2,124 matches
-
la fel de reale de parcă le-aș avea în fața mea. Ba poate chiar mai prezente, mai reale, pentru că reușesc să mi le reprezint, pentru că reprezentarea mea nu privește un individ, ci specia însăși, individul ideal. Altfel spus, e o idee. Așa mă consolez eu: chiar dacă animalele i se sustrag, fantomatic, vederii mele, îmi rămâne măcar ideea de animal. La fel se întâmplă și cu cuvântul, al cărui merit este încă și mai mare, pentru că el nu are, de obicei, niciun punct comun, nicio
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ferestre enorme de cristal ce dădeau spre holul de așteptare. Eram însă așezat în mijlocul sălii cu dosul la vitrine și sala era plină de lume, aveau cu toții impresia că era un catafalc aranjat acolo și oamenii aceia cu toții, veniți ca să consoleze familia, atât doar că fumau și mă serveau și pe mine, cel de pe catafalc, cu bomboane, și că trăgeam și eu dintr-o pipă bună... În geamul vitrinelor își turteau nasurile palide și-și holbau ochii o mulțime imensă de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este deopotrivă topos latent al marilor confruntări și dileme, ca și topos al binelui și adevărului, care ar trebui să precumpănească în viață. Pentru Gelu Ruscanu, un asemenea spațiu al spiritului se transformă într-un panaceu sui-generis menit să-l consoleze după ce a aflat motivele reale care l-au împins pe tatăl său la sinucidere și realizând în plus și utopia ideilor sale legate de justiția absolută; "Gelu (privește lung biblioteca, parcurge cu privirea rafturile): Aici dormitează tot adevărul... și dreptatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
incestuos. Este util să amintim, în această logică a faptelor, că scriitorul nu a încetat niciodată să-și caute mama naturală, a sperat ca măcar, după prima reprezentație a piesei Suflete tari aceasta să-și facă simțită prezența, neputându-se consola cu gândul că Ana Petrescu a murit când avea doar un an. În rezumat, sciziunea cuplului din roman se produce în urma unei duble refulări: a feminității excesive a autorului și a tendinței incestuoase. Ca o dovadă a corectitudinii raționamentului și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aplicarea acestui principiu prezintă importanță din perspectivă medicală, întrucât ceea ce învață în primul rând un student în medicină este „nu fă rău“ și abia apoi i se explică nevoia de a simți și arăta compasiune, de a-și înțelege și consola pacientul. Se consideră că cei patru factori pot alcătui cel mai bine cadrul de referință în cazul evaluării unei probleme de natură etică întrucât sunt în deplin acord cu trăsăturile universale ale comportamentului uman, sunt în acord cu moștenirea biologică
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
creștinii așteptau moartea îngroziți. Din prima săptămână a Postului mare, episcopul Flavian a plecat la Constantinopol spre a cere clemență împăratului, iar Sfântul Ioan a rostit, de-a lungul întregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre statui, în care consolează și încurajează pe credincioșii îngroziți, dar face și operă morală, combătând plăcerile și arătând deșertăciunea lucrurilor de aici. Omilia a 21-a, finală, anunță rezultatul fericit al intervenției lui Flavian care aducea amnistierea celor vinovați. Succesul pe lângă Teodosie era socotit
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
esthetica erotica ideologica, în cheie provocatoare, polemică, pamfletară, sarcastică, sardonică ș.a.m.d. Asfixiant și rebarbativ la prima vedere, proiectul pasolinian oferă și copleșitoare pasaje narative menite să-l ademenească pe cititor în perceperea misterului subsecvent viciului absurd, să-l consoleze prin simbolismul enigmelor, nu înainte de a-l fi sodomizat prin scene imposibile de sex, homo/heteroerotice. Există totuși un echilibru, indus de talentul incontestabil de narator, între cruzimi masochiste (apologia fericirii incomparabile de a fi posedat, martirizat etc.), altitudinea stilistică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unei aprige dispute și mort de ciumă la Milano, fără ca tatăl să-i fi spus vreodată cât de mult ține la el. Una peste alta o viață copleșită de durere și căință, pe care nici măcar scrisul nu le mai poate consola. Dimpotrivă, revizitarea poeziilor dedicate Laurei îl întristează și mai rău pe Petrarca. O seamă de viziuni ce focalizează imaginea Laurei reduc totul la vulnerabilitatea omului și la victoria morții. Regăsindu-și vechea vână poetică, în timp ce se mângâia cu câteva pahare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de alte motive de nesuferință, cum ar fi rivalitatea în amor. Îndrăgostindu-se prin succesive acte de voyeurism involuntar de încă frumoasa Marie-Constance Quesnet (alias Sensible din "Caietele" și "Corespondența" Marchizului) sosită la Charenton ca pensionară liberă spre a-și consola "tatăl", de fapt iubitul din tinerețe, Morvan ajunge să dorească moartea celui din pricina căruia Marie îl ignoră ca pe un obiect nefolositor. Fapte e că autorul romanelor "Justine" sau "Juliette" își recunoaște pe ultima sută de metri actele scelerate (delicte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de 1 Mai. Fapt care nu-l surprinde doar pe el, un simplu angajat al televiziunii de la Tirana, ci stârnește cele mai diverse reacții în rândurile colegilor, cunoștințelor și rudelor, de la nedumerire sau admirație la invidie, de la uluială la ostilitate. Consolându-se cu amintirea ultimei întâlniri de dragoste cu Suzana, și înțelegând că despărțirea anunțată de ea și motivată ca un sacrificiu cerut de ascensiunea politică a tatălui, devenise chiar din acea dimineață o realitate ireversibilă, eroul nostru, strivit de puterea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
liniștea în ceea ce s-ar putea numi cazul critico-literar Quasimodo. Încă din anii treizeci sicilianul se obișnuise să întâmpine cu amărăciune opiniile unor recenzenți mai puțin favorabili. Simțea și trăia cu dramatism antipatia mediului literar, departe de ochii opiniei publice, consolându-se cu studiul poeziei latine și grecești, de care începea să fie interesat și din care își propunea deja să traducă. Au existat, desigur, și perioade bogate în articole laudative.232 Varietatea tuturor acestor judecați se datorează faptului că opera
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Silabe pentru Erato). Funcția lor consolatoare, în consonanta cu viziunea leopardiană, dispare însă din poezia de dupa al doilea Război Mondial, în care imaginea însângerata a morții transmite cruzime și tragism; aducătoare doar de suferință, ea nu mai avea puterea să consoleze: sau nici moartea nu-i mai mângâie acum / pe cei vii (Scrisoare). Deși uneori este invocată cu tonuri blânde, trecerea în neființă capătă rol central în descompunerea lumii, deopotrivă interioare și exterioare: O, milostiva moarte, / n-atinge ceasul ce bate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
este abordată în proximitatea mitologiei: "a repeta la exces înseamnă a te pierde, a te rătăci în gradul zero al semnificatului" (Barthes: 2006b, 68). Pe de altă parte, mai aproape de legitimarea intertextualității (la definire am renunțat să mai sperăm, ne consolăm cu descrieri plastice; R. Barthes știe să ne "vândă" conceptul: decât să exprime, eventual, anost, un element, mai bine să ne convingă de necesitatea lui în viața noastră, ca lectori), semioticianul nuanțează distanța semantică dintre nou și proaspăt, iar noi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
recent decît în cazul clanului Lambert ultimii treizeci de ani). Protagoniști sînt soții Walter și Patty Berglund, părinții liberali ai unui băiat, Joey, și ai unei fete, Jessica. Walter e avocat și are preocupări ecologiste intense, în timp ce Patty s-a consolat cu o existență de casnică, deși a avut, la rîndul ei, o tinerețe extrem de dinamică. A făcut baschet la un nivel de elită, primind chiar bursă de studii pentru a juca în echipa Universității din Minnesota, și a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nume purtate de lume, aș vrea să cred că acest roman este exact ceea ce indică titlul său: o predică despre căderea Romei, care face ecou celei pe care a rostit-o Augustin în catedrala dispărută din Hippona, pentru a-și consola credincioșii că supraviețuiseră sfîrșitului lumii. Iată cum, într-un cătun corsican pierdut, barul local devine centrul provizoriu al unei mutații profunde, al unei schimbări de lume. Spre surpriza generală, doi dintre cei mai răsăriți fii ai satului, care reușiseră în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pecingine în sînul celorlalte familii din sat și să fragilizeze construcția societală în ansamblul ei. În plus, matroana Ebeise considera că în felul acesta, fiind silite să trăiască împreună, dar departe de clan, cele zece mame nefericite aveau să se consoleze reciproc și să se ajute întru reclădirea unei existențe coerente. Și totuși, nu acesta e sfîrșitul. Dincolo de absență, dor și amărăciune, dincolo de moarte chiar, femeile găsesc resursele renașterii și calea unui nou sens. Cele mai tari determinante ale naturii umane
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Putea și trebuia. Duminica nu există nici creșă, nici grădiniță. Și, pe urmă, cine s-o ia cu doi copii? Nici divorțată nu era. Cum să divorțeze, dacă nici măcar nu știa unde se află Florin? ,Poate o să se întoarcă", o consola ba unu', ba altu'. Dar pe Florin ea nu mai voia măcar să-l vadă. Mai bine să nu mai aibă bărbat în viața ei, decât să-l primească pe Florin înapoi. Dar... Știa prea bine că vorbește doar așa ca să
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
În ceea ce privește studiile pe care le aveam la acea oră, mi-a spus că faptul este irelevant deoarece pentru aceste posturi nu trebuie mai mult de patru clase, așa că m-a trimis la plimbare. Culmea a fost că, oarecum, m-am consolat gândindu-mă că atât președintele sfatului popular cât și secretarul de partid aveau tot patru clase, șeful postului de miliție la fel, ca să nu mai vorbesc de un consătean care s-a întors în sat fudul că avea gradul de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
canin e "ca toți cîinii nemțești, / Cînd, leșinați de foame, doresc să-i miluiești"? Compunerea-omagiu datorată lui Caragiale a avut ecouri în presă: "Publicul a rămas rece la această travestire a istoriei" considerată "vifleim național" dar autorul se va fi consolat cu faptul că își citise Scrisoarea pierdută la Palatul regal, că a doua zi, la premieră, chiar Carmen Sylva dăduse tonul aplauzelor și își va fi păstrat convingerea împărtășită unui contemporan că "lui trebuie să-i procure Statul mijloace suficiente
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
căznesc să refac atmosfera? Din manie de autor, care profită de experiențele lui intime ca să le dea în vileag și să aștepte laude? Din nostalgie după vremuri care se duc? Dar mai ales e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece.” (p. 205) Finalul romanului este unul deschis, reflectând o viziune caracteristică literaturii contemporane lui Holban. Procedeul este motivat de autorul însuși în În marginea lui Aldous Huxley: „căci nu poți să pui încheiere unor oameni, pe
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
n-am cedat. Pe 29 ianuarie, după contramanifestația bolșevică a FSN, m-a sunat el, aproape plângând, spunând că nu înțelege ce se întâmplă, că părinții lui fuseseră țărăniști și deținuți politic, ceea ce e adevărat, ș.a.m.d. L-am consolat, i-am spus că eu am avut dreptate cu bolșevicii ăia vopsiți ce s-au cățărat pe cadavre ca să preia puterea rămasă orfană de la Ceaușescu și PCR... Aveam să ne vedem toamna târziu, la Congresul Alianței Civice! Până la urmă, tot
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că masa la care stăteam a fost masa la care au stat, în epoci diferite, Stalin și Nichita Hrușciov! Aș vrea să redau acum glumele lui Pleșu, dar este imposibil. Ca să o pot face, ar trebui să fiu Pleșu. Mă consolez cu gândul că nimeni nu (mai) poate fi. Pleșu are ceea ce, în cărți, se numește farmec. Probabil și de asta place femeilor. Nicolae Breban, cel pe care mulți îl cred un mare orgolios, distant ori chiar rece, era, și el
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
certae personae adsignentur exceptis elegiis ad uxorem scriptis"166. S-ar putea presupune cel mult că unus et alter, duo tresve, treve duosve, prieteni foarte fideli care riscă să-și atragă asupra lor furia lui Augustus, numai să-l poată consola pe sulmonez în nenorocirea sa, ar trebui identificați orientativ cu Rufus (Ex Ponto, II, XI, 9), Celsus (I, IX, 15-22), Gallius (IV, XI, 4) și Paulus Fabius Maximus (II, III, 83), întrucât aceste personaje sunt menționate explicit în Ponticele atât
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a abandonat, o, Maximus: într-adevăr, el nu a fost un tovarăș al Fortunei. L-am văzut plângând la funeraliile mele, ca și cum ar fi fost pe cale să-și pună fratele pe rug: m-a strâns la piept și m-a consolat când eram deprimat și și-a amestecat lacrimile cu ale mele până la sfârșit. O, de câte ori, protector nefericit al amarei mele vieți, mi-a oprit mâinile mele pregătite pentru un gest fatal (chiar împotriva mea însumi!). O, de câte ori nu mi-a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
punea accentul pe calitățile lui Celsus care derivau din apartenența sa la același cerc de prieteni ai lui Paulus Fabius Maximus 180. În anul 14 d.H., Ovidiu îi scrie lui L. Iunius Gallius în epistola IV, XI pentru a-l consola pentru moartea soției. Amintindu-și că Gallius i-a alinat cu propriile lacrimi rănile provocate poetului de o lance cerească, la început, sulmonezul își cere scuze că nu i-a scris numele în versurile sale (anterioare). La durerea de a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]