7,851 matches
-
după criteriul proximității tematice. Pornind de la aceste Însemnări, se stabilesc discuții, iar angajații decid ce e mai bine de făcut În cazul unor probleme sau procese ce trebuie Îmbunătățite. Atunci când se dezbate o chestiune, până când nu se ajunge la un consens, angajații rămân În Întreprindere, fără să mai plece acasă. Această situație poate dura și cinci zile, inclusiv nopțile, până să se ajungă la unanimitate. Apoi, toți acționează conjugat, iar execuția este imediată. Bee-strategy: strategia albinelor, nu cea a păianjenului. Nu
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
preocuparea constantă a acestuia de delimitare a „atributelor esenței” de „atributele actului”. Deși afirmă principiul potrivit căruia numai numele autorizate de revelație au legitimitate, Aš‘ar moștenește de fapt eclectismul maestrului sau, lubba’, care integrează în revelația divină (tawqf) consensul comunității (imm"‘), în virtutea căruia numără printre numele ce se pot aplica lui Dumnezeu termeni că mawmód, k"’în, ’azal etc. • ‘Abd al-labb"r (m. 415/1025), al-Mughn. Este o „summa” a kal"m-ului mu‘tazilit care, în privința numelor divine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest lucru în câteva cazuri: Mumb („răspunde”), S"diq („păzim/spunem adevărul”). 5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales‑o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pe care o va aplica În sensul dorit. Cu alte cuvinte, metodele se definesc, În modul cel mai simplu, prin obiectivele de atins. În raport cu natura obiectivelor considerate, variază, prin urmare, și metodele și mijloacele de Învățământ preferate; ele sunt În consens deplin cu obiectivele specifice și imediate ale activității instructive. Finalitatea acțiunii ocupă, deci, o poziție dominantă, de ghid, Înalegerea metodologiei, iar aceasta apare, În mod firesc, ca o prelungire a obiectivelor și sarcinilor prestabilite, ca reflectare a interiorității educatorului În
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
echilibrarea sau la structurarea altor grupuri. Așa, de exemplu, se pornește de la afirmarea unei opinii de grup, pentru a se ajunge la modificarea totală a părerilor, În finalul discuției. Cu precizarea că preocuparea este Îndreptată aici nu În direcția obținerii consensului, ci În mod deliberat a contrariului. Desfășurarea activității se face În conformitate cu o planificare ce include: - stabilirea scopului; - o tipologie a Întrebărilor de utilizat, care trebuie să aibă calitatea de a părea spontane (chiar dacă sunt Îndelung gândite) - și corelate strâns cu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sub aspectul potențialului de implicare a membrilor săi; c) În cadrul fiecărui grup, În mod discret, profesorul desemnează un elev cu sarcina de a contraargumenta În momentul În care se ajunge prea rapid și prea facil la epuizarea sarcinii și la consens; d) se realizează, inițial, o diagramă precisă, prin nominalizarea grupurilor și a participanților În cadrul acestora, pentru a o compara cu situația finală (Cazacu, 2003, p.180). În desfășurarea ei, metoda focus-grup poate să parcurgă următoarele etape: 1. Profesorul anunță subiectul
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sarcinile) ei succesive. 2. Fiecare microgrup Își desfășoară activitatea independent; discută liber asupra fiecărei sarcini. Prin interacțiunile intragrup se ajunge la epuizarea subiectului și formularea unei concluzii. În cazul În care grupul este prea inert și ajunge prea repede la consens, intervine elevul-oponent care caută să dinamizeze discuția bazându-se pe contraargumente. 3. Al doilea grup preia concluziile primului grup și dezvoltă același subiect, folosindu-se de noi informații. Concluziile celui de-al doilea grup sunt preluate mai departe de cel
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
celui de-al doilea grup sunt preluate mai departe de cel de-al treilea grup care dezvoltă, În felul lui, același subiect. Procesul continuă În același mod cu restul grupurilor incluse În activitate. 4. Treptat, discuțiile se apropie de un consens la nivelul majorității grupurilor. În această fază se pot realiza schimburi de membri care au disponibilități pentru aceleași idei, opinii, soluții. 5. Dacă există grupuri „deviante” sau mai puțin implicate, profesorul redeschide subiectul În plen. De această dată, desfășurarea dezbaterii
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
același timp, ocupanții cercului exterior vor avea și ei la dispoziție un interval de 8-10 minute pentru a asculta ceea ce se discută În cercul interior, a face observații despre modul cum se relaționează În cadrul acestuia, despre gradul de stabilire a consensului, despre momentul apariției conflictului cognitiv,evoluția climatului, tipului de strategii adoptate pentru rezolvarea controversei etc.; • În acest scop ei vor primi fișe de observație sau protocoale special pregătite În care se vor consemna: - modul de abordare a cazului (problemei); - contribuția
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
amploarea acestora; - maniera de susținere, de Încurajare a contribuțiilor celorlalți; - tipul de concluzionare; - modul de orientare și direcțiile de dezvoltare a discuțiilor de grup; - modul de susținere a unui climat favorabil dialogului, discuțiilor; - tipul de concluzionare și de stabilire a consensului etc. • În baza realizării acestor demersuri, participanții din cercul exterior Își pot prezenta observațiile efectuate; • În pasul următor va avea loc schimbarea locurilor Între ocupanți, cei din cercul interior ocupându-le pe cele din cercul exterior și invers; cei din
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a funcționării statului depinde de evoluția societății în ansamblu - valorile obținute de societate sunt inițiate, generalizate Și însușite de om, ca valoare individuală Și de indivizi (reuniți în organizații), ca valoare sistemică. În ceea ce privește statutul Științific al contabilității, nu există un consens Și nici „nu se poate da un răspuns precis Și definitiv” (Ionașcu, 1997). Dacă avem în vedere că Tadeus Katorbinski consideră că „Știința este orice cunoaștere care s-a maturizat suficient de mult pentru a putea fi predată ca disciplină
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
al unei teorii. Alte teorii au încercat să descrie ce ar trebui să facă cercetătorul în activitatea Științifică (Kuhn, 1970; Lakatos, 1970). Cunoștințele Științifice nu apar ca rezultat al aplicării universale de reguli Și metode Științifice, ci ca urmare a consensului produs în lumea, comunitatea Științifică prin vehicularea Și aplicarea de norme, metode Și proceduri care să influențeze tradiționalul Și să aducă valoare. Pe acest fond trebuie relevată schimbarea revoluționară în cercetarea contabilă din perioada 1960-1970, prin care se trece de la
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
unitar, cuprinde Și alte active Și datorii, omise într-o evaluare element cu element. Este cazul, așa cum am mai precizat anterior, fondului comercial generat intern, al competențelor personalului, al echipei manageriale etc. Însă, până în prezent, nu s-a găsit un consens pentru acceptarea unei anumite metode de evaluare a acestor elemente analizate individual, ele putând fi luate în considerare doar într-o evaluare a entității ca întreg. Utilizatorii informației contabile Utilizatorii informației contabile pot fi clasificați astfel: utilizatori principali (acționarii), care
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
aceleiași valori a bunurilor Și serviciilor identice, care presupune, de asemenea, evaluarea acestora la costurile curente ale celor mai moderne echipamente existente pe piață (Sandilands Report, 1975). Opțiunile privind definirea capitalului fizic prezentate mai sus scot în evidență lipsa unui consens privind definirea capitalului fizic din punct de vedere cantitativ. Considerăm că definirea capitalului fizic în funcție de numărul de unități produse pe zi sau în funcție de producția așteptată a fi obținută în medie într-o anumită perioadă este limitată Și nu permite decât
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
dintre viteza percepției și lungimea de undă a culorilor. În afară de acestea mai există și o nesfârșită serie de efecte psihologice ale culorilor, ce nu pot fi întotdeauna bine explicate și perfect clasate. Dacă, în pofida marii varietăți a situațiilor, există un consens unanim după care: violeturile și indigourile sunt triste, albastrurile și verzurile sunt odihnitoare, galbenurile și portocaliurile tonice, iar rosurile excitante; nu putem totuși stabili care sunt atracțiile sau repulsiile față de anumite culori, valabile pentru absolut toți oamenii așa cum se constată
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
pe baza talentului lor și pentru a-i pregăti pentru posturile pe care le pot ocupa cel mai bine. În fine, prin transmiterea valorilor fundamentale, a moștenirii culturale comune, de obicei printr-un curriculum standardizat - sau unic -, se asigură un consens relativ la valorile de bază ale societății, ceea ce întreține un nivel fundamental de acord în ciuda diversității experiențelor individuale. Industrializarea accelerată din țările comuniste a impus o viziune similară cu privire la gestiunea resurselor umane în perioada „revoluției tehnico-științifice”. În condițiile unei economii planificate
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
se adoptă clasificarea mertoniană a funcțiilor în latente și manifeste. Funcțiile manifeste cele mai evidente ale școlii ar consta în transmiterea cunoașterii și alocarea statusurilor. Lynne Chisholm a analizat recent (apud Voicu, 2003) sistemele educaționale europene și a constatat un consens asupra a trei finalități universale ale educației formale: socializarea culturală comună a indivizilor ca instrument de menținere a coeziunii sociale, susținerea creșterii economice prin furnizarea de mână de lucru calificată și dezvoltarea individuală a beneficiarilor. Funcțiile latente, obiect al dezbaterilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
unui sistem de mobilitate competitivă. Acesta îi pregătește pe elevi să facă față situațiilor în care nu există reguli de interacțiune. În sistemul de mobilitate clientelară, cei recrutați pentru elită sunt pregătiți pentru un strat omogen în care funcționează un consens cu privire la reguli. Cele două sisteme de mobilitate pot avea efecte diferite chiar și asupra personalității. Persoanele socializate într-un sistem de mobilitate competitivă pot manifesta o angoasă continuă și mai serioasă a mobilității; o preocupare permanentă și mai explicită pentru
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
urmăreau mai ales relația dintre mediul socioeconomic de origine al elevului și rezultatele acestuia, făcând abstracție de procesele din școală sau din clasă. Diversele cercetări, cantitative sau calitative, de cele mai multe ori la nivel micro, dar și macro, reflectă un puternic consens în ceea ce privește impactul pozitiv al următorilor factori ai organizării școlilor: - orientarea către rezultat a conducerii școlii și a cadrelor didactice, indicată prin concentrarea pe stăpânirea disciplinelor de bază, promovarea unor așteptări înalte atât la nivelul elevilor, cât și la cel al
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
misiunii apare la momentul inițial al realizării acestui plan. Redefinirea misiunii este centrată pe următoarele aspecte (Hax și Majluf, 1996): a) detectarea modificărilor privind domeniul afacerii și competențele de bază; b) identificarea provocărilor ce apar din modificările menționate; c) realizarea consensului în ceea ce privește direcția afacerii. Dacă revizuirea misiunii nu se realizează, atunci va apărea un decalaj între realitate și imaginea dorită, iar dacă revizuirea are loc prea frecvent și fără o corelare cu realitatea, apar mesaje confuze cu efect dăunător asupra performanței
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
și fără o corelare cu realitatea, apar mesaje confuze cu efect dăunător asupra performanței organizației. Pe plan intern, conceperea declarării unei misiuni generează un dialog cu efecte pozitive între managerii cu rol strategic și cei implicați direct în executarea planurilor. Consensul care se stabilește facilitează atingerea obiectivelor rezultate din misiunea convenită. O analiză profundă a termenilor utilizați ar putea face o distincție între formularea misiunii și declararea misiunii. Formularea ar implica definirea unor componente ale misiunii, în timp ce declararea ar însemna oficializarea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
al proiectului Ședințele de brainstorming activ, tipice Managementului Cunoașterii, generează o serie extinsă de idei care pot fi trecute prin filtrul unui proces detaliat și rațional de luare a deciziei, astfel Încât să se Țină seama de două aspecte. a) obținerea consensului stakeholder-ilor (factorilor interesați); acest lucru este necesar pentru a fluidiza comunicarea pe tot parcursul proiectului și de a avea permanent sprijinul tuturor celor implicați. b) interdependența dintre obiectivul proiectului și necesitatea reală a organizației respective; a pleca de la acoperirea unei
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
percepției comune despre nivelul de performanță propriu, În sensul existenței unei calități a muncii comparabile cu instituții similare de referință și să știe ce mecanisme are la dispoziție pentru procesarea feedback-ului de la solicitanți. Foarte important În acest context este consensul creat pe marginea percepției nivelului de performanță. Numai când acest consens este asigurat, se poate Începe formularea de priorități și direcții de acțiune pentru Înlăturarea decalajelor. Conștientizarea acestor decalaje Înseamnă că efortul În domeniul Managementului Cunoașterii poate fi orientat cu
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
calități a muncii comparabile cu instituții similare de referință și să știe ce mecanisme are la dispoziție pentru procesarea feedback-ului de la solicitanți. Foarte important În acest context este consensul creat pe marginea percepției nivelului de performanță. Numai când acest consens este asigurat, se poate Începe formularea de priorități și direcții de acțiune pentru Înlăturarea decalajelor. Conștientizarea acestor decalaje Înseamnă că efortul În domeniul Managementului Cunoașterii poate fi orientat cu prioritate spre sectoarele unde beneficiile obținute ar ajuta În proporția cea
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]