1,826 matches
-
ne mai întâlnim în capitală. Grele sunt căile Domnului și trebile eparhiei apasă greu pe slabii noștri umeri. Suntem cel puțin fericiți că morala e păzită cu sfințenie în de Dumnezeu ocrotita noastră țară. Prostul e prost. Căsătoria e căsătorie. Copilașii se înmulțesc și cresc sub scutul legii Domnului". Pentru ca, puțin mai încolo, în cadrul securizat al intimității, unde ipocrizia nu-și mai are rostul, fiecare din episcopi să dea curs liber adevăratelor gânduri și sentimente. Vedem numaidecît cum măștile cad, iar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mă ții departe de luptă: n-o să mă supun.“ Dar Tetis era de mult resemnată. Doar că răspunsul 132 ei conține ceva imperceptibil diferit de gândul lui Ahile, un fel de răscumpărare târzie a neîndurării lui Ahile față de ahei: „Da, copilașul meu, e bine să-i scapi de prăpastia morții pe tovarășii tăi istoviți.“ Ea însăși îi spusese, încă de mult, înainte de caii lui și înainte de Hector murind, care îi va fi soarta și cât de aproape îi este sfârșitul. Știe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să mă ții departe de luptă: n-o să mă supun.“ Dar Tetis era de mult resemnată. Doar că răspunsul ei conține ceva imperceptibil diferit de gândul lui Ahile, un fel de răscumpărare târzie a neîndurării lui Ahile față de ahei: „Da, copilașul meu, e bine să-i scapi de prăpastia morții pe tovarășii tăi istoviți.“ Ea însăși îi spusese, încă de mult, înainte de caii lui și înainte de Hector murind, care îi va fi soarta și cât de aproape îi este sfârșitul. Știe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de existență, aceea a perpetuării vieții, a existenței noastre cu tot ce presupune ea. Este o împlinire dincolo de material. Dedicând și oferindu-le toate acumulările și realizările (materiale și spirituale) noastre copiilor, dând astfel sens vieții. Dacă părinții își consideră copilașii minunea vieții lor, atunci de ce societatea nu pregătește terenul întâmpinării, apariției acestor minunății pentru a-i ajuta să rămână minuni pe tot timpul vieții lor? Pentru ca aceste minuni ale vieții să nu se transforme mai târziu în "minuni" distrugătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
încheie onorabil semestrul sau anul școlar, indiferent pe care cale, pentru că pe cele normale uneori nu se mai putea. Important era să te descurci în final vorba lui Caragiale: "pupat toți Piața Independenți". Și, treceau zilele, lunile, anii, iar bieții copilași nu mai știau ce e bine și ce e rău, nu mai puteau sau nu mai știau cum să scape de ce e rău și cum să readucă binele în viața lor pentru că timpul trecuse. Și astfel le devenise foarte confuză
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
bani să se ducă la medic să-l dea afară. Seara s-a rugat la Dumnezeu să-i arate ce să facă. Noaptea o visează pe Maica Domnului cum îi întinde o geantă cu lucruri și printre lucruri era un copilaș. Dimineața s-a simțit foarte bulversată, derutată și nu s-a mai dus la medic. Spunându-i soțului că vrea să se mai gândească. La serviciu îi povestește unei colege că este însărcinată și ce a visat. Dar ce faci
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
goale, pietricele din buzunare și alte fructe. Nu știți cine sunt! le strigă bietul poet. Eu sunt Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. Eu am scris despre voi, despre gingășia voastră, iubiți copii, și așa mă răsplătiți, cutre nemernice?? Dar copilașii nu se sinchisiră. Victor Hugo se rostogoli din copac ca scroafa. Îl întovârășiră hohote de râs și "fructe"".194 Putem observa astfel că scrierile de tinerețe ale lui Eugen Ionescu, ale căror incipiente motive vor înflori în dramaturgia prestigioasă de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
600 lei a soțului și hrănea 5 guri și tot odată cheltuiala la bloc tot din acei bani care îi primea pe lună plus câte 5 lei de copil alocație. Cu ce să faci față, trăiam modest. Duminica îmi luam copilașii, mergeam la Sf Biserică, ascultam slujba toată 8-12. Era foarte frumoasă, aveam preot paroh Dăscălescu Teodor. Un duhovnic bun și o preoteasă Lucreția, bună și milostivă. Copii erau foarte cuminți, nu se foiau, nu vorbeau, nu se plimbau în Biserică
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
vorbeau, nu se plimbau în Biserică, priveau preotul și icoanele. Dacă aveau de întrebat ceva, în șoaptă sau semne ne înțelegeam. Dacă oboseau stăteau în genunchi lângă mamă și nu deranja pe nimeni, nici nu se simțea că sunt 3 copilași în Biserică. Știu ca-i admirau cei maturi și paraclisierul le spunea cei trei crai au venit, și îi lua la tras clopotele. Atunci eram o mamă fericită, că copii mă ascultau, învățau bine, erau primi la scoală, așa le
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
arunc o privire În caz că mi-ar fi scăpat ceva prima dată și ca să analizez un pic, și ce să vezi, pe ușă intri mătăluță. Trase lung din țigară. În șunca enormă care era pumnul său, țigara părea un dinte de copilaș. — E prima mea descoperire adevărată În acest caz. Ce-ar fi să Începi să vorbești? M-am ridicat, mi-am Îndreptat cravata și am Încercat să-mi aranjez gulerul Îmbibat cu apă. I-am zis: — Stai un pic ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
anul următor a rămas Însărcinată. Din nefericire, lucrurile au mers rău și copilul nostru s-a născut mort. Mai mult de-atât, ea nu mai putea avea alți copii. În același spital, era o fată nemăritată care dăduse naștere unui copilaș sănătos cam În același timp. Nu avea posibilitatea să-i poarte de grijă, așa că soția mea și cu mine am convins-o să ne lase să o adoptăm pe fiica ei. Pe Grete. Nu i-am spus niciodată că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu însuflețire, Ivan. Învață-ne și pe noi, se rugară ceilalți frați mai mici. Bine, dacă-l veți învăța, vom merge mâine cu Steaua! Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua strălucește Și lumii vestește... Frumoase colinde, dragii mamei copilași, suspină Natalița, intrată, fără veste în odaia caldă, mirosind a zăpadă proaspătă, cernută de vântul iernii. Dar Natalița avea în mâna dreaptă un castron, de unde se iveau, învârvoiate, turtele cu julfă, păturelele care-l înveleau pe pruncul Hristos. După ce vă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unei căsuțe șindriluite, înfrumusețată de un trainic pridvor, lipit cu lut, întărit cu stâlpi de stejar, din care răzbătea o fărâmă de lumină. Auzind glasuri, bătrâna aprinse lampa mare, întâmpinând feciorii cu mare bucurie: Bine-ați venit sănătoși, dragii mamei copilași! Bine te-am găsit, maică, se bucură Natalița, îmbrățișându-și mama. Bine te-am găsit, iubită soacră, rosti șugubăț Fetea. Bucuroși de oaspeți, mătușă! se bucurară de revedere ceilalți tovarăși. Bucuroasă-i maica, că nu v am văzut de la lăsata
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ileană, strigă la nevastă-sa, care trebăluia pe la cuptor, acrind borșul de porc, adu o ulcică de apă! A murit Gheorghe! țipă Saveta și căzu fulgerată din mâinile înțepenite ale cumnatului. Vai de mine! țipă și Ileana, speriind cei trei copilași, care se pregăteau să începeapă a ura. Vasile își reveni din șocul nefastei știri, aruncă o cană de apă pe fața albă a Savetei, aruncă o privire poruncitoare Ilenei și strigă copiilor să-și spună „piesa”. După ce s-a sfârșit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi măi nevastă, ce mîncăm? / Șai-da-dirlada-da/ Păi ne cordim și ne culcăm/ Șai-da-dirlada-da/ Păi copilașii ce mănîncă? / Șai-da-dirlada-da/ Păi se cordesc și-apoi se culcă / Șai-da-dirlada-da", cânta în delir, urmat de pițigăielile fetelor. Profesorii stăteau și ei pe aceeași bancă și făceau pe surzii sau se amuzau, zâmbind discret. Alteori, când se lăsa liniștea, Lulu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul căzut, cenușiu, împrăștiat ca puful de păpădie peste teancul de manuscrise din care izvorăsc raze galbene de lumină. Părinții mei făcând dragoste într-o odaie mizeră de mahala. Un copilaș în țarcul lui cu zornăitoare întinzînd mâna, și ursul de cauciuc tîrîndu-se singur către el pe cearșaf. Ceva mă oprea să pătrund dincolo de uși (spațiul de după una dintre ele era umplut doar de un ochi albastru care mă privea). Cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mine mâinile, degetele lungi, tot albe, albe ca laptele, mă prinde în brațe și mă ia la pieptul ei, mă îmbrățișează cu atâta dragoste încât nu-mi amintesc ca în viața mea vreodată, și mă întoarce cu fața către soare, Copilașul meu! Eu întind mânuțele spre clopoțeii argintii de la gâtul ei, și sunt atât de fericit când reușesc să-mi încleștez degetele pe șiragul lor, ea își dezbumbă una după alta cămeșile îndepărtându-le de la gura mea flămândă, râzând fericită îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
țâța albă, rotundă ca o lună și care-mi acoperă aproape toată fața, făcând umbră peste ochii mei, trag cu nesaț din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc decât chipul ei alb ca laptele, surâzător, legănându-mă, și glasul cristalin, copilașul meu! clopoțeii argintii pe care îi string cu putere între degete, țâța ei caldă, albinele și greierii prin iarbă, adorm ocrotit în brațele ei înfofolite, atât de fericit cum niciodată nu-mi mai amintesc să fi fost de atunci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu toate că a construit fiul ei o casă nouă de piatră femeia n-a consimțit să se mute din vechea ei casă cu pământ pe jos, Știu descântece de răul copiilor, nu-s prea multe, se-aseamănă-ntre ele și veneau femeile cu copilașii făcuți ghem și cu picioarele la gură, așa-i frământa pe dinlăuntru răul, înnegriți ca smoala, eu recunosc tulburat simptomele pe care mi le atribuia și mie mama înainte de a mă duce la, Mai făceau și spume la gură ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Albanese se ruga cu fervoare. — A sosit timpul să-l întâlnești pe Creator, măi câine, spuse Lee. Femeia izbucni: — Nu, nu, nu, nu, nu! Bruno se ocupă de un bar din Silverlake! Buena Vista, pe Vendome! Vă rog, lăsați-mi copilașul în pace! În drum spre mașină, însoțiți de lătrăturile fericite ale lui Hacksaw, Lee îmi arătă butoiașul gol al revolverului. Am râs tot drumul până Silverlake. • • • Buena Vista era un grill-bar în forma unui rancho spaniol - avea pereți văruiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la autopsie. — Continuă, Joe, îl îndemnă Russ. Dulange rânji satisfăcut. — Apoi Dalia începe să facă pe nebuna. Mă întreabă: „Cum de ești numai caporal dacă ai atâtea medalii?“ Începe să îmi zică Matt și Gordon și începe să vorbească de copilașul nostru, deși nu ne-am pus-o decât o dată, iar eu am mi-am pus prezervativ. Johnnie se sperie ca naiba și începe să cânte împreună cu gândacii „Nu, domnule, fata asta nu-i a mea“. Mai vreau fofoloancă, așa că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
descompunere, și roși aproape insesizabil. — Wilson nu era departe, răspunse ea, ocolindu-i privirea. Două, poate chiar trei luni. Voi ști mai bine după autopsie. Îi cunoști identitatea? — David Reid. Trei ani, Încuviință Logan. E dat dispărut din august. — Bietul copilaș. Isobel scoase la iveală din trusă o pereche de căști, pe care și le puse pe cap. Verifică apoi dacă microfonul funcționa. Introduse o casetă nouă În reportofon și Începu examinarea. Unu și jumătate după miezul nopții și ploaia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un croasant și un exemplar din Press and Journal din dimineața aceea. Pe prima pagină era o fotografie mare de la conferința de presă. „EROUL POLIȚIEI GĂSEȘTE COPILUL DISPĂRUT“ era titlul scris cu litere mari, Îngroșate. — Ai găsit de unul singur copilașul ăla. Cum ai reușit? Logan scoase din pungă o plăcintă cu carne, surprins să descopere că Încă mai era caldă,. Mestecă aluatul pufos, acoperind ziarul cu firimituri, citind și mâncând În același timp. Trebuia să recunoască: articolul era bun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suficient de aproape cât să-și păteze frumosul lui costum. — Știi foarte bine de ce: vreau povestea din interior. Vreau ineditul. Chestiile astea, zise elîmpungând fotografia de pe prima pagină a ziarului, n-au viață lungă pe raft. Azi, mâine și gata. Copilașul a apărut bine-sănătos și fusese doar taică-su de vină. O chestie domestică. Fără sânge și mațe care să șocheze și să oripilieze pariorii. Să fi fost mort copilul, se publica săptămâni Întregi. Așa, poimâine pe nimeni n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îmbrăcată Înainte să ajungă În pungă și n-o să ne lase să refacem aruncarea cadavrului. I-a apărut poza În toate ziarele. Poate iese ceva de-aici. Singurul beneficiu pe care Îl aveau de pe urma faptului că Aberdeen era „capitala cu copilași morți a Scoției“ În clipa aceea era că tabloidele naționale și ziarele mari erau mai mult decât fericite să afișeze pentru cititorii lor fotografia fetei moarte. Insch scoase la iveală un Murray Mint vechi și-l băgă În gură. — Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]