6,839 matches
-
în comparație cu cel pe care tocmai l-am comentat. Aici, protagonista se adresează, la persoana întâi, unei „ființe ciudate”, indefinibile, și față de care se simte „detașată”, ca „un obiect sexual ce imploda, chiar atunci, în fața ei”. În cuvintele vorbitoarei, în care confesiunea se confundă cu o profesiune de credință, boala nu este numai obiect, precum ceva despre care se discută și se comentează, ci implică, într-un mod opțional, de altfel („eu merg pe intensitate”), o metodă de a trăi (se înțelege
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
o larvă de fluture”), dar și acuitate a simțurilor („laser/ te-am inventat/ te-am frecventat/ tocmai când eram în plină/ nevroză”), destin și stil deopotrivă. Boala, de asemenea, este cea care îi dă dreptul poetei la discurs și la „confesiune inclementă”, care, cum observă cineva, sună uneori a denunț de sine, dar și a clamare a nonculpabilității („suntbătrână. suntinocentă. sunt autistă,/ sunt mai bolnavă decât un îndrăgostit/ în preajma sinuciderii”) și tot boala, exprimarea dinlăuntrul ei, ar cauționa autenticitatea mărturiilor existențiale
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
ravages” a eului, și pe care o încorporează în unele cazuri (citim chiar și la Angela Marinescu, într-o recent publicată carte de interviuri, a lui Marius Chivu, o destăinuire de felul: „Posed sentimentul gratuității în cel mai înalt grad”), confesiunea, după cum ne învață practica literară, poate juca multe roluri, după cum poate îndeplini și multe funcții. Printre ele, cu siguranță, și pe aceea terapeutică, de catharsis psihanalitic, de eliberare de obsesii și de epurare de magmele care țin încorsetată identitatea. În
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
mă linge/ ca un câine turbat, nebunia”. Parafrazând afirmațiile unui mare mânuitor al indiscrețiilor de sine, duse până la pragul înjosirii și al penibilului (l-am numit pe Michel Leiris), s-ar putea spune că Angela Marcovici este o profesionistă a confesiunii și, în același timp, o dependentă de confesiune, așa cum alții sunt dependenți de drog sau de alcool. Sunt însă câteva jocuri ale confesiunii pe care le putem urmări și la Angela Marcovici. Știm astfel că dezvăluirea de sine nu trebuie
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
afirmațiile unui mare mânuitor al indiscrețiilor de sine, duse până la pragul înjosirii și al penibilului (l-am numit pe Michel Leiris), s-ar putea spune că Angela Marcovici este o profesionistă a confesiunii și, în același timp, o dependentă de confesiune, așa cum alții sunt dependenți de drog sau de alcool. Sunt însă câteva jocuri ale confesiunii pe care le putem urmări și la Angela Marcovici. Știm astfel că dezvăluirea de sine nu trebuie luată, întotdeauna, ad litteram, ci citită din interiorul
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
l-am numit pe Michel Leiris), s-ar putea spune că Angela Marcovici este o profesionistă a confesiunii și, în același timp, o dependentă de confesiune, așa cum alții sunt dependenți de drog sau de alcool. Sunt însă câteva jocuri ale confesiunii pe care le putem urmări și la Angela Marcovici. Știm astfel că dezvăluirea de sine nu trebuie luată, întotdeauna, ad litteram, ci citită din interiorul ei, care poate contrazice primele impresii, impunându-se, precum un negativ, în fața aparențelor. Confesiunea, așa cum
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
ale confesiunii pe care le putem urmări și la Angela Marcovici. Știm astfel că dezvăluirea de sine nu trebuie luată, întotdeauna, ad litteram, ci citită din interiorul ei, care poate contrazice primele impresii, impunându-se, precum un negativ, în fața aparențelor. Confesiunea, așa cum este și scrisul, în genere, nu înseamnă transparență. Clamându-și pe un ton suspect de umil insuficiența ori insignifianța scandaloasă a propriei persoane („nu sunt bună de nimic,/ pe cine ar mai putea interesa / întunericul meu/ din care/ țâșnește/ urină
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
dimineții, nu înfățișează altceva), de rană și satisfacție, de distrugere și gratificație. Dar, ca și anxietatea „persecuției”, de observat în nu puține locuri din carte, toate acestea sunt permise, tolerabile, intră, cu alte cuvinte, în ceea ce numeam „jocurile” (sau capcanele) confesiunii. Pericolele reale pentru poezia Angelei Marcovici vin însă din altă parte. Din absența compasiunii pentru cei vulnerabili, din afișarea unui soi de „machism” dinaintea feminității, din apologia lipsei generalizate de sens, din viziunea unei lumi în care, cu toții, suntem „nenorociți
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
se par a fi și epistolele ce se publică acum întâia oară, în care Valeriu Anania îl consiliază, îl îndrumă și îi oferă soluții din cele mai pragmatice privitoare la noua oficină tipografică și editorială, Tradiția. Demne de reținut sunt confesiunile și precizările pe care le face Valeriu Anania, în acei ani, referitoare la biografia sa școlară, la colaborările cu poezie la unele dintre cele mai importante reviste literare ale momentului - Gândirea, Convorbiri literare și Dacia rediviva - precum și la organizarea și
Noi contribuții la bibliografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5710_a_7035]
-
de trecătoare în viața mea? Ar fi trebuit să șterg tot, ipoteză care mă neliniști și mai și, căci atunci mi-aș fi dezvăluit Veronului nesiguranța și scrupulul. Monștrii trebuie să rămână invulnerabili, chiar dacă, mai ales dacă, avuseseră slăbiciunea unei confesiuni” (p. 143). Acestea, pentru o mână de cuvinte dintr-o scrisoare cu un singur destinatar. Logica are, în prezenta ediție, trei sute de pagini. Se prefigurează o ecuație acablantă, din care oricine poate înțelege, dincolo de talent, consumul, frământarea, angoasa pe care
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
administrația primitivă și agresivă i-au creat o imagine terifiantă, care, din ignoranță, s-a impus în lumea literară, culturală și politică a României comuniste și, din nefericire, postcomuniste. Epistola pe care o restituim, necunoscută până acum, se constituie într-otulburătoare confesiune privitoare la familia sa, la studiile postuniversitare de la Viena, la activitatea sa literară și, evident, la pauperizarea materială a întregii sale generații de autentici intelectuali. Impresionează viziunea pragmatică a unui intelectual ce s-a dedicat, în exclusivitate, exegezei primei cărți
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
Martín, întruchipare a inocenței, sensibilității și purității sufletești, pentru melancolica, zbuciumata și misterioasa Alejandra, care își urmează necruțătoare drumul trasat de fatalul ei destin, sfârșind tragic în nebunie și (auto)distrugere, este zugrăvită prin rememorarea emoționantelor sale episoade ce alcătuiesc confesiunea fragmentară a lui Martín către prietenul sau, Bruno. Viziunea istorică asupra obârșiei națiunii argentiniene este proiectată magistral, prin relatarea faptelor de arme, urmate de retragerea și moartea generalului Lavalle, erou al războiului de independență de la începutul secolului al XIX-lea
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
creat-o în solitudinea sa olandeză, printr-o renunțare conștientă la tradiție și la toate legăturile și convențiile sociale. Forma literară a monologului poate face trimitere aici la modele mai vechi, în special la Soliloquia a lui Augustin și la confesiunile filosofice ale lui Petrarca. Conținutul este totuși unul nou și propriu fiecăruia, deoarece confesiunea nu survine în urma unui sentiment etic sau religios, ci izvorăște din energia pură și neînfrântă a gândirii înseși. Ideea se prezintă în structura sa obiectivă drept
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
toate legăturile și convențiile sociale. Forma literară a monologului poate face trimitere aici la modele mai vechi, în special la Soliloquia a lui Augustin și la confesiunile filosofice ale lui Petrarca. Conținutul este totuși unul nou și propriu fiecăruia, deoarece confesiunea nu survine în urma unui sentiment etic sau religios, ci izvorăște din energia pură și neînfrântă a gândirii înseși. Ideea se prezintă în structura sa obiectivă drept un sistem coerent de concepte și adevăruri, de premise și consecințe -, însă, odată cu aceasta
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
în fața unei dificultăți ciudate, deoarece în sens exterior, se pare că materialul biografic pe care îl deținem este insuficient pentru obținerea unei perspective de acest fel. Ca niciun altul, secolul al XVIII-lea este caracterizat prin impulsul spre introspecție și confesiune. Acest impuls se hrănește în permanență din cele mai diferite surse. Înclinația spre empiria psihologică, spre „psihologia experimentală“ se unește cu impulsurile religioase ce provin din pietism și cu noul cult al sentimentului care-și are punctul de plecare în
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
mult decît un jurnal de creație. El devine, prin intermediul creației, un jurnal de supraviețuire cu multiple niveluri: un copios jurnal de lecturi; un jurnal de amintiri și reverii ce ne poartă, mereu, spre Grădiștea natală; un jurnal de evocări și confesiuni despre familie și prietenii răriți de moarte; un jurnal de observații moral-politice, îndurerate și... sulfuroase; dar, înainte de orice, o cale de acces către intimitatea creatoare a acestui prozator „balcanic” suferind de excesul propriului talent și depreciat - mai ales după 1989
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
incompletă, derutantă și dificil de reconstituit fără o cercetare, riguroasă, a documentelor și materialelor de arhivă. Informațiile și precizările privind biografia, bibliografia și, mai ales, itinerariul său literar și cultural, pe care le-am întâlnit în câteva interviuri 1 și confesiuni, parcimonioase, se cuvin a fi controlate cu prudență și neîntârziat restituite. Biografii 2 săi sunt scrupuloși, prudenți și apelează, în exclusivitate, la izvoare secundare, întrucât cele primare nu sunt, încă, publicate. Unele note, știri și precizări referitoare la biografia sa
Întregiri la biografia lui Tașcu Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5302_a_6627]
-
Barbu. Acesta și-ar dori să vadă cetățenii în stradă strigând "Salvați patrimoniul de la Roșia Montană". "Se inundă galeriile, se dărâmă casele pentru că nu mai are cine să le restaureze, bisericile cad, pentru că 2.600 de oameni împărțiți în cinci confesiuni nu prea au posibilitatea să își întrețină parohiile, nu? Voi fi curios să văd cetățeni demonstrând atunci spunând salvați Roșia Montană, se distruge patrimoniul la Roșia Montană", a declarat ministrul Culturii la Palatul Parlamentului la audierile din Comisia specială pentru
Sugestie pentru protestatari de la ministrul Daniel Barbu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35193_a_36518]
-
coasă/ gurile cu catgut”; „un acordeon în flăcări risipește cântecul/ comprimat al hălcii din care/ se înfulecă pe ascuns” ș.a.m.d. Salvează volumul de la eșecul total doar Poemul pentru cei din urmă, unde expresionismul viziunii face casă bună cu confesiunea tranșantă, în numele „ultimilor supraviețuitori”. În descendența directă a Poemului petrolifer al lui Geo Bogza, ultimele versuri din carte atacă, cu un spirit justițiar care nu-i vine tocmai rău lui Komartin, civilizația post-apocaliptică a războiului și a „cimpanzeilor hypertech”, într-
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
fi socotită un roman, mizează, în toate cazurile, în grade diferite, pe experiența biografică a autorilor. Aș spune că la Pora această experiență este cel mai abrupt asumată. Forma clasică a scrisorii este utilizată aici tocmai pentru a da greutate confesiunii. Toate „manevrele” epice la care recurge autorul nu fac decât să îmbogățească aparent o experiență de viață care comunică destinul unui prozator în anii ceaușismului târziu. Demersul anamnetic al lui Pora este neiertător cu „memoria scurtă” a contemporanilor noștri. Mizeria
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
e obligatoriu talentul spre deosebire de muzică, unde este („Pentru muzică e nevoie de talent, pentru literatură, nu”). Dan Lungu, autorul volumului de proză intitulat Cheta la flegmă, un titlu „absolut șocant, respingător”, cum îi apare lui Daniel Cristea-Enache, ne vorbește în confesiunea sa despre „mizerabilism”, o tendință a noilor prozatori care „ar fi avut mare succes în străinătate” dacă ar fi fost promovată și teoretizată. Filmul nou românesc a fructificat filonul acesta tematic, obținând succesele știute. La fel ar fi putut să
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
străinătate” dacă ar fi fost promovată și teoretizată. Filmul nou românesc a fructificat filonul acesta tematic, obținând succesele știute. La fel ar fi putut să o facă literatura, tradusă și prezentată adecvat. Emil Brumaru, alt scriitor canonic, e obsedat în confesiunea sa, ca totdeauna de altfel, de Femeie și de trăirile într-un spațiu, care nu poate fi altfel decât unul intens erotizat. Femeile pentru Brumaru, reale sau imaginare, eventual proiectate de propriul scris, sau de al altora, sau aparținând istoriei
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
cînd își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă/ sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur așa”. O confesiune motănească e astfel adusă din condei încît să fie congruentă cu una pe care ar puteao face bardul însuși: „«știi - eu nu am avut adulteță/ am avut numai pubertate și senectute/ alfabetul e o aventură/ nu merită să faci profeții
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
onest cu sine și cu ceilalți: Femei albastre nu este un roman de cinci stele. Dar este unul în care se regăsește „marca” prozatorului optzecist, atât la nivel stilistic, cât și la cel al viziunii (pactul somatografic). Construit ca o confesiune neliniară a unui personaj masculin, Femei albastre este o narațiune analitică de tip camilpetrescian (cum observă și Carmen Mușat) sau antonholbanian (cum preciza undeva autorul), însă cu o notă specifică de senzualizare a percepției. Nimic nu ajunge în intelect, înainte de
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
o regulă simplă: dacă o face să râdă, mai primește un an de viață. Structura narativă amintește de filmul mut: scenele întâlnirilor cu moartea separă între ele cele șase role, tot așa cum inserturile delimitau imaginile. Decupajele biografice aduc în broderia confesiunii aspecte patetice: sărăcia din copilărie, nepăsarea tatălui și nebunia mamei, pasiunea pentru o artistă de circ, semnele talentului vizibile pentru cine știe privi, călătoria în America. Episoade mărunte luminează cât de cât secretul actorului și depozitul de imagini din care
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]