2,759 matches
-
reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai adevărat, mai autentic, improvizând, chiar și în banalul zilelor. Realitatea mea e o continuă ficțiune. Poate, psihanalitic, toate acestea au o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din risipiri, m-a primit întotdeauna răbdătoare, îngăduitoare, lăsându-mi mereu lumini în cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-un minunat fel, cu blândețe și statornică îngăduință, mi-a îndrumat pașii spre drumul care duce spre Dumnezeu. Ea m-a făcut să mă simt al Dumnezeirii. Ea mi-a insuflat curajul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tu însuți nu știi pentru ce-ai vrea să fii iertat! Ocoleam biserica aceea dus parcă de imaginea turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o lume virtuală. Lumea de joi, în timp ce aceea de marți încă se chinuia să se împlinească undeva, în urma mea, zvârcolindu-se în burta multilateralei dezvoltate. Chiar dacă saltul în timp nu era cine știe cât de mare, pentru început realizarea mi se părea copleșitoare. De multe ori m-am gândit la clipa aceea, la fracțiunea de clipă a revenirii în Lume. Nu pot s-o compar cu nimic care ar putea evoca, sugera o astfel de spaimă. Poate doar, mi-am spus mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Julián pentru a-i putea lăsa averea, asigurîndu-i astfel viitorul. — Dar Îl ajută și acum. L-a ajutat dintotdeauna. — Poate că-și dă seama că nu va fi lîngă el pentru totdeauna, a sugerat Miquel. Ecoul acelor cuvinte era prea copleșitor pentru amîndoi. Am Îngenuncheat lîngă el și l-am Îmbrățișat. Mi-am mușcat buzele ca să nu mă vadă plîngînd. — Nuria, Julián n-o iubește pe femeia aceea, mi-a spus el, crezînd că tristețea mea de acolo provenea. — Julián nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
capacitățile de vindecare etc.; Descoperim că ceea ce numim moarte este de fapt o simplă trecere ireversibilă pentru o perioadă de timp dintr-un plan de vibrație în altul; Amplificarea considerabilă a optimismului, bunei dispoziții și a poftei de viață; Sentimentul copleșitor al împlinirii personale; Aspirație spirituală mult amplificată datorită trăirii depline a certitudinii ca Dumnezeu există; Transformări majore ale ființei umane în plan psihoemoțional; Analizarea și înțelegerea sistemului energetic al ființei noastre; Contacte cu ființe de lumină din tărâmurile astrale; O
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
a coincide cu frecvența energetică pe care o experimentăm în dimensiunile unde călătorim. Dacă frecvența noastră internă nu este egală cu cea a noului plan pe care îl vizităm, noi vom avea experiența unei lumini orbitoare și a unei senzații copleșitoare de energie intensă care ne apasă cu greutatea ei. Acest sentiment este atât de greu de suportat încât marea majoritate a oamenilor se întorc imediat în corpul lor fizic. Manifestările dizarmonioase, emoțiile și gândurile negative reprezintă o formă de energie
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
MĂRTURII În urma ta, răscolitor, Din întrebări se-avântă gândul, Purtat de-adâncul unui dor Nepotolit, copleșitor, Născut odată cu pământul Acestui neam și-acestei țări, Ce sunt viața și mormântul; Departe, spre cernite zări Și-a timpului peregrinări, Drept mărturie, stă cuvântul; Oricare piatră, stâncă, munte, Oricare ștei, oricare val, Ne-au fost o trecătoare punte Ce
M?RTURII by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83831_a_85156]
-
pe un umăr și un diavol pe celălalt, nici vreo listă mintală de argumente pro și contra sau o trecere rapidă În revistă a eventualelor consecințe, ramificații sau planuri de rezervă. Nici un gând coerent de nici un fel, doar o senzație copleșitoare de calm și hotărâre, Însoțită de o Înțelegere profundă că pur și simplu nu mai puteam tolera nici măcar o secundă situația prezentă. —Bine, Aaron. Nu mai fac taca-taca - niciodată. Îmi dau demisia. Păru derutat o clipă, Înainte să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
stare involuntară de calm sau paralizie. Deși știam că ar fi trebuit să mă isterizez, săptămâna trecută fusese excelentă. Intenționasem să spun tuturor că mi-am dat demisia, dar când venise momentul să dau telefoanele, fusesem cuprinsă de combinația aceea copleșitoare de sictir, lene și inerție. Nu că nu le-aș fi putut spune oamenilor că mi-am dat demisia - trebuia doar să formez numerele și să-i anunț - dar efortul de a-mi explica motivele pentru plecare (n-aveam) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Kaufman. Iar la două, când Elisa m-a Întrebat dacă nu voiam o cafea, nici n-am știut cum să accept mai repede. Am fumat amândouă câte o țigară când ne Întorceam și m-a lovit o dorință bruscă și copleșitoare de a Împărți o farfurie de falafel pe o bancă de lângă UBS cu Penelope. Elisa Îmi oferea un fel de comentariu de fundal despre politica de birou, despre cine conducea Într-adevăr afacerea (ea) și cine și-ar fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un... știi tu, cum Îi zice? Un loc unde să te relaxezi. —Un sanctuar? m-am oferit eu, dornică să ajut. —Corect. Dădu aprobator din cap, În mod evident ușurat. Cantitatea de produse din părul lui era de-a dreptul copleșitoare. Din păcate, Înainte ca această discuție fascinantă să se Îndrepre spre sfârșitul său logic - acela În care cel mai probabil Danny Își va fi amintit până la urmă numele propriului său club - am remarcat un bronz extrem de familiar. —Aoleu, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
natural. Își puse mâna pe gură și mă străpunse cu privirea. Ascultă, probabil că n-ar fi trebuit să spun toate astea. N-am vrut să te jignesc pe tine sau pe prietenii tăi, doar că... Iubire. Iubire devoratoare și copleșitoare. Am făcut tot ce am putut ca să nu-i apuc fața și să nu-l sărut drept pe gură... părea atât de oripilat. — Serios, nu mai spune nimic, am zis. Mi-am mișcat mâna ca să-l ating liniștitor, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tonic ar fi super, iubire. Mi-ar prinde bine un ultim pahar În momentul ăsta. Am pus ceainicul la fiert și m-am așezat pe scaunul din fața lui, fără să mă pot apropia mai mult, căci duhoarea de alcool era copleșitoare. Emana din porii lui În felul acela unic al tipilor care au băut toată noaptea, Învăluind totul pe o rază de un metru și jumătate cu putoarea aia ușor de recunoscut de boboc-dintr-o-frăție-studențească. Totuși, Încă reușea să arate adorabil. Bronzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să fie o veste bună. —Mulțumesc, Bette. Asta contează mult pentru mine. De-abia așteptam să-ți spun. Înainte să mă gândesc măcar să-mi cenzurez cuvintele, am izbucnit: —Dar ce Înseamnă asta pentru noi? Urmă un moment de tăcere groaznică, copleșitoare și totuși Încă nu Înțelegeam până la capăt. Știam că suntem sortiți să fim Împreună. Obstacolele nu erau insurmontabile, ci doar piloni de susținere pentru o relație mai puternică. Când Începu În sfârșit să vorbească, Sammy părea Învins și foarte trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
foarte surprins, nu de faptul că subiectul convorbirii noastre nu era petagog, ci supraveghetor de ordine, dar de întinsele cunoștințe ale colegului meu. Admirativ l-am întrebat: ― Dar de unde știi dumneata toate astea? La care el îmi răspunse cu o copleșitoare superioritate: ― Păi, eu sânt repetent! ― Da? Și repede mă gândii să profit de împrejurare, ca să-l întreb: Atunci poate știi să-mi spui dumneata ce e aia Zoologia? ― Ah! strânse el buzele disprețuitor, o nenorocită de materie, acolo... un fel
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zona În care râul se unea cu apa Racovățului. Turcii forțau din nou podul, dar avansau, În același timp, pe Întregul front. Cei care Încercau trecerea apei prin vaduri cădeau sub săgeți. Dar avantajul moldovenilor scădea repede sub presiunea numărului copleșitor al dușmanilor. În jumătate de ceas podul se afla sub controlul unui regiment de ieniceri, care nu mai putuseră fi zdrobiți de călăreții lui Pop. Apoi pe pod trecură, În fugă, alte cinci regimente de ieniceri, care asigurară flancurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cinci sute din Apărători. Triunghiul care Îl apăra pe voievod se transformase Într-un tunel de scuturi prin care acesta fusese scos În spatele dealului, În codru. O parte din Apărători se retrăseseră lăsându-l singur pe Oană În fața unui număr copleșitor de dușmani. Era o strategie de sacrificiu, dar singura care putea da roade. Oană rezistase de-a lungul celor zece minute, cât trebuia să dureze scoaterea domnitorului și revenirea Apărătorilor, cu cei trei sute de luptători de rezervă, ținând Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care nu și-ar fi putut-o imagina niciodată. Nu Își propusese să dovedească nimic și simțea chiar că nu e locul și nici momentul să-și dovedească priceperea În mânuirea spadei. Ar fi fost o fanfaronadă pe lângă lupta copleșitoare pe care o dădeau zecile de mii de oameni din fața lui. Dar, mai mult decât atât, ar fi fost o grijă În plus pentru tatăl său. Știa că orice nebunie a lui putea avea consecințe dezastruoase pentru omul care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vești... despre tine. Mai precis, despre cum se vede de aici locul În care te afli acum. La sfârșitul anului, circulau cele mai rele zvonuri. Moldova nu mai avea nici o șansă. Forțele care se Îndreptau spre Suceava erau cu totul copleșitoare. Am vorbit chiar cu dogele Pietro Mocenigo, cerându-i permisiunea de a trimite un grup de condottieri care să te aducă Înapoi. Mi-a fost frică, Alexandru, o frică Îngrozitoare că te voi pierde. Trecătorile Închise, invazia turceasă pretutindeni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și atunci tânărul Își scoase o singură armă. Katana. Nu avea nevoie de altceva. Sărise peste cercul de flăcări și trecuse prin mijlocul lor, scriind parcă, cu lama sabiei, o ideogramă japoneză. Câteva minute de străfulgerări ale oțelului În lumina copleșitoare a soarelui. În urma lui rămăseseră doar trupuri ciopârțite, atârnând În scări. Se asigurase că nu mai trăia nimeni și se Îndepărtase de acel loc. Dar o asemenea Împrejurare nu se putea repeta. Dușmanii lui știau, de acum, că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toată această poveste. În cele din urmă, era posibil chiar ca Cei Patru să fi plănuit uciderea lui. Era meseria Cuceritorilor. Totul avea un sens. Dar prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Veștile din Răsărit nu erau nici ele mai liniștitoare. Cei cinci sute de Cuceritori conduși de Amir Baian nu făceau nici o oprire. Schimbau caii din patru În patru ore, gonind zi și noapte spre Balcani. Chiar dacă forța lor nu era copleșitoare, misiunea lor misterioasă Îl punea pe gînduri pe Angelo. O asemenea goană nu putea fi justificată decât de ordine mai mult decât urgente. Iar acele ordine i se păreau a fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]