23,096 matches
-
îi atrase atenția Ninei. Clipi de câteva ori către el în timp ce mâna i se întindea după un almanah terfelit aflat prin apropiere, râse din gât la observația oaspetelui, apoi râsul i se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci decât să-mi distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci de minute sau ore până când se restaura starea de calm când se putea din nou concentra asupra temelor sale. În cele din urmă, încordarea dintre tată și fiică deveni maximă, Carmina răspundea reproșurilor cu vocea ridicată, tatăl se înroșea, se înfuria, vocea i se poticnea în flora faringitei sale cronice, gâfâia își pierdea glasul, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
conștiinciozitate neîntrecută. În realitate, aflat în intimitate cu o femeie, devenea aproape timid, rareori lua inițiativa, făcea cu greu față cerințelor, se lăsa purtat de mitul făurit în jurul propriei sale persoane. Era suficient ca să nu opună rezistență și să se concentreze intens asupra gesturilor sale. Restul venea de la sine. Dar era atâta ordinar în tot ce i se întâmplase pe plan amoros, nu reușise niciodată să se salte, să scape de izul îndoielnic ce-și pusese amprenta pe propria lui existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i mai vadă un timp, ședea cuminte acasă în mijlocul familiei și când simțea nevoie s-o facă, își refuza pornirea, se așeza amărât pe scaun, în fața biroului, sub dușul luminos al veiozei și încerca să-și stimuleze gândirea, se concentra, i se dilatau ochii, uneori credea că o idee interesantă îi dă târcoale, ședea la pândă, gata s-o apuce, își mijea pleoapele, încerca s-o prindă, se repezea și, dintr-odată se trezea tot cu mâinile goale bâjbâind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de când zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pâcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mâinile goale? La ea nu era decât înverșunare, înverșunare oarbă și atât. Și totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de aici și atâta tot, o să plec. Fir-ar să fie! Îl privi cu toată forța de care se simțea în stare în momentul acela, dorea îngrozitor de mult să-i înfrângă voința, o, dacă ar fi în stare să-și concentreze toată forța magnetică, măcar pentru două secunde să-l știe transfigurat, radiind de emoție, umanizat. Oare el este OMUL ACELA, se întrebă și în interiorul ei simți o difuză căldură erotică. Atunci Alexe întinse calm mâna după o țigară, rupse nemișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
minții s-ar suprapune inexact peste imaginea din față și ar încerca în zadar s-o întoarcă pe toate părțile dorind să regăsească tiparul și, dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai atractive și mai picante de a-i apropia pe cei doi tineri, un joc sinuos, plin de piedici imprevizibile, simțurile o avertizau la sigur atunci când se apropia vreun pericol, ea ținea strâns maneta, ca la jocurile mecanice, cu atenția concentrată la maximum gata să intervină cu tact și șiretenie de-ar fi fost cazul. Nu știa nici ea prea bine de ce, dar ideea de a scăpa de grija lui Ovidiu, de a scăpa cu orice preț, i se împlântase serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scoate masca, o lasă să cadă jos, pe covorul grena, ca să rămână lângă el goală, indecent de goală, acoperită numai cu un strat subțire, transparent de celule primordiale... Iar nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte în elementul ei când vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te oprești asupra lor măcar o miime de secundă. De ce nu avea ea, Sidonia, atâta putere încât să oprească timpul în loc, chiar și acum, în al nouălea ceas, când simțea încă atâta forță, când mai credea că, de s-ar concentra, ar reuși să pătrundă ca un laser în adâncul lucrurilor? De ce rămâi neputincios în fața trecerii timpului când ești nevinovat, când ai dat totul, trup și suflet și nu-ți oprești pentru tine nimic, primești și cheltui și dărui până la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul trece pe lângă ele inutil, că vor îmbătrâni acolo, una vorbind, cealaltă ascultând, că alături, se pot petrece lucruri importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte curat și atunci Ovidiu avu certitudinea că întâlnirea cu Sidonia nu era chiar deloc o întâmplare. Când se mai lăsase ea impresionată de fastul naturii? Era foarte aglomerat pe stradă, o forfotă continuă de oameni și mașini, bărbatul se concentră asupra volanului ca să-și mascheze începutul de nemulțumire... Era nedormit, cu o seară mai înainte se întorsese cam târziu de la Carmina, acasă, ca de obicei, găsise ușa blocată cu siguranța, trebuise să sune, să sune de câteva ori insistent până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-mi iau sandale? nu! tu ai nevoie de sandale, hai să-ți iei! când? acum! Îți dau eu, bine, și eu ți-i dau când iau banii de la reclamă. Mergem prin magazin, cum sunt manechinii ăștia, nu mă pot concentra, spune el, femeile se uită la mine și chicotesc, e frumos, înalt și inaccesibil și ne giugiulim ca 2 porumbei, ele nu știu, Toni, m-aș da la tine, îmi pare rău că nu sunt heterosexual, nu-i nimic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aiurea, trebuie să stau aici și n-am chef să-mi țin iar sufletul în gât: oare ce face Marius în noaptea asta, rămâne cu mine sau pleacă cu iubita lui acasă? vorbesc cu ea în hol și nu mă concentrez decât să nu-mi tremure mâna când duc țigara la gură, ea mă întreabă de măsea, dacă mi-a plombat-o bine mama ei, mi-a plombat-o fără anestezie, unghii în carne, m-a băgat înaintea celorlalți care așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu vreau să-ți fac nimic rău... e ok cu tine? da... știu, ne suntem dragi unul altuia, dar asta e, suntem prieteni, îl strâng de mână pe Pinochio cel bun și amețit, în ochi are putere, iar eu mă concentrez pe atingerea mâinii, tăcem unul lângă altul, tu nu ești parșivă, nu? nu mă minți? nu te mint, cu nimic nu te mint... acum mi-ești așa de dragă, și tu mie... suntem amețiți și suficienți unul altuia, suficienți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
a aplica cunoștințele teoretice și de a folosi noțiunile însușite anterior în situații noi, dezvoltândule gândirea și puterea de creație este dictarea. Textul destinat dictării trebuie să fie cunoscut în prealabil de către elevi, pentru ca astfel aceștia pe parcursul dictării să se concentreze în special asupra scrisului. Acest exercițiu vizează în special exersarea scrisului, oferind învățătorului informații despre acumulările elevilor în domeniul scrierii. Dictarea trebuie să urmărească obiective precise, nu numai obiectivul general referitor la formarea deprinderilor de scriere corectă. Un alt tip
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ca urmare, deducem ușor semnificația pe care o acordă întâmplării; dacă un copil nu ascultă sfaturile părților, o face pe propriul risc. Înarmat cu o părere despre întâmplarea ce urmează a fi relatată și cu o motivație, autorul se poate concentra asupra selectării în fragmentul dat a acelor elemente ale contextului care așează ca un piedestal întâmplarea în lumina dorită. Pentru a fi eficientă, motivația trebuie ascunsă în planul cel mai îndepărtat. Începutul dat al compoziției va fi gândit în așa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pajuri și cu zmei pe care mi-l spuneai tu iarna când trebuia să adorm. Tu taci și asculți povestea, însă gândurile îți sunt departe, tot la mine. De atâtea frământătoare gânduri, firul tău se rupe des. Nu mai ești concentrată la torsul tău, ci te gândești necontenit la mine. Spui șoapte neînțelese decât de singuratica ta ființă și ochii tăi stau țintă, ca și cum ar privi o nălucă cu chipul meu. Scapi fusul jos și stai nepăsătoare fără să-l ridici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și asupra simplelor greutăți cursoare ale respirației. M-am trezit pe sofa, în toiul unei vii amintiri a celei de-a doua întâlniri cu doctorița Randle. — Dar nu este... am spus cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de smoală. Micuța lumină verde a detectorului de fum din tavan deveni îndepărtata mea Stea Polară. Răspândind blând cea mai fragilă dintre lumini, aceasta reconstitui din întuneric marginile bibliotecii, ale stativului pentru reviste și-ale spatelui televizorului răsturnat. M-am concentrat asupra acestui cerc și-a respirației mele. Deși aveam nevoie de cea mai mult timp de adaptare, până și acea slabă pojghiță polenică de lumină avea să-mi fie de-ajuns ca să văd. Și odată ce reușeam să văd și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uitat la ceasul de la mână. Dacă voiam, îmi puteam permite jumătate de oră de somn înainte de următoarea sarcină din agendă, dar nu voiam. Munca de decodare din noaptea aceea mă făcuse să mă simt rece și pustiu. Voiam să mă concentrez asupra altor lucruri, să fac ceva, nu să zac nemișcat și tăcut într-o cameră impersonală. Am pus deoparte Fragmentul becului și caietul cu scheme decodificatoare și, din buzunarul stâng al rucsacului, am scos un carnețel de reporter și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era scăldată în întuneric, dar o a doua lampă cu picior, așezată în mijlocul camerei împrăștia un cerc alb-gălbui de lumină, cu diametrul cam de trei metri și jumătate. Sub lampă, stând pe un scaun, se afla un bărbat care scria concentrat la un laptop. Când m-am apropiat, bărbatul ridică privirea, zâmbi, dădu jos laptopul de pe genunchi și se ridică să mă întâmpine. Ați ajuns, slavă Domnului. Scuze pentru toate... arătă cu mâna în jur. Speram să ne putem întâlni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mici, precum ceaiul dintr-o ceașcă. Nimeni se întrerupse la jumătatea propoziției și făcu atent un pas înapoi de la margine. — Teritorialitatea, zise el. După tine a venit. După tine, nu după mine. A venit după mine. Am început să mă concentrez asupra personalității mele de Mark Richardson, am simțit tensiunea și greutatea expresiei schimbându-mi-se pe față. La distanță atât de mică era posibil să nu ajungă pentru a mă ascunde, dar era totuși ceva. Trebuia să încerc. Cum rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
imens și încă nevăzut pătrunse în cercul de lumină, distorsionând geometria dalelor albe și negre cu unduiri rostogolitoare. — O, Doamne. Nimeni se prinse cu o mână de piciorul lămpii și-i dădu ocol încet, privind întunericul. Mark Richardson, m-am concentrat cu toată ființa. Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. — Atât de departe, spunea Nimeni în barbă și-i auzeam pașii mișcându-se în jurul lămpii. Atât de departe. Cât e de frumos, câtă simplitate. Ce mare și ce adânc. Peste profunzimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
investi în noi tehnologii și științe. Fiecare oră ce trecea îi oferea timp de cercetare cât pentru trei zile, și căută întruna noi moduri de-a se răspândi. Ceea ce odinioară fusese o singură personalitate umană deveni o vastă mașinărie-minte inteligentă, concentrată asupra supraviețuirii, asupra unei creșteri constante, fără absolut nici un interes pentru altceva. Spre sfârșitul anilor 1990, ființa-Ward devenise o uriașă bancă de date înlănțuită a eului cu zeci de corpuri nodale permanent conectate, care o protejau împotriva defectării sistemului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]