1,422 matches
-
situație care îl face pe Lyotard să considere că estetica modernă a sublimului nu reprezintă adevăratul sublim, care rezultă din combinația plăcerii și a suferinței), în timp ce "postmodernul ar fi ceea ce în modern invocă imprezentabilul în prezentarea însăși; ceea ce se refuză consolării formelor bune, consensului unui gust care ar permite resimțirea în comun a nostalgiei imposibilului; ceea ce se preocupă de prezentări noi, nu pentru a se bucura de ele, ci pentru a face să se simtă mai bine faptul că există imprezentabil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
venea ușor să frecventeze biserica. Dar fiindcă frații trimiși în acel loc erau frați laici, iar custodele era solicitat să alerge mereu înainte și înapoi pentru a asculta spovezile lor, când era nevoie, după ce au locuit acolo trei ani, spre consolarea lor, i-a rechemat și i-a distribuit în alte case. Însă în anul Domnului 1230, s-au reîntors, după ce o anumită fecioară a donat fraților o porțiune de teren. 45. În același an, la cererea contelui Ernest, au fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Sfântul Gheorghe; aceasta e biserica în care, de mic copil, învățase primele cunoștințe lingvistice și unde mai târziu a predicat pentru prima oară. După moartea fericitului Francisc, fratele Elia, care era vicarul său, a trimis în tot Ordinul scrisori de consolare fraților, ce erau tulburați de moartea unui părinte atât de mare. El aducea la cunoștința tuturor și fiecăruia în parte că, așa cum fericitul Francisc îi poruncise, îi binecuvânta din partea lui și îi ierta de orice vină; în afară de aceasta, le transmitea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Alegerea se făcuse în absența sa și, după ce a fost convocat, a consimțit la cererea fraților, deși nu a fost prea bucuros de alegerea făcută; la cererea fraților, a prezidat capitulul și l-a dus la bun sfârșit spre marea consolare a fraților. II. STABILIREA FRAȚILOR MINORI ÎN ANGLIA DE TOMA DIN ECCLESTON Introducere Tratatul Sosirea fraților minori în Anglia al lui Toma din Eccleston este un document extraordinar de important pentru o cunoaștere justă a franciscanismului de la începuturi și merită
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
altă companie. Cumpărătorul ne-a mulțumit pentru efort și a spus: „Să fiu sincer, voi ați meritat afacerea. Din păcate, ceilalți din echipa mea au optat pentru o firmă mai mare și mai cunoscută”. Unii ar crede că o asemenea consolare nu era mare scofală, dar pentru mine a avut un impact enorm. Într-o singură propoziție, cumpărătorul reușise să Înlăture durerea Ă nu și dezamăgirea Ă pierderii suferite. În loc să-mi fie groază să dau vestea grupului meu, chiar așteptam cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și v. Rohden 169, cu L. Tampius Rufus, care apare într-o inscripție la Fundi. Numele este prea comun, iar inscripția pare să fie posterioară 170. Poetul îi scrie din două motive: ca să-l asigure de eterna lui gratitudine pentru consolările ce i le-a adus în momentul nenorocirii sale, dar și pentru a-l incita să o sfătuiască pe soția lui, Fabia: aceasta, după sfaturile unchiului, va deveni și mai bună. Ceea ce ni se pare că merită pus în valoare
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost abandonat de toți prietenii lui numeroși de dinainte: "le consider a fi un mare merit declară sulmonezul lacrimile care-ți brăzdau fața, când o căldură crescândă o lăsa uscată pe a mea; le consider ca pe un mare merit consolările spiritului meu îndurerat pe care mi le ofereai mie și ție în același timp"171. Compasiunea lui Rufus pentru exilarea lui Ovidiu se explică perfect datorită gradului apropiat de rudenie care-l lega de poet, prin Fabia. Dar afinitățile dintre
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
5: est opus exiguum vestrisque paratibus impar. Dar tot Ovidiu (ibid., v. 7) îl compară cu Machaon; A. Scholte 290, însă, are îndoieli asupra faptului că acesta ar fi fost în realitate medic 291. În dezolarea lui, Ovidiu a primit consolare din partea lui Rufinus, fapt care i-a adus speranță și mângâiere. Poetul îi mulțumește (ex Ponto, I, III) și se arată mai ales sfâșiat de dorul de Patrie (amor patriae); se roagă în mod paradoxal ca prietenii să i se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mare parte a exilaților citați de Ovidiu sunt cu precădere exilați politici, ceea ce pare a fi un indiciu asupra categoriei în care, chiar dacă inconștient, Ovidiu își înscrie propriul exil. Din această cauză, Sulmonezul nu se simte pe deplin alinat de consolările lui Rufinus. Se intuiește în cuvintele lui Ovidiu o revoltă, cu greu înfrânată, față de nedreptatea măsurii imperiale 292. E de înțeles faptul că, în fața mâhnirii pentru nedreptatea îndurată e de părere poetul cuvintele de consolare ale lui Rufinus nu pot
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
simte pe deplin alinat de consolările lui Rufinus. Se intuiește în cuvintele lui Ovidiu o revoltă, cu greu înfrânată, față de nedreptatea măsurii imperiale 292. E de înțeles faptul că, în fața mâhnirii pentru nedreptatea îndurată e de părere poetul cuvintele de consolare ale lui Rufinus nu pot avea efectul scontat, și anume acela de a vindeca complet spiritul neliniștit (am spune noi, rebel) al lui Ovidiu. A simțit totuși un fel de alinare și recunoaște că este meritul lui Rufinus. În Epist
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
versuri, o face pentru a se consola și pentru a-i trece timpul. Dat fiind că nu are viciul băuturii, nici pe cel al jocurilor de noroc, nici nu se poate relaxa cultivând pământul, nu-i rămân decât Pieridele, slabă consolare, zeițe care nu au vreun bun meritat de la el. Fie ca Severus, care bea cu mai multă fericire de la izvorul Aoniei, să iubească întotdeauna literele, să aducă jertfe Muzelor și să-i trimită acolo vreo lucrare recentă. Se simte în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poate spune așa, un tipar "feminin". Nu întâmplător, în romanele criticului lirica eminesciană e apreciată mai mult de femei, și tot femeile sunt cele care plăsmuiesc "mitul poetului tragic", al "tânărului geniu" nefericit în amor de unde și nevoia firească de consolare, duioșia resimțită invariabil, la lectura versului eminescian, de cititoarele cu inimă bună, recrutate mai cu seamă (nu știu de ce) din rândul nevestelor de ofițeri. Dar nu numai. Spre exemplu, înainte de a-l fi întâlnit în carne și oase, Veronica se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și slăvitul părinte al vostru, stăpânul meu, nu numai că a îndurat pentru dreptate întotdeauna cu răbdare și tărie răutatea lor dar și cu rezultat fericit pentru adevăr - care este Hristos...”. Multă vreme s-a crezut că această scrisoare de consolare a fost adresată Gallei, fiica senatorului-patrician Symmachus și cumnata marelui Boețiu. În realitate, ea este dedicată surorii acesteia, Proba. Trăind în feciorie consacrată Domnului, această aristocrată și-a alcătuit o bogată bibliotecă teologică. Cu ajutorul lui Eugipiu, starețul mănăstirii Sfântul Severin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
86. Lunile urm? toare au constituit o perioad? de e? ec trist �n via? a lui Iorga. Regele a �ncercat s? o �ndulceasc? oferindu? i un Ford (model 1932) drept cadou de ziua lui de na? tere. A fost o slab? consolare 87. Iorga era am? r�ț. El a stors din el �n lunile acestea c�teva c? r? i �n care �? i relata povestea vie? îi ? i varianta lui privind istoria administra? iei sale ? i a urm? rilor acesteia. C?r? ile acestea erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
E o lume unică, irepetabilă care se spulberă prin moarte, adică prin pierderea cea mai copleșitoare și mai completă dintre toate pierderile posibile. De aceea, o persoană aflată în proximitatea morții, are nevoie din partea rudelor sale de iubire necondiționată, de consolare și înțelegere compliantă. Și pentru că terminalii adeseori traversează o fază regresivă, comunicarea nonverbală devine canalul privilegiat de relaționare cu aceștia (prin atingeri delicate, masaj, îmbrățișări etc.), chiar și în timpul agoniei. Dacă în prima parte a vieții, trebuințele spirituale sunt ecranate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cîțiva cotei așteptîndu-și moțăind condamnarea. Nici urmă de Max. L-or fi lichidat? Nu mă pot desprinde nici azi de privirea unui exemplar de culoarea vulpii, cu botul și ochii rozii, bătînd tare grilajul cu coada, implorînd. Ce dimineață! O consolare: să intru în Muzeul de Artă și să văd o "iarnă" de Craiu. Numai o dumnezeiască "iarnă" de Craiu ar putea alunga, înapoi în nord, zăpada aceasta murdară și tristă. La Muzeu deci! Ooo, nu. Mai întîi să dispară de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
accidentat la genunchi, stă de vorbă acum cu Rusia nu ca-n războiul rece, extrem de grijulie și aproape timorată, ci de pe poziția ei de primă putere globală. Care totuși e precaută cu cealaltă "putere", oricînd în stare de gesturi nesăbuite. Consolarea noastră, deci, stă în perceperea unei Rusii ce nu mai poate decide mondial de una singură. Și mai e ceva, foarte important și, într-un fel, avantajîndu-ne: geografic, strategic deci, între noi și fosta noastră mare prietenă de la răsărit se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de rînd, atunci te întrebi cum procedează acești oameni de afaceri, nu cu noi, artiștii, ci chiar cu partenerii lor în domeniu. Oare întreg stratul median al societății să se bazeze pe o astfel de ignobilă conduită? Ar fi o consolare: în același perimetru, oarecum balcanic, se situa și înstăritul contemplator, de-atunci, al lui Tonitza, dar se situează și cel de azi, al lui... Val Gheorghiu (scuze pentru eclipsa modestiei). Neavenită consolare, nu? Oricum, prefer iluzionării franchețea refuzului. Nu aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o astfel de ignobilă conduită? Ar fi o consolare: în același perimetru, oarecum balcanic, se situa și înstăritul contemplator, de-atunci, al lui Tonitza, dar se situează și cel de azi, al lui... Val Gheorghiu (scuze pentru eclipsa modestiei). Neavenită consolare, nu? Oricum, prefer iluzionării franchețea refuzului. Nu aș încheia optimist delicata excursiune, dacă nu aș menționa existența totuși a unor personaje situate în zona amintită, de-a dreptul fascinante, mai cu seamă (pentru mine) prin forța cu care își urmăresc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decembrie '89, atunci cine s-o facă? Actualul (fost) regim, care, prin definiție (bolșevică), este unul al măsluirilor? Cel puțin, garantul acestuia, reîntorsul la Cotroceni, ține una (cinică) și bună: nu se va ști niciodată cine au fost teroriștii. Scurt. Consolarea noastră, a multora din acestă țară debusolată, rămîne, pe moment, una minimă (dar rămîne): știm cine nu au fost teroriști! Imaginați-vă cam cum se uită actuala putere la o instituție precum Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității. Pusă pe picioare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că revoluția bolșevică rusească a fost o ediție revăzută a celei franceze, cu efecte monstruoase pe glob, dar mai ales în Europa răsăriteană, devenită un conglomerat de republici sovietice, atunci adeptul statului monarhic, armonios și nobil în esență, are măcar consolarea că mintea sa lucidă nu cauționează convulsiile întreținute premeditat de puterea care a importat o republică străină de fibra profundă românească. Și nu consumă pilula iliesciană a autenticității "revoluției" din '89. Îl întreb, odată, pe delicatul poet Florin Mihai Petrescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne păcălească surogatul de divertisment care ne intră pe cablul t.v. în casă: bîțîiala microfoanelor asudate e tot formă de violență. Una servită într-un staniol ce s-ar vrea de Oscar, dar nu e decît de Vacanța Mare. Consolarea ar putea veni de la constatarea că și pe la case mai mari cam tot așa stau lucrurile. (Numai că pe-acolo, pandantul vulgarității agresive e un masiv front al valorilor autentice, în stare a menține activ un estabilshment demn de tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pe terasa de lîngă podul Wilson, cu vehicule în repaus și cu fioroasele căști pe masă, motocliștii par chiar oameni, cînd își sorb răcoritoarele. Dar dar blîndele, acum, Yamaha, Harley Davidson, Ninja, Honda, încălecate, vor reintra în regimul lor descreierat. Consolare: doar la o sută de metri statuia lui Descartes restabilește, de pe soclu, ordinea: Cogito, ergo sum! Și aici, da, cerșetori. Dar nu cu prunc într-o mînă și cu ziarul perimat în cealaltă. Exemplarele, deloc famelice, au la picioare superbe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atît de simptomatic asemănătoare celui al domnului Lăzărescu. Mai și strîngînd în juru-le, la înțesate vernisaje, siluete la fel de prospere ca ale lor. (Ar trebui să cădem în periferică melancolie, dacă n-am observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii băieți Pururi tineri, înfășurați în pixeli. Tristeți provinciale, nu? 14 iunie În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
existat cîndva un mare potop. După care însă lumea s-a alcătuit și mai frumoasă de cum fusese. Nu? 2 august Într-o Românie generic diletantă, nici segmentul analizei politice nu mai poate surprinde prin lipsa lui crasă de profesionalism. Trista consolare ar sta doar în constatarea că întreg organismul statal funcționează încă amatoristic și doar o multașteptată integrare continentală ar mai putea ameliora situația. Carența vine, evident, dintr-o alterare lungă și brutală a tradiționalului stat românesc de către un comunism care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]