1,710 matches
-
bine îndesat pe care îl lega cu o funie de o grindă a grajdului lăsându-l să atârne la spatele iepei. Aceasta cum simțea că la coada ei atârnă ceva, uita de mâncare și începea să bată de zor cu copitele din spate în sacul cu fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița, răpusă de oboseală, lăsa în pace sacul și începea să mănânce cu poftă tainul pus în fața botului de către stăpân. Așa
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i bine, mai bine merg eu singură, n-au putut ei să ajungă prea departe” gândi Maricica. Mergând pe lângă gardul lui Costache Pârțac dă de o gaură în gard iar pe pământul mai moale se văd urmele proaspete lăsate de copitele mieilor. Răsuflă ușurată că astfel știe în ce direcție să se îndrepte. îi spune mătușii Profira ce a pățit, și îi cere voie să privească în grădina dumnealor, nu cumva să fi ajuns cârdul de miei acolo. S-a supărat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Împreună cu doi prieteni, baronul Anton Selvig și Pavel Yakovlev, care l-au Însoțit o bucată de drum În prima etapă a lungii călătorii de la St. Petersburg la Ekaterinoslav, părăsise liniștit șoseaua spre Luga, la Rojestveno‚ traversase podul (zgomotul Înfundat al copitelor se prefăcu pentru scurt timp În uruit) și o luase pe vechiul drum desfundat de la vest de Batovo. Acolo Îi aștepta nerăbdător, În fața conacului RÎleev. Cu puțin timp În urmă Își trimisese soția, Însărcinată În ultima lună, la moșia ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care pășeai cu prudență, punând de fiecare dată același picior Înainte, printr-o grădină cu crini, pe sub fagi; apoi se prefăcea Într-un drum de pământ bătătorit ce ți se mișca iute sub picioare și pe care erau imprimate grosolan copite de cai. Grădinile și parcurile păreau să se miște tot mai repede pe măsură ce picioarele copilului nostru se lungeau și când avea vreo patru ani, copacii și tufele cu flori au pornit hotărâte spre mare. Așa cum vezi câteodată În viteză un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știe de pe ce pustiuri, să-și pună problema aiasta! Că am cam rămas codași: n-avem catedrale, n-avem universități!... Cum, izbucnește el, cum... "Paștele mă-sii" vorba lui Șendrea să nu orbecăim, când toți care ne-au luat în copitele cailor, în noi s-au împiedicat întâi... Noi nu suntem siguri nici pe bojdeuca noastră... Nici pe ziua de mâine nu suntem siguri... Habar n-au ei, cât sânge am vărsat aici, la Porțile Europei! Moldova o țară de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Am luptat pentru dreptul nostru de a respira liber, întâiul drept al omului! Gorganul de cenușă și oase arse cât piramida Eghipetului va sta mărturie înfricoșătoare, va fi învățătură tuturor celor ce-or mai pohti să ia pământul Moldovei în copitele cailor! Să se știe, strigă el rar, răspicat, Moldova nu-i sat fără câini, nici pământ de izbeliște, să-și facă cine o pohti mendrele cu ea! Să se știe: Cine vine în Moldova cu sabia, de sabie va pieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar ne-au călcat în copitele cailor, n-am putut să... Ștefan îi pune o mână grea pe umăr: Știu, Radule... Ați făcut totul... Ca fiarele turbate s-au năpustit năvrapii, prin foc și sabie trec Țara de Sus! Ucid! Pradă! Siluiesc! Robesc! Numai cenușă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe cai, domnii mei! Pe cai!! După mine!! poruncește și pleacă. 16 Noaptea întrebărilor... "Neînfrântul" În întuneric, buciumele buciumă ca scoase din minți, de scoală cetatea, ridică târgul: Ce-i?!?! Ce-i?!?! Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vindeți?! În privința lui Vodă, nu vă condamn; și mie mi s-a cam acrit de Ștefan aista, "Călău al neamului moldovenesc". Ce v-ați spus: "Ștefan e la pământ! A sosit clipa!"... E o zicere: În leul doborât, lovesc cu copita toți măgarii". V-ați grăbit să-l prohodiți, dragilor... "Soarele" n-a apus încă... Dacă aveați puțintică răbdare, cădea și singur... N-a lipsit mult să mă trimiteți la Putna cu picioarele-nainte. Și ce-ați mai fi spălat lespedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum mergea calul. Ne-am oprit. Am strigat „Stai”. Zgomotul se auzea ritmic și tot mai aproape de noi. Când am socotit că dă peste noi, am tras și eu și locotenetul, dar zgomotul a ajuns între
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
loc multe accidente pe șoselele pe care curge oțel fin în formă de mașini de tot felul. Voi aprinde candelabrele, ca de obicei, pentru a întâmpina Noul An, voi deschide Biblia să văd ce va fi în timpul care „bate din copite” ca un mânz nerăbdător să ne ia pe spate (pe cei cărora ne place să călărim pe tot felul de pegași aerieni), să ne zdruncine bine și să ne bată cu părul lui aspru fețele mai bătrâne cu un an
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
origine română. Iar tatăl, ca să zic așa, sunt eu. Tatăl spiritual! Celălalt, despre care Pastenague însuși își amintește (în Pingeon vole, bineînțeles), era un jocheu de obstacole, mort foarte tânăr într-un accident pe hipodrom, în timpul unei curse: strivit de copitele cailor - oribil! A murit înainte de a se hotărî să-și recunoască fiul prezumtiv; de aceea Pastenague s-a ales cu un nume cam ciudat, pe care i l-am găsit tot sucind în fel și chip propriul meu nume. Când
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mii Plutesc în fantastice zboruri, De îngeri ce murmură-n coruri... Poetul a fost un traducător minunat. Blestemul bardului de Uhland, Grenadirii lui Heine par originale. Lenore de Bürger e oferită într-o interpretare magistrală: Auzi... deodată, trap, trap, trap, Copite bat afară. Un călăreț s-oprește-n drum Și urcă-ncet pe scară... Lin sună micul clopoțel - Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin detot, Vin șoaptele aceste. OCTAVIAN GOGA Tonul profetic, mesianismul, acestea izbesc de la început în poezia rășinăreanului Octavian Goga
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe instrumente ce produc o duioasă ilaritate, într-o limbă indecentă, argotică, cum e cazul în delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară Morfolit de o copită Și-o fi prins în pântec plod De făptură negrăită De strigoi de voievod. Cu coarne de gheață, Că din oamenii de rând Cu coama de ceață, Nu te-ai zămislit nicicând, Cu ugeri de omăt - Doar anapoda și spârc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum mergea calul. Ne-am oprit. Am strigat „Stai”. Zgomotul se auzea ritmic și tot mai aproape de noi. Când am socotit că dă peste noi, am tras și eu și locotenetul, dar zgomotul a ajuns între
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
gâtului cu floare deasă./ [...] vine toamna și vinete boabe mi-s ochii./ Înnegrește-ți pana în ei” (Signatum) sau „Prăbușirea de-a lungul zidului: și în locul meu noaptea/ cu fața ascunsă de margarete, coboară./ Peceți mari de lună ca niște copite/ mă izbesc în obraz [...] Blând, fânul acoperă/ vechi treceri, mari pietre albite și vinete/ cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
licărirea stinsă dintr-un puț adânc” (Majjhima-Nikăya, I, 245). Se spune că, la un moment dat, ar fi afirmat: „Trupul mi-a devenit neînchipuit de subțire. Din pricina puținei hrane, semnul pe care-l lăsam când mă așezam era ca urma copitei unei cămile [...] Când credeam că-mi ating pielea de pe burtă puneam de fapt mâna pe șira spinării. Puținii trecători care reușeau să-l vadă îl luau drept un negru, într-atât practicile ascetice îi schimbaseră culoarea albă a pielii. În
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
rugăminților și obiecțiilor credinciosului servitor iese prin poarta de sud-est și părăsește Kapilavastu. Nu-l oprește nimic. Zeii au adormit întregul oraș. Ei îi deschid porțile care trebuiau să-l oprească și fac un covor din mâinile lor în calea copitelor bidiviului alb. Acest ajutor este de fapt superfluu, căci miraculosul patruped își urmează calea prin aer. După cum spune Buddhaghoșa, el traversează dintr-un salt râul care îi stă în cale. Kaṇțhaka amintește de calul lui Ćakravartin, ce traversează Oceanul cu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
băut sau de spălat haine, era o mizerie... Era mâncare slabă, iarnă, frig... Dacă nu era frig, era un noroi crunt, că se-ntâmpla de mai venea câte un vânt mai cald și mai topea zăpada... Și beam apă din copită de cal sau, cum mergeau camioanele pe șantier, din șanțurile făcute de roți... Și te duceai acolo, căutai un loc mai bun și căutai apă de băut. Da’ nu se-mbolnăveau oamenii... Și-acolo am făcut grevă... și ne-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
alunecă pe panta prăbușirii intelectuale și morale. De cîte ori n-am îndemnat: „Sursum corda!”, ori n-am perorat, înșirînd „mari exemple”, că „viața e construcție, tensiune către ceva înalt”. După ce s-au întremat, unii mi-au dat repede o copită, nu cumva să cred că-mi datorează cea mai mică recunoștință! „Așa-ți trebuie, dacă n-ai ce face!”, îmi zice A., cînd îi povestesc despre vreunul din eșecurile mele pedagogice. Ea e convinsă că mă ocup mai mult de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bacșișa (din bacșiș) și a kentui (din Kent, numele unei vestite mărci de țigări). *Ignorarea lipsurilor materiale de către cei care ne conduc are ca efect, între altele, macularea imaginii realizărilor din anii și deceniile anterioare. Sînt destui cei care dau copite trecutului, denigrîndu-l, dar de fapt revolta lor nu-i decît față de ziua de azi. Chiar dacă n-a fost fericit, eu nu pe trecut, ci pe prezent sînt mînios. *Care-i atitudinea vulgului față de adulter? îl încurajează. Între bancurile pe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au înălțat capetele de parcă le-ar fi trezit amintiri străvechi. Toate cele peste o mie de animale și-au îndreptat deodată atenția spre direcția din care venea chemarea. Unele au renunțat reverențios la frunzele de grozamă, altele și-au odihnit copitele pe pietrele de pavaj, încetând să mai tropăie, iar cele somnoroase s-au dezmorțit după siesta de după-amiază. Orice mișcare a înghețat. Numai blana lor aurie tremura ușor în briza de la apus de soare. Oare ce-o fi fost în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ascultat și n-au clipit până nu s-a stins, în lumina amurgului, ultimul ecou al goarnei. Apoi, deodată, au pornit în aceeași direcție de parcă le-ar fi făcut cineva un semn. Vraja s-a risipit și străzile răsunau de copite. Îmi imaginam șuvoaie de spumă ce răzbăteau la suprafață din rărunchii pământului, inundând aleile, invadând gardurile și înecând chiar turnul cu ceas. Dar nu a fost decât o iluzie a crepusculului. Când am deschis ochii, spuma dispăruse. Copitele erau doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]