4,590 matches
-
să se facă o disociere între calitățile care aparțin lui Cotta Maximus, prietenul lui Ovidiu și fiul mai mic al lui M. Valerius Maximus și cele care aparțin unui alt personaj, Cotta Messalinus, fiul lui Cotta Maximus care a fost consul în anul 20 d.H. Se pare că acesta din urmă a fost acuzat în anul 32 d.H. de crimă de lesmaiestate și, cu toate că pe urmă a fost eliberat, și-a sfârșit viața otrăvit 272. În orice caz, pe noi ne
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sus: moartea iminentă a lui Augustus. S-a spus că o prietenie strânsă îl lega pe Ovidiu și de M. Valerius Corvinus Messalinus, fiul mai mare al oratorului Messalla Corvinus. M. Valerius Corvinus a fost XV vir sacr. fac. și consul în anul 3 î.H. Pentru faptele lui de vitejie în Iliria, Dalmația și Panonia a fost onorat cu ornamenta triumphalia. Din Epist. Ex Ponto, II, II, 83, reiese faptul că a luat parte la triumful lui Tiberiu din Iliria
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se înțelege prea bine față de cine s-a manifestat un astfel de comportament de supunere: oricum, o asemenea supunere se putea manifesta la Ovidiu față de orice personaj mai înalt în grad decât Sulmonezul, cum ar fi, de exemplu, un Messalinus (consul din 3 î.H.), un Graecinus și un Flaccus, un Sextus Pompeius, un Paulus Fabius Maximus (consul din 11 î.H. și amicus Augusti) etc. Implicit este o acuzare voalată adusă celor care îl puneau în situația de a nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asemenea supunere se putea manifesta la Ovidiu față de orice personaj mai înalt în grad decât Sulmonezul, cum ar fi, de exemplu, un Messalinus (consul din 3 î.H.), un Graecinus și un Flaccus, un Sextus Pompeius, un Paulus Fabius Maximus (consul din 11 î.H. și amicus Augusti) etc. Implicit este o acuzare voalată adusă celor care îl puneau în situația de a nu acționa corect din supunere: va fi acuzarea explicită la adresa acelor nomina magna, de care își va sfătui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urmare, scrisorile pe care Ovidiu i le adresează din Pont (IV, I; IV, IV; IV, V; IV, XV), nu par cu totul dezinteresate, dacă se ține cont de faptul că Sextus Pompeius chiar în acest răstimp e pe cale să devină consul. Nu e de exclus, așadar, că această perspectivă a lui Sextus Pompeius i-a împrospătat poetului memoria oarecum labilă privitoare la datoriile pe care le avea deja față de acesta, cerându-i să-și ducă la bun sfârșit opera și, mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Pompeio, quo non tibi carior alter, Candidus et felix proximus annus erit (v. 17-18). Este vorba de o prezicere în mare parte așteptată (poate chiar făcută post eventum): Ovidiu era informat că în anul următor Sextus Pompeius urma să devină consul, de unde aveau să rezulte bune auspicii pentru toată lumea, inclusiv pentru propria-i situație de exilat. Nu știm pe ce anume se fonda această ultimă prevestire, dar dată fiind atmosfera contrară regimului lui Augustus, până la un anumit punct suntem justificați să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nou ocazia să îndeplinească un astfel de ritual. Poetul se arată nefericit că nu poate fi măcar unul din popor, pentru a se bucura de acest spectacol. El va vedea totul cu ochii minții care vor putea să contemple chipul consulului său. Fie ca Pompeius să se gândească o clipă și la Ovidiu: ce face acel nefericit? Dacă i s-ar transmite o asemenea veste la Tomis, el ar declara imediat că exilul său a devenit mai ușor. Scrisoarea următoare (a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și la Ovidiu: ce face acel nefericit? Dacă i s-ar transmite o asemenea veste la Tomis, el ar declara imediat că exilul său a devenit mai ușor. Scrisoarea următoare (a V-a) i se adresează deja lui Sextus Pompeius consul. El speră ca peste câteva zile versurile sale să ajungă în cetatea eternă (veștile călătoreau repede și pe vremea aceea). Versurile lui sunt adresate, în primul rând, casei lui Pompeius, care este cea mai apropiată de Forul lui Augustus. Îl
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
peste câteva zile versurile sale să ajungă în cetatea eternă (veștile călătoreau repede și pe vremea aceea). Versurile lui sunt adresate, în primul rând, casei lui Pompeius, care este cea mai apropiată de Forul lui Augustus. Îl vor găsi pe consul în exercițiul funcțiunii... printre care, aceea foarte importantă, de a depune jurământul de credință în fața lui Augustus și a fiului său. Timpul care îi va mai rămâne îl va consacra lui Cesar Germanicus, deoarece, după cei mai mari zei, pe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu se află după lovitura de grație pricinuită de moartea neașteptată a lui Paulus Fabius Maximus. Din fericire, deja cu ceva timp mai înainte, Ovidiu și-a pus toate speranțele în ajutorul lui Sextus Pompeius, care, în calitatea sa de consul, ocupa o funcție de prim rang la Roma, chiar în anul în care, prin moartea lui Augustus, toate speranțele până atunci latente s-ar fi putut îndeplini cu adevărat (potrivit mărturiei lui Tacit). La o lectură atentă a acestei scrisori ai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poate Ovidiu nu se înșela cu totul când și-a pus speranțele în Sextus Pompeius. Cum se știe287, în anul 8-9 d.H., Sextus Pompeius era probabil (cum rezultă și din scrisorile lui Ovidiu) guvernatorul provinciei Macedonia, în 14 d.H., era consul împreună cu Sextus Apuleius. Avea legături de familie cu Germanicus și era înrudit cu Augustus 288. Numele de Pompeius în sine ne duce cu gândul la celebrul Pompeius Magnus, care era simbolul tuturor "pompeienilor" și anti-Cezarilor. Însuși Ovidiu evocă cu simpatie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lumii politice din epoca lui Augustus. Avem mai multe informații importante despre Paulus Fabius Maximus; dar nu intenționăm să prezentăm decât strictul necesar pentru a face lumină asupra raporturilor sale cu Sulmonezul 326. Fiu al lui Q. Fabius Maximus 327, consul din 45 î.H., și descendent prin Q. Fabius Maximus Aemilianus, din celebrul L. Aemilius Paulus, Paulus Fabius Q. f. Maximus, născut în 46 î.H., a ajuns în anul 11 î.H. la consulat, împreună cu Q. Aelius Tuberus, și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Aemilianus, din celebrul L. Aemilius Paulus, Paulus Fabius Q. f. Maximus, născut în 46 î.H., a ajuns în anul 11 î.H. la consulat, împreună cu Q. Aelius Tuberus, și el descendent din Aemilius Paulus. Cum se observă, cei doi consuli din anul 11 î.H. sunt reprezentanți autentici ai adevăratei aristocrații romane. Trebuie subliniată aici strategia politică a lui Augustus care a vrut să-i strângă în jurul lui pe toți cei care puteau să influențeze opinia publică 328. Nu știm
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest moment, în baza faptelor trecute deja în revistă, mai mult credit celei de-a doua alternative: vom clarifica acest aspect în cele ce urmează. Întorcându-ne la cele afirmate la începutul lucrării noastre 329, putem anticipa că cei doi consuli din anul 11 î.H., cel puțin virtual "dacă nu erau adversari ai împăratului, nu erau nici dintre cei mai aprigi susținători ai lui"330, cum trebuia să fie și anterior am insistat suficient de mult asupra acestui fapt un
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lua parte, inter convivas, și Ovidiu, potrivit mărturiei sale. Paulus era încă celibatar (puer, v. 6)334 în anul 15 î.H., la data la care a fost compusă oda horațiană; pe urmă se va căsători cu Marcia 335, fiica consulului din anul 716 = 38 î.H., L. Marcius Philippus. Prin această căsătorie Paulus Fabius Maximus se înrudea cu casa lui Augustus, pentru că mama Marciei era Atia (minor), matertera Caesaris, adică mătușa lui Augustus, după cum ne informează Ovidiu: prin urmare, lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Valerius Messalla Messalinus, cunoscut ca susținător al poetului. Din punctul nostru de vedere, nu este deloc evident, pentru că fratele la care se face trimitere poate fi foarte bine Africanus Fabius Maximus 374, fratele lui Paulus, născut în 45 î.H., consul din 10 î.H. (un an după consulatul fratelui Paulus), împreună cu Iullus Antonius (amantul Iuliei, fiica lui Augustus). Africanus, deci, era un personaj nu mai puțin important decât M. Valerius Messalinus 375. Amintim și aici că destinatarul este numit tot
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
înseamnă neapărat că el trebuie identificat cu celebrul orator Messalla Corvinus 376. Ne putem gândi și în acest caz că tatăl a cărui elocvență este faimoasă poate fi chiar Q. Fabius Maximus, tatăl lui Paulus și al lui Africanus și consul din 45 î.H. și, ca atare, orator mai mult sau mai puțin celebru 377. De altfel, în acele timpuri, "elocvența" reprezenta caracteristica fundamentală a omului "politic". Nu negăm însă că o mai mare dificultate o prezintă faptul că Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de vedere, răspunsul nu poate fi decât unul: Paulus Fabius Maximus era și el implicat în greșeala lui Ovidiu: prin urmare, la Brindisi, poetul se afla între ciocanul lui Augustus deja în acțiune și nicovala lui Paulus Fabius Maximus, deja consul și unul dintre puternici "amici Augusti". Dacă Ovidiu ar fi "confesat", adică dacă ar fi afirmat că greșeala lui era legată de atitudinea lui Paulus față de împărat, fără îndoială Paulus ar fi negat ca să se salveze pe el însuși, ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
puteam trăda pe Paulus, pentru că mă atașasem de el și pentru că eram aproape rude: Fabia, cea de-a treia soție a mea, după cum spuneam, făcea parte din domus Fabia, o casă ilustră, cu adevărat, care numără printre membrii săi numeroși consuli și iluștri aristocrați. A doua obiecție: cum este posibil ca de acest delict să nu fi fost acuzat Paulus Fabius Maximus, în casa căruia se țineau faimoasele convivia? Da, dar Paulus era printre "amici Augusti", deci, deasupra oricărei suspiciuni. Acuzarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mama repudiată, luată de la Augustus în 40 î.H. în casa lui Sextus Pompeius din considerente politice. Mai mult, însăși fiica lui Paulus Fabius Maximus, Fabia Numantina 431, era la prima căsătorie cu Sextus Apuleius care, împreună cu Sextus Pompeius, erau consuli din anul 14 d.H., an în care a murit Augustus. Aceste evenimente, cunoscute imediat și chiar anticipate în cercul lui Augustus, aveau să dea naștere la multe speranțe în sânul opoziției cu privire la reinstaurarea Republicii. După cum am sugerat, aceste sentimente de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe care Suetonius o va consemna, despre comportamentul tânărului Augustus care, fără învățătura poetului 441, mai mult decât să cucerească femeile, știuse să le domine. El potrivit lui Suetonius după ce "în prezența soțului a scos afară din tricliniu o soție de consul, a reînsoțit-o apoi în sală cu ochii roșii și complet zburlită". Se pare că Ovidiu vrea să-i reproșeze o rigiditate morală nejustificată: să nu se ridice în apărarea moralității, tocmai el care asista cu plăcere la spectacole deloc morale
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de naștere a lui Ovidiu și cea (presupusă) a instaurării Imperiului. După cum se știe, Ovidiu ne prezintă data sa de naștere în două versuri alambicate și destul de simbolice: Editus hic [= Sulmo] ego sum; necnon, ut tempora noris, Cum cecidit fato consul uterque pari454. Ripert traduce: "C'est là que je suis né; pour que tu connaisses l'époque, c'est l'année où moururent les deux consuls en un destin commun". Poate are dreptate Kraus 455 care consideră versul 6 "ein
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
am observat la Ovidiu atâtea indicii de ostilitate împotriva lui Augustus și a regimului imperial, răspunsul ni se pare ușor. Pentru sulmonez erau, fără îndoială, importante zvonurile, care circulau printre opozanți, cu privire la bătălia de la Modena și la moartea celor doi consuli 456. Aceste zvonuri ne sunt transmise de C. Suetonius Tranquillus (Aug., 11): "deoarece în acest război au pierit Hirtius pe câmpul de luptă și Pansa de o rană, a devenit credibil zvonul că amândoi au fost uciși din voia lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
război au pierit Hirtius pe câmpul de luptă și Pansa de o rană, a devenit credibil zvonul că amândoi au fost uciși din voia lui (= Augustus), pentru ca, odată ce Antonius a fost pus pe fugă, iar republica privată de cei doi consuli, el, unicul învingător, să devină capul a trei armate. Într-adevăr a fost foarte suspectă moartea lui Pansa, încât medicul Glicon a fot reținut în închisoare, bănuit fiind că ar fi introdus venin în rană. Aquilius Niger adaugă că și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unicul învingător, să devină capul a trei armate. Într-adevăr a fost foarte suspectă moartea lui Pansa, încât medicul Glicon a fot reținut în închisoare, bănuit fiind că ar fi introdus venin în rană. Aquilius Niger adaugă că și celălalt consul, Hirtius, a fost ucis de el (= însuși Augustus) în tumultul încăierării"457. În acest moment nu ne interesează să cercetăm realitatea istorică a morții celor doi consuli pe câmpul de luptă de la Modena: ne interesează să vedem realitatea psihologică, cea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]