4,062 matches
-
călugării care învie în masă îi găsesc pe confrații lor de peste câteva generații mai dedați cu ale lumii, odoarele rămase fără nestematele originale și pictura murală stricată de intervenții moderniste deșuchiate. Povestirile ortodoxiste relatează diferite miracole și epifanii, apar și convertiri, dar ele sunt prea teziste ca să intereseze cititorul. După 1990, proza ar găsi subiecte suculente în conflictele religioase, proliferarea sectelor, tratată schematic în unele romane de dinainte de 1989, pelerinajele și arătările de moaște care mobilizează mii de credincioși, exorcismele. Tratarea
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
modulului constantă, iar unghiul de rotire în plan este de 2/ rad, adică într-un sfert de perioadă vârful fazorului rezultant al fluxului total statoric se rotește în planul xOy descriind un sfert de cerc. Această coincidență conduce la o convertire a unghiurilor spațiale în unghiuri temporale și reciproc, iar fazorii (obținuți prin apelarea la reprezentarea analitică) din planul complex (+1,+j) să fie asimilați cu vectori în planul xOy, pe care îi vom numi vectori (fazori) reprezentativi. Pentru a exprima
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
și evenimente preferențiale formaționale: dezvoltarea multilaterală a personalității, atitudinea creatoare, spiritul critic, autocontrolul, algoritmizarea, generalizarea stereotipului, estetizarea procesului instructiv, actualizarea lui, realizarea unor condiții favorabile ale locului de muncă etc. Rezolvarea acestei probleme a fost realizată de Gheorghe Zapan prin convertirea tuturor evenimentelor preferențiale Într-un singur eveniment, cu caracter statistic, numit eveniment preferențial structural al sistemului. Probabilitatea p a acestui eveniment este dată de valoarea S a formulei structurale a sistemului, transformată din centile În probabilitate, adică p = S/100
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
spațiu pentru speculații, vulgarizări, incoerențe. Deși învățarea școlărească nu pare suficientă pentru a construi apartenențe, ea poate susține, indirect, memoria identitară, individuală sau colectivă. Trecerea de la memorizare la memorie este condiționată de implicarea personală, afectivă și practică, capabilă să determine convertirea unui tip de experiență într-altul46. Atât timp cât școala își atribuie o misiune, ea se supune cerințelor formative identitare, iar pentru atingerea dezideratului propus recurge, deopotrivă, la vechile și noile sale resurse didactice. Niciodată complet înlăturat, idealul mecanic-reproductiv se erodează continuu, de vreme ce
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
discursului publicitar Discurs meliorativ de acțiune implicînd trecerea: • de la non cunoaștere la cunoaștere (discursul de creare a imaginii de marcă); • de la o opinie la alta sau de la o intensitate de adeziune la alta; • de la non acțiune la acțiune, trecere sau convertire bazată pe exemplaritatea acțiunii și pe unicitatea nu-melui (Avec Deodoril on ne sent plus le temps qui passe), mesajul publicitar instituie o practică specială de numire și un discurs de injoncțiune la acțiune. Obiectele semiotice definite de practica publicitară sînt
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de linii clare de demarcație între ele. exprimat în toate tipurile de magie și ocultism. Secolul al II-lea își pierduse toată coerența și devenise așa cum W. H. Auden caracteriza lumea modernă între cele două războaie mondiale, "Era Anxietății"52. Convertirile de la păgânismul roman la noul creștinism erau frecvente; familiile erau sfâșiate de aceasta. Omul nu se simțea doar neprietenos dar și rătăcit în univers. Acesta era mediul social în care Hadrian și cei doi succesori ai lui, Lucius Verus și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
librăriile pariziene pe care le vizita. Apoi, în America a citit și alte cărți din nou majoritatea în franceză și germană din bibliotecile din New York și New Haven. A citit atent cărți despre diverse forme de păgânism și cărți despre convertirea la creștinism. A citit despre scriitorii stoici și gânditori precum Seneca, Epictet (pe care Hadrian l-a consultat în șopronul unde se retrăgea în adolescență), Eufrate și Empedocle, al căror stoicism s-a bazat pe principiile echilibrului și replierii. Fiecare
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
romane franțuzești ale timpului său), William Styron (care o considera pe Yourcenar impecabilă tehnic, un exemplu de urmat) și Lawrence Durrell (care a lăudat-o pe Yourcenar în multe conferințe ținute în Europa). Ceea ce nu s-a întâmplat încă este convertirea feministelor. Adeptele feminine ale lui Yourcenar sunt puține și la distanță una față de alta, și atunci când există nu-și motivează opiniile cu luciditate. Dacă criteriul este femeie de statură literară națională și internațională, atunci numărul de admiratori este încă și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
parodică la trădătorul Ganelon din cântecul de gestă) își numără liniștit averile, Ulivieri (Olivier, prietenul și tovarășul de arme al lui Roland, glorificat până la sanctificare odinioară) e mai mult pasionat de doamne decât de bătălii etc. Iar după multe lupte, convertiri la creștinism și întâlniri cu uriași (elemente pătrunse pe filonul literaturii populare), paladinii se întorc și salvează Parisul, căzut pradă unui uriaș, în urma unei noi trădări a lui Gano. Însuși motivul dublei trădări ține de pura parodie: multiplicarea duce, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Alexandru Călinescu • Comicul, Jean Marc Defays • Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Literatură și convertire. Steinhardt, Frossard, Wurmbrand, Adrian Vasile Sabău • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake, Cătălin Ghiță Fantasticul în literatură, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Monica Lovinescu. O voce a exilului românesc, Mihaela-Nicoleta Burlacu Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
odihnească-se în pace), sculptat pe unele morminte creștine. Pentru o bună perioadă de tranziție iudeo-creștinii foloseau ambele limbi, în timp ce distanțarea față de limba iudaică începe odată cu persecuțiile anticreștine cauzate, în opinia celor mai mulți istorici, de evrei, ca o acțiune punitivă împotriva convertirilor iudaice la creștinism și a succesului dobândit de acesta din urmă. Deși cea mai mare parte a inscripțiilor provin din catacombele iudaice din Roma, stabilirea cu precizie a credințelor unei comunități ori familii de care aparțin aceste inscripții e departe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
puterii armatei și inexistența unei conștiințe decise în soldați referitor la natura noii religii: se adaptau. Această situație explică nefinalizarea creștinării armatei secolului IV, la care se adaugă lipsa de reper constant în superiorii lor, împărați incluși. Nu putem pretinde convertirea bruscă a soldaților, nedepinzând de un simplu ordin, ci de o trăire interioară bazată pe credință, căreia nu i se poate porunci, tocmai pentru că se trăiește și nu oricum, ci prin rugăciune personală. Când, mai apoi Imperiul se va apropia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
zeloșilor, care a degenerat într-o răscoală politico-religioasă cu puțin înainte de anul 70 p.Chr. ducând la căderea Ierusalimului. Referitor la gândirea lui Isus despre serviciul militar, nu se poate afirma că atitudinea sa față de soldat (Lc 7, 1) ori convertirea centurionului Cornelius (cf. Fap 10) ar demonstra vreo simpatie pentru militarism. Aceste episoade vor să arate numai puterea harului divin care, depășind orice moralism, acționează asupra fiecărei persoane plecând tocmai de la poziția sa socială. Indirect, Cristos își manifestă atitudinea față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-se benevol, întrucât implicarea sa ar fi însemnat recunoașterea apartenenței la o patrie pământească și cedarea în fața statului, care recurge la agresiune pentru a-și impune pacea. 2.1.3. Iustin În secolul II, Părinții Bisericii se bucurau să prezinte convertirea creștină, prin categorii folosite deja de profeți, reluând mai ales profeția din Is 2, 3-4 care anunța o pace universală actualizabilă prin convertirea săbiilor și a lăncilor în pluguri și seceri. Asistăm la o reîntoarcere la starea primitivă a omului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a-și impune pacea. 2.1.3. Iustin În secolul II, Părinții Bisericii se bucurau să prezinte convertirea creștină, prin categorii folosite deja de profeți, reluând mai ales profeția din Is 2, 3-4 care anunța o pace universală actualizabilă prin convertirea săbiilor și a lăncilor în pluguri și seceri. Asistăm la o reîntoarcere la starea primitivă a omului, care utiliza instrumentele de fier în baza unui raport pașnic cu pământul pe care îl lucra. Filozoful palestinian Iustin (100-165), transferat la Roma
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bazat pe violență, râvnit de evrei și de unii iudeo-creștini. În Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 14, filozoful pune accentul pe nonviolența creștină care nu comportă pasivitatea, din moment ce este pătrunsă de iubirea activă față de toți dușmanii; derivând din convertire, tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pune accentul pe nonviolența creștină care nu comportă pasivitatea, din moment ce este pătrunsă de iubirea activă față de toți dușmanii; derivând din convertire, tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin nonviolență. Conceptul, reluat în Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 16, 4, subliniază eficacitatea exemplului etic al creștinilor față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iubirea activă față de toți dușmanii; derivând din convertire, tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin nonviolență. Conceptul, reluat în Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 16, 4, subliniază eficacitatea exemplului etic al creștinilor față de dușmani. Depășind etica restrânsă la detaliu și ignorând discursul asupra serviciului militar, autorul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
atotcuprinzătoare a Bisericii este grăitoare: tinde să valorifice mesajul evanghelic pe tema iubirii față de dușmani și să arate împlinirea profețiilor lui Miheea și Isaia despre actualizarea păcii în lume. Se subliniază astfel valoarea blândeții și a nonviolenței, ca rod al convertirii săvârșite de către Cristos în om. Deși nu este încă prezentă ideea unei obiecții de conștiință față de serviciul militar, totuși, e destul de vie obiecția față de întreaga etică păgână în ansamblul ei. 2.2. Literatura creștină apologetică de secol III Apologeții culturii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cea a agricultorului și cea a marinarului. Clement cunoaște sau cel puțin ia în considerație numai cazul creștinilor convertiți pe durata stagiului militar, fără a se referi la aceia care intrau în armată îndată după ce au primit botezul ori după convertire. Tot aici se evidențiază verbul katalambáno, care pune accentul pe puterea persuasivă a adevăratei gnoze capabile să cucerească pe deplin individul, răsturnându-i valorile etice. În aceste condiții, comandantul pământesc își pierde valoarea de referință (dacă dispozițiile sale se împotrivesc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aflăm că, pentru Biserica primară, căutarea păcii excludea până și simpla reprezentare a instrumentelor de război, care ar fi putut crea un dezechilibru în mentalitatea pacifică a adepților lui Cristos. Acest ultim aspect ar fi devenit o întrerupere a dinamicii convertirii, o reîntoarcere spre acea mentalitate de violență specifică stării păgâne și religiei idolatrice. În același fragment se poate remarca interzicerea reprezentării armelor pe sigilii, văzută ca o simbolizare a idolilor, pentru a afirma că adevărata pace, Cristos însuși, se poate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
privește cu o anumită încredere spre pax romana văzută ca o condiție providențială pentru răspândirea credinței creștine și parte componentă a planului divin. Aceasta nu doar pentru că putea să simplifice călătoriile predicatorilor itineranți, cât mai cu seamă din considerente teologice: convertirea întregului pământ de la starea de război la aceea a unei păci prefigurate, prin coincidență cu venirea lui Isus și actualizarea conținutului evanghelic. Arătând că dreptatea și pacea sunt în directă legătură cu Cristos, teologul alexandrin nu identifică pacea romană cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor răsuna un profetism încurajator spre evoluția etică individuală și comunitară a societății. Creștinii nu lăsau întreg monopolul activităților publice păgânilor. Nu există nici un compromis, ci doar voința de a colabora în activitățile permise de Evanghelie. Continuarea, chiar și după convertire, a exercitării unor profesiuni ce țin de viața publică, avea loc doar în sensul apartenenței și participării la mersul societății lor. Anumite îndeletniciri, printre care și serviciul militar, erau lămurit interzise de către ierarhia ecleziastică, fiind în antiteză cu mesajul creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care și serviciul militar, erau lămurit interzise de către ierarhia ecleziastică, fiind în antiteză cu mesajul creștin. Tot astfel este condamnat și războiul pentru a lăsa liberă calea bătăliei spirituale, exercițiu ce oferea creștinului, păstrându-i intactă integritatea fizică, instrumentele necesare convertirii sale. În Contra Celsum, IV, 82, se pare că Origene ar voi să justifice războiul. În realitate, scriitorul alexandrin e foarte departe de formularea chiar și fugitivă a vreunei teorii despre războiul drept. El vrea să afirme doar necesitatea unei limite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]