14,043 matches
-
de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă simt vinovată că ascult și convorbirile Doinei. Ce-a vrut să spună escrocul ăsta cu "pui de cuc"?! O fi aflat ceva?" Mama, dormi? o aude pe Doina la ușă. Un moment! răspunde aspru Maria, grăbindu-se să ascundă aparatul telefonic. Da, intră zice după ce răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știe. Sînt sigur că autofreza și plugurile au lucrat toată noaptea. Toată noaptea au lucrat mecanicii să pună pe roate o autofreză răspunde șoferul. Alo, centrala, spune Lazăr încet, ținînd receptorul lîngă gură, să fie auzit vreau și eu o convorbire cu taxă inversă... Lumea adunată vociferează de parcă șoferul ar fi vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd un gest de liniștire cu palmele desfăcute important este că stăm la adăpost, că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rupă acoperișul. Ți-ar plăcea să stăm afară, în viscol? surîde profesorul spre Lazăr, care s-a apropiat de telefon. Dacă ar fi vorba numai de dumneavoastră, da răspunde sec Lazăr, bătînd apăsat în furcă. Domnișoară, ce se aude cu convorbirea mea? Taxă inversă, pe numele Lazăr. Cît?, că și răbdarea are o limită. Sultana, apărută și ea de o vreme, se agită printre mese, împărțind ultimele comenzi, făcînd notele de plată. În bucătărie, Pavel a adus borcanul cu brînză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alt șofer. Ați vorbit cu Lazăr la telefon? Aseară șoptește femeia, trăgîndu-și încet nasul, semn c-o podidesc lacrimile. A plecat fără nici un ban, acolo mîncarea-i scumpă; cred că-i și puțină, ei sînt aproape cincizeci... Aștept acum o nouă convorbire cu el, dar durează... Am făcut-o de pe la șase și-i trecut de zece... Lăsați, doamnă, o încurajează Mihai pînă deseară e-acasă, cred că autofreza a plecat din nou. Am să vă mai telefonez totuși... Sărut mîinile! Iese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un om serios, de încredere. De încredere, iar noi așteptăm aici! Lazăre, te rog !... încearcă să-l tempereze studenta. Lasă-mă! se eliberează Lazăr din mîna fetei. Nici măcar ceai chior n-o să mai avem peste o oră. Fă o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un coteț pentru găini, nu vilă". E drept, am aflat apoi că ea, la policlinica cu plată, cîștigă pînă la opt-nouă mii pe lună. Știi ce-am găsit? Un telefon. Ascuns în șifonier, printre lucrurile ei intime. Deci, ea interceptează convorbirile lui tăticu... "Așa a aflat că ți-am strigat "pui de cuc"" gîndește Mihai, clătinînd încet din cap. Da, Mihai, asta-i! conchide Doina. Cine-mi poate da un sfat? Ești singurul. De-aceea am și venit la vizionare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe Ștefănescu. Bine c-ați ajuns! Luați legătura cu toți maiștrii și, dacă-i ceva, sunați-mă. Noaptea asta vor fi controale; dacă se găsește că nu-i nici un inginer care să asigure asistența tehnică, iar iese scandal... Cînd termină convorbirea, Mihai citește raportul de tură din tabloul de comandă, întreabă dacă totul e în ordine, apoi pleacă spre ușa ce duce la parter, să o ia de la capăt inspecția fiecărui loc de muncă. Dacă vine vreun control, îi spune operatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndește el. Eu, el, Maria, Doina... Dacă eu pic, s-ar putea repeta toată istoria? Nu, timpurile sînt altele, eu nu pot să pic atît de tare ca Bujoreanu. Dar de unde să știe Maria de Coca? Nu cumva îmi interceptează convorbirile? Uneori, în ultima vreme, aud foarte slab, ca atunci cînd secretara e pe fir... La naiba! Am prize telefonice peste tot... Trebuie să răscolesc toată casa! Și totuși, cum să-i fi spus Maria, cînd nu-l poate suferi?! Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s și filmele americane - ele sunt de mult aici... Intrăm în ceea ce am numit, decenii de-a rândul, lumea liberă. Cât de liberă mai este ea acum? În SUA, toți cetățenii sunt urmăriți pas cu pas, li se înregistrează toate convorbirile telefonice, corespondența, transferurile bancare, deplasările... Noile tehnologii fac din sistemul comunist de supraveghere a populației amintirea unei caricaturi rudimentare. În ce măsură asta protejează împotriva terorismului și în ce măsură e un preludiu la dictatură e o problemă - dar nu mai e doar problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
telefon miercuri seara... Bătrîna slujnică intră În salon, anunțînd cu un fel de silă: — Cineva dorește să vorbească cu domnul Rowe. — Bine, dar nu pricep, zise acesta. Doar nu știa nimeni că... — V-aș ruga să terminați cît mai repede convorbirea, Îi spuse doamna Bellairs. În vestibul, Hilfe discuta aprins cu domnul Cost. — Pe dumneata te cheamă? Îl Întrebă el pe Rowe, descumpănit. Rowe o urmă pe slujnică, sub privirile celor doi. Se simțea ca un intrus, scos dintr-o biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tulbura pe fratele meu. — I-am telefonat și domnului Rennit. — Rău ai făcut! Nu trebuia să-i telefonezi! — Încă n-am Învățat ce trebuie să fac. Bănuiești cam ce a urmat? — Da... Poliția... — Știi ce mă sfătuiește fratele dumitale? — Da. Convorbirea lor era ca un schimb de scrisori care trebuie să treacă pe la cenzură. Rowe simțea o nevoie irezistibilă de a vorbi deschis cu cineva. — N-ai vrea să ne Întîlnim undeva numai pentru cinci minute? — Nu. Mi-e cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chiar dacă s-ar putea să dăm greș. Nu le putem lăsa toată inițiativa. Deschide valiza! Rowe Îi strînse nervos mîna, apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe agăță din nou receptorul În furcă. La urma urmei, Își spunea el, o brutărie, fie ea și „igienică“, putea foarte bine să-l adăpostească pe clientul domnului Cost; și apoi, nu era exclus ca acesta să fi avut o convorbire telefonică autentică. Ba nu! Nu era verosimil: parcă auzea cuvintele rostite cu atîta stoicism de către croitor: „În ceea ce mă privește, nu mai am nici o speranță, absolut nici una!“ Da, accentul căzuse pe primele cuvinte: În ceea ce mă privește, ceea ce Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Cap. II - Anchetă particulară Cap. III - Atac frontal Cap. IV - O seară la doamna Bellairs Cap. V - Între somn și trezire Cap. VI - Pierdut fără urmă Cap. VII - Un transport de cărți PARTEA A DOUA - UN OM FERICIT Cap. I - Convorbiri În Arcadia Cap. II - Pavilionul special PARTEA A TREIA - CIOBURI ȘI CRÎMPEIE Cap. I - Moarte romană Cap. II - Curățenia Cap. III - Numere greșite PARTEA A PATRA - UN OM ÎNTREG Cap. I - Sfîrșitul călătoriei . E vorba de jubileul regelui George al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
țările est-europene unde înaintase Armata Roșie: În războiul acesta nu este la fel ca în cel trecut; cel care ocupă un teritoriu își impune sistemul său acolo unde ajunge armata sa. Altfel nici nu poate fi». (I.V. Stalin într-o convorbire cu M. Djilas, vicepreședintele Iugoslaviei). Un astfel de regim a fost instaurat în România în patru etape: I. 6 martie 1945 - impunerea guvernului Petru Groza, controlat de PCR și susținut de sovietici; II. 19 noiembrie 1946 - falsificarea alegerilor în favoarea comuniștilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
războiul acesta nu este la fel ca în cel trecut; cel care ocupă un teritoriu își impune și sistemul său social. Fiecare își impune sistemul său acolo unde ajunge armata sa. Altfel nici nu poate fi. I.V. Stalin într-o convorbire cu M. Djilas 3. Modelul stalinist aplicat societății românești (1948-1989) Cuvintele de mai sus exprimă un adevăr, și anume adevărul lui Stalin. El se considera îndreptățit să facă acest lucru câtă vreme SUA și Marea Britanie păreau că își impun sistemul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în 1962 (fiind eliberați conform cifrelor oficiale 4.650 de deținuți). [...] După 1964, regimul închisorilor și exterminarea fizică au fost înlocuite de metode mai subtile de supraveghere a societății în ansamblu: o puternică rețea de informatori și încurajarea delațiunii, ascultarea convorbirilor telefonice, domiciliul obligatoriu sau dosarul personal. Frica paraliza acum toate segmentele sociale și, în lipsa unei opoziții puternice la politica regimului, Securitatea putea preveni eficient orice încercare de a contesta politica partidului. După unii autori de marcă, socialismul totalitar a eșuat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oameni de afaceri (prin șantaj ori violență extremă) în scopul de a obține sume mari de bani, îndeosebi valută. S-a descoperit că au propriile servicii de informații (desigur la un nivel mult mai redus), reușind uneori chiar să asculte convorbiri telefonice ale patronilor folosind persoane din ROMTELECOM. Aceasta a fost posibil datorită faptului că foști lucrători de poliție și SRI (rezerviști sau cei care au plecat de bunăvoie) au fost sprijiniți de organe ale statului să-și înființeze societăți de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să mă caute; nu e prudent nici să fiu văzut de alte persoane cu valiza asta care mă încurcă. De aceea, continui să bag fise în telefonul public, care mi le scuipă de fiecare dată: multe fise, ca pentru o convorbire interurbană; cine știe unde sunt acum cei de la care am primit instrucțiuni, ba chiar ordine; e clar că depind de alții, nu arăt a om care călătorește pentru treburile lui sau care are afacerile lui. Par mai degrabă un executant, un pion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu mâna în timp ce-și încuia mașina. Apoi merse cu pași mari spre birouri, de unde se auzea o melodie veselă. Înăuntru, Mma Potokwane stătea la birou, cu receptorul la ureche. Îi făcu semn să se așeze și își continuă convorbirea. Dacă mi-ați putea da o parte din uleiul acela alimentar, spuse ea, orfanii ar fi foarte fericiți. Le plac cartofii prăjiți în ulei și le fac bine. Vocea de la capătul firului îi dădu replica, iar ea se încruntă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o firmă de neon pe care scria că-i mincinos. Nu vă cred, Rra, îi spuse simplu. Mă mințiți. El își întredeschise gura, apoi o închise. Apoi, împreunându-și din nou mâinile peste burtă, se lăsă pe spate în fotoliu. — Convorbirea noastră s-a încheiat, Mma, o anunță el. Regret că nu vă pot ajuta. Poate ar trebui să mergeți acasă și să mai studiați logica. Logica vă învață că atunci când o persoană zice că nu vă poate ajuta, nu veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
era destul de ponderat, dar peste capul său se învîrteau nori negri și furioși, iar unul era chiar cel care alcătuia starea de spirit a Ministerului de Interne. Inspectorii generali ai Siguranței, Vladimirescu și Parizianu, îi dădeau pe rînd telefon, erau convorbiri cu totul neoficiale, nimeni nu s-ar fi putut referi la ele în nici o instanță și în nici o împrejurare, pentru a-l consulta. Ceva plutea în aer, ceva se pregătea cu minuțiozitate și amîndoi inspectorii încercau să afle de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de o conversație la un nivel oficial, împiedicîndu-l astfel să-l refuze cumva, după cum ar fi fost în stare, iar în al doilea rînd va putea face oricînd apel la mărturia ofițerului de serviciu că într-adevăr a existat o convorbire oficială între el și prințul Basarab Cantacuzino. Iar în al treilea rînd era bine ca prințul să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mobilul. E Inky, și în fundal se aude un bărbat strigând. Vocea lui Packer. La telefon, Inky răsuflă greu, spunând: Muffy, te rog. Muffy, te rog, ne-am rătăcit și ne fugărește cineva. Spune: Am încercat la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat al textilelor înjunghiați”. Acum, aproape în fiecare dimineață e câte-o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
redactor de la emisiunea de știri vorbea la telefon cu altcineva despre un accident de mașină. Abia peste un minut, două auziră cuvintele „Paris“, „paparazzi“ și „prințesa Diana“. — Diana? exclama Fanny. Dumnezeule, ce-a mai făcut de data asta? Redactorul încheie convorbirea telefonică și anunță: „Dacă ascultați postul nostru, avem confirmarea oficială a faptului că prințesa de Wales a încetat din viață la un spital din Paris azi-dimineață, la ora patru, de pe urma rănilor...“ Fanny simți că i se taie răsuflarea și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]