerea lecturii se formează în copilărie. Încă am în nări mirosul de carte de bibliotecă, revăd scaunul “meu” verde care ma găzduia acolo... Am avut nostalgia asta aici http://insomnii recreative
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
aici mureau “fraierii” în pușcării sau în munți pentru că refuzau să-și păteze conștiința și demnitatea. Excelent articol. Pentru @Fuscus : ca si tovarasu’ ești din păcate puțin pe langă istorie. Regele a avut numeroase interviuri la Europa Liberă în perioada comunistă - ca să nu mai vorbim de discusul sau tradițional către români din preajma fiecărui an nou (de asemeni transmis de EUropa Liberă în fiecare an în perioada comunistă - îl ascultăm în fiecare an). Cum naiba să fie primul interviu către EL în
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
puțin pe langă istorie. Regele a avut numeroase interviuri la Europa Liberă în perioada comunistă - ca să nu mai vorbim de discusul sau tradițional către români din preajma fiecărui an nou (de asemeni transmis de EUropa Liberă în fiecare an în perioada comunistă - îl ascultăm în fiecare an). Cum naiba să fie primul interviu către EL în 2009 ???? :-)))). Da mă rog, daca tovarasu’ cu zero cunoștințe de istorie își dă cu părerea de ce nu și-ar da și alții.... Tot pentru @Fuscus: nu
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
au cunoscut, ne readuce în memorie Ana Selejan, două etape: una, între 1944-1947, când a fost sistematic atacat de către presa de dreapta, care-l considera "trădător al culturii", "colaboraționist", și a doua, în 1947-1948, când acuzele veneau dinspre, partea stângă, comunistă, a presei, urmărind, chipurile, "reeducarea" marelui critic și istoric literar. Contra concepțiilor lui estetice scriu Vicu Mândra, Petru Dumitriu și eternul N. Moraru. I se reproșează abaterea de la "linia ideologică și culturală", "răceala olimpiană sau și mai grav, maioresciană". Dar
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
că, atât eseul lui Dumitru Micu, cât și cel al lui Emil Condurachi au mante... encomiastice. AAAr trebui "amendată" replica lui Miron Constantinescu la recenzia lui Dumitru Micu. Sub un titlu aparent neutru și inofensiv (Considerații metodice și istorice) diriguitorul comunist impunea aplicarea obligatorie a marxismului tuturor creațiilor literare și filosofice. începând cu 16 iulie 1970 (data apariției articolului lui Miron Constantinescu) s-a interzis în România pe o perioadă de doi ani publicarea oricărui articol de și despre Eliade. M-
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Miron Constantinescu) s-a interzis în România pe o perioadă de doi ani publicarea oricărui articol de și despre Eliade. M-aș fi așteptat, de asemenea, să aflăm date despre campania de denigrare a omului și operei de către publicațiile partidului comunist din perioada interbelică. Dl. Țurcanu a considerat că nu era necesar să se oprească asupra acestui aspect esențial. Am prezentat și comentat - alături de Mac Ricketts, Cornel Ungureanu, Francis Dworschak, Nicolae Florescu, Gheorghe Glodeanu și alții - zeci de exemple din articolele
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
caracterizarea făcută lui Eliade în Scânteia la 3 octombrie 1944: "ideolog al mișcării legionare și apologet al dictaturii lui Salazar". Este menționat apoi articolul lui Nichifor Crainic - Mircea Eliade un sexolog maniac apărut în 1963 în Glasul Patriei. Ostilitatea regimului comunist față de scriitor nu s-a mărginit numai la atât! între 1944-1947, Oscar Lemnaru a publicat peste zece "demascări" în Dreptatea și Dreptatea nouă. Reproduc doar un fragment din prima dintre ele, datat 3 septembrie 1944: "Mircea Eliade, cel care nu
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
este dat, unul și același, neschimbat, încă de la zămislirea ta, a fost istoricul Victor Papacostea (1900-1962). Istoric multă vreme, în anii de după război, inaccesibil marelui public, Victor Papacostea a sfârșit cu o biografie de om chinuit nu numai în temnițele comuniste, dar și cu amintirea sa pângărită de neaveniții care i-au luat casa cu tot ce era în ea (până și scrumiera!). Personalitate fascinantă, într-adevăr, dar din ce în ce mai puțin cunoscută, cu numele rostit doar în cercurile tot mai restrânse ale
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
interior. Ca orice haz provocat de necaz, rîsul este aici o formă a resemnării: cum se spune chiar în deschiderea cărții, de fapt soarta este cea care rîde de noi. Încă o dată, omul se află sub vremuri și, fie ele comuniste sau postdecembriste, personajele sunt aceleași, schimbate doar pe ici, pe colo, dar nu în punctele esențiale. Unele lucruri importante se spun în glumă, iar Dumitru Hurubă o știe foarte bine și construiește întregul roman în jurul acestei ambivalențe. Pe de o
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
ei teoretică. Autorul construiește în romanul său, în sfârșit (pentru că se simțea lipsa), o ,direcție", ca să nu-i spun chiar ,curent", ce poate rezolva impasul în care a intrat proza românească, după căderea, prin lovitură de grație, a grasului subiect comunist, ce era atacat prin infinitezimale și mult prea gustate, iar acum decăzute ,aluzii" (prilej de inteligente eschive, fandări, șmecherii de stil pentru a tăinui și ascunde frazele directe de atac la societate, la sistemul politic). Nu mai este trebuincios nici
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
la care a fost fervent colaborator. El, care, avea, ca primă și ultimă vocație, scrisul, scrisul liber, este împresurat tot mai apăsător de disperare, îngrijorare, însingurare, îi dispare acea joie de vivre, înlocuită fiind de presiunea, atroce, a noii ideologii, comuniste. Constată îndată, iarăși și iarăși, că nu mai poate să fie reprezentat prin scris, că este silit să scrie pe teme comandate, pe teme la ordinea zilei: în ,Națiunea" scrie despre lupta de clasă, despre Comuna din Paris, despre naționalizarea
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
într-una din cărțile prozatorului, Periscop (Editura Eminescu, 2003), este foarte prezent și etnologul, cu evocarea anilor în care a fost cercetător la institutul bucureștean, ani în care, cum scrie el, duhul răului coborâse asupra tuturor, ani în care oficialitățile comuniste decretau că obiceiurile tradiționale împiedică formarea omului nou și, în consecință, trebuie să fie inventate alte obiceiuri, la naștere și la înmormântare, dar și ani în care institutul era reprezentat de personalități precum Mihai Pop, Ovidiu Bârlea, Adrian Fochi, Al.
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]