2,692 matches
-
drumurile neștiute glasurile banale și familiare ale americanilor care mîine vor fi Îngropați În pămînt, conștienți că, după noi, cîmpiile vor adormi În tăcere, că lumina piezișă se va stinge pe dealuri, că pacea și Înserarea vor coborî din nou... contopite cu formele nenumărate și cu materia unică a pămîntului nostru, cu pacea Înserării, cu pașii uriași ai nopții unduitoare ce se apropie și, În același timp, cu dimineața? — Primește-ne, tăcere, și tu, cîmpie a păcii, a ținutului fără hotar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apropie și, În același timp, cu dimineața? — Primește-ne, tăcere, și tu, cîmpie a păcii, a ținutului fără hotar și a spațiului fără odihnă; Întruchipare a materiei unice și indivizibile și a milioane de forme, hrănește-ne, vindecă-ne și contopește-ne cu uriașul tău chip de liniște și bucurie. Pași uriași ai nopții unduitoare, apropiați-vă iute; Învăluie-ne, tăcere, În taina ta presărată de stele; vorbește sufletelor noastre neclintite, căci, În afara acestuia, nu cunoaștem alt grai. — Iată podul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singuri În pustietate, este istoria a mii de oameni care și-au petrecut viața scurtă În tăcere pe pămîntul veșnic, care au ascultat glasul pămîntului și i-au Înțeles nenumăratele graiuri, care și-au dăruit viața pămîntului, care și-au contopit oasele și carnea cu pămîntul, cu pămîntul uriaș și cumplit, care nu rostește nici un cuvînt. Circul În zori Existau anumite perioade la Începutul toamnei - În septembrie - cînd veneau În oraș marile trupe de circ: Frații Ringling, Robinson, Barnum și Bailey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste coapse tot povestindu-și isprăvile elefantului. Între timp s-a ridicat și cortul-cantină - o copertină uriașă, fără pereți laterali -, iar acum Îi vedem pe artiști șezînd la masa lungă, instalată sub copertină, luîndu-și micul dejun. Iar mirosul mîncărurilor lor - contopit cu emoția noastră puternică, cu mirosurile tari, dar sănătoase, ale animalelor, cu bucuria, frumusețea, farmecul și măreția Înălțătoare a dimineții și a circului care se instala - ni se părea mai Îmbătător și mai Îmbietor decît orice mîncare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
simptome ale urâțeniei. Cum e posibil să apară frumoasă forma vieții noastre după ce ea deseori cade dintr-un exces într-altul, fără liniște, fără pauze, fără control, fără contemplație? c) Urâtul este absența distanței. Pierderea distanței, care pretinde să reunească, contopindu-le, realitățile spirituale, lărgește încă și mai mult spațiul urâțeniei. Și tot urâtul este cel care din interiorul spiritului trece în afară, în comportamente; numai rareori se știe a fi rezervați în raportul cu alte persoane, sobri în a întreba
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
înspre prora și totuși numărul meu era strigat mai des decît oricare altul și, cu cît era strigat mai des, atrăgîndu-mi-se atenția în mod repetat asupra acelorași erori, cu atît simțeam că disperarea mea crește. Doream să mă fi putut contopi cu grupul. Dacă s-ar fi săvîrșit o greșeală, ar fi fost o greșeală comună, nu responsabilitatea mea personală. De fiecare dată cînd era strigat numele meu, împietream. Plăsmuirea celor opt vîslași apărînd de sub pod într-o armonie desăvîrșită părea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ultimii cîțiva metri pînă la debarcader, fără instrucțiuni, obosiți și storși, dar, de obicei, și mulțumiți, mă imaginam adesea vîslind pe oglinda unui lac calm ale cărui maluri nu puteau fi văzute și care, în spatele nostru, fără să realizăm, se contopea cu altul, apoi cu altul. Nu exista un sfîrșit, puteam continua să vîslim fără timp și fără să numărăm și fără să obosim pentru că dincolo de fiecare orizont se afla un alt loc cu un alt orizont. Soarele, în Finlanda, strălucește
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care noi o creaserăm, se simțea precum viteza pură însăși. Zece. Nouă. Încurajările de la tribune creșteau precum un tunel de sunete în care eram absorbiți și în care un sunet nu se mai deosebea de următorul. Opt. Șapte. Imaginile se contopeau, steagurile, oamenii, spițele mașinii președintelui devin fîșii și fulgere nediferențiate de sunete. Șase. Cinci. În stadiul final este fiecare pentru el, este singur. Adversarii au dispărut. Următorul va fi David. Patru. Trei. Apoi eu. Doi. Dintre poveștile pe care mi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sau din pământ, în cetatea muntoasă a Transilvaniei. Dacă Sciții ca popor nomad au putut să se retragă înaintea năvălirii geto-dace, pe care o vom vedea venind de la sud asupra Daciei, Agatirșii trebuiră să ramână în această țară și se contopiră în sânul năvălitorilor, astfel ca și vechiul popor eranic care ne atinge de așa de departe au contribuit la făurirea naționalității române. II GETII ȘI DACII 1. AȘEZĂRILE GEȚILOR ȘI ALE DACILOR Pe când Sciții ocupau regiunile de la Dunăre în sus
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
întâlnește în câmpia munteană este acel Dromichete, contemporanul lui Lizimac (301-281 in. de Hr.), pe când cel mai vechi rege dac pomenit, Boerebiste, trăiește aproape 200 de ani după Dromichete (pe la 44 d. Hr.). Totuși aceste popoare, Geții și Dacii, se contopesc în curând într-unul singur, care ia numele tribului domnitor, acel al Dacilor, încât autorii vechi care și mai înainte amestecaseră adeseori pe aceste două națiuni, urmează înainte a lua în arătările lor pe una drept cealaltă. De aceea cu toate că
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
seama că era o haină din piele de oaie cu blana pe dos. O atîrnă de mînerul interior al ușii de la intrare, ieși pe alee și se depărtă. După o vreme, ceața deasă și rece, creierul și corpul înghețat se contopiră. Mergea învăluit de ele pe străzi, un miez amorțit de suflet, pierdut undeva înăuntru și ținut în mișcare de picioarele lui. Singurul lucru de care era foarte conștient era mîncărimea din brațul drept, și se opri de cîteva ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mîncați ce vi se dă și să nu mai mergeți contra curentului. Radioul se întrerupse. Pofta pe care o simțise în stomac dispăruse în momentul în care văzuse mîncarea, dar acum îi revenise de două ori mai puternică. Se contopea cu suferința pe care o simțea față de plînsul Rimei și-i crea o stare cumplită, concretă de nefericire. își încrucișă brațele pe piept și zise hotărît: — Trebuie să rămînem așa pînă cînd lucrurile se îmbunătățesc sau se deteriorează și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi fost pus într-o situație de inferioritate față de alții și de Kate însăși. îi era rușine, dar nu scîrbă. Și acum, șocat fiind, sub influența observației lui Coulter, imaginile lui disparate despre dragoste, sex și naștere începură să se contopească. Traversa dealul din parc, cînd auzi o palsație muzicală venind din cer. Cinci lebede zburau pe deasupra lui într-un stol în formă de V, iar aripile care se băteau zgomotos și gîturile lor gîgîitoare se împleteau într-o unică melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu, reuși să contopească în camera obscură două raze luminoase, fără ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după aceea celorlalți ― celei pe care o încerci când "îți plutește brațul fiind în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vizitau, poate făceau dragoste, cele mai multe sunau ca niște fire de sârmă, povesteau întâmplări dintr-o lume cumplit de vie, mi se strângea stomacul ascultându-le pentru că mă simțeam nepregătit pentru punctul lor de vedere în care ziua și noaptea se contopesc într-o magmă gălbuie, stelele, în plină zi, își desfășoară mersul pe sub lumina puternică a soarelui, iar noaptea se petrece același lucru, doar că lumina devine sunet. Ca să mă smulg din îmbrățișarea vegetală care m-ar fi putut anihila, mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înăuntru. Linia bărbiei părea o mângâiere a creionului. Gura, mult accentuată, domina toate cele trei elemente ale feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en corne“.) Sprâncenele subliniau și ele un spațiu esențial deasupra căruia fruntea și părul mi se contopeau în rotocoale de fum. Lipită de obrazul meu, acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă, se afla Zenobia. Părea un cercel uriaș sau o lampă-infuzor întinsă până unde mi se termina bărbia. Era înfățișată ca un cerc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Deasupra, pe cer, de nu știu unde, apăruse un norișor alb, avea exact conturul feței mele. Acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă s-a lipit un alt norișor, ceva mai mic, privea prin mine. Pe urmă s-au contopit amândoi, curgeau unul prin altul ca niște ape înfrățite („Să nu mă lași singur, Zenobia !“). Eram în mine, unul singur, deși singurătatea dispăruse. Nimic n-ar fi putut să ne desfacă încleștarea. În jurul nostru se lăsase o tăcere uriașă, ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gândit o clipă s-o iau, dar am renunțat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina și întunericul nu mai existau, vreau să spun că totul se petrecea într-un ciudat crepuscul, vreau să spun că întunericul și lumina se contopiseră într-o iradiere de neînțeles și de nedescris. În odaia de sus am dat cu ochii de Dragoș (îl vedeam prin pleoapele închise), dormea cu fața spre ușă, ghemuit pe o masă albastră, sub fereastra care dădea spre mlaștini. Părea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu, reuși să contopească în camera obscură două raze luminoase, fără ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după aceea celorlalți ― celei pe care o încerci când "îți plutește brațul fiind în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mă ține prizonier în adâncurile ei o să tacă și eu o să fiu iar cum eram cândva. Poate că lumea asta o să mă înghită cu totul și n-o să mai simt dorul de cealaltă. Poate că interiorul și exteriorul o să se contopească. Nu știu dacă lumea asta e reală, dar știu că mintea mea e făcută în așa fel încât ea să nu-mi poată părea decât reală. Nu știu dacă o să înțeleg vreodată mai mult, dar știu că până în ultima clipă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu atât mai rău. Îmi voi interzice gândurile despre trecutul meu. Poate că în mintea mea, nu mai departe decât acum un an, viitorul meu se afla în cu totul altă parte. Printr-o răsturnare bruscă, trecutul meu s-a contopit cu viitorul. Poate că într-adevăr, cum bine s-a spus aici, ceea ce a fost este ce va mai fi. Poate că, așa cum nu s-a spus încă, dar se va spune curând, anii stau pe loc, ca peisajul văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
coasta lui Adam, este subalternă bărbatului). Gesturile mâinii, de deschidere și de închidere, pot fi substitute ale limbajului verbal, depinzând de tehnici tradiționale în viață, în somn, în veghe, în mișcare, în consum, ori coduri corporale articulate. Limbajul mâinilor se contopește peste acela al brațului Palma cu degetele întinse, cu degetul mare în sus, reprezentă numărul cinci și asocierea cu jertfe și cu putere. În vise, - a primi o palmă înseamnă reproș, jignire, atenționare, asumarea unei greșeli, nedreptate, răzbunare; - (a da
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
ocazie când se va înălța către elementul fatal și hipnotic al înălțimii. Anticiparea melodramatică înnobilată decadent de Pratt se va împlini. Pietro Bronzi va purta cea din urmă bătălie, prăbușindu-se ca un Icar al jazz age-ului, spre a se contopi în flăcări cu deșertul african. Singur, alături de fuselajul carbonizat, ofițerul Melrose, contemplând această trecere dincolo de Styx, trecere care, poate, va fi la fel cu a sa. Aventura începută în îndepărtata Italie se sfârșește în acest sol inundat de lumină și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că ființa europeană nu poate avea acces, în cele din urmă, la nucleul de semnificație african. Apropierea nu se va confunda cu înțelegerea autentică, deși ambiția lui Pratt (cel care revine pe urmele biografiei sale africane) este de a se contopi cu enigma pe care o convoacă. Trăind în marginea acestei Africi nocturne și dionisiace, colonia din Gombi este legată, prin mii de fire, de Europa pe care a lăsat-o în urmă. Timpul din Ann de la jungle este cel din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fostul tambur din armata britanică, cel care devine parte din sângele acestei Argentine neîmblânzite - ironic, metamorfoza este completă atunci când, peste aproape un secol, el este confundat de soldații argentinieni cu un araucan de sânge. Europeanul a sfârșit prin a se contopi cu America adoptivă. Ceea ce domină este amestecul de incomunicabilitate, disperare și păcate. Violența desfigurează destinele - de la marina britanică până la plantațiile creole, toate sunt marcate de prezența corupătoare a arbitrariului și a sclaviei. Englezii sunt departe de a fi arhanghelii sosiți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]