1,673 matches
-
unde se amintește despre primirea Coranului de către anumiți Djinni, la fel și în Surrah 46,29, unde o mulțime de Djinni e trimisă să asculte Coranul, asemenea oamenilor existând Djinni care se mâantuiesc dar și alții care sunt destinați iadului. Coranul subliniază însă aspectul moral al acceptării dreptății destinată atât oamenilor cât și Djinnilor 114, 1-6 ) O interpretare teologica de tradiție sunnita referitoare la organizarea lumii Djinnilor este făcută de scriitorul arab de culoare. Abu Uthman Amr ibn Bahr Mahbun al-Kinani
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
perioada pre-meccană. Surrah 27,39 (intitulată An-Naml-furnicile”) afirmă “A zis Ifrit dintre Djinni: eu țil voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău căci eu sunt în stare de această și sunt vrednic de încredere!”. Traducerile coranului din Arabă în alte limbi subliniază semnificația de conducător, dregător puternic, redutabil, înlocuind termenul Ifrit cu semnificația exegetica a acestuia . În sinteză, termenul Djinn este de origine străveche și revelează trecerea de la o concepție religioasă animista (genius loci) spre o
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
prin “inspirații” sau chiar prin îndeplinirea diferitelor munci în favoare unui vrăjitor, Pot fi subordonați unui om care stăpânește magia Cazul lui Solomon de unde și manipularea fenomenelor meteorologice legate de ploaie grindină și vânt) având și posibiltatea de a asculta Coranul și a se mântui asemenea oamenilor așa cum o parte dintre oameni și Djinni sunt condamnați Iadului. Djinnii au fost creați înaintea oamenilor.Au fost creați din foc ,oamenii din lut,iar îngerii din lumina
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
căci în psihologia musulmană inima sugerează gândurile cele mai ascunse, cele mai secrete, cele mai autentice, baza însăși a naturii intelectuale a omului”. Totul concură către o cunoaștere de sine, determinată de o osmoză între suflet ("pshyché") și spirit ("anima"). Coranul evocă întâmplări legate de iubire la două nivele. Primul nivel analizează atașamentul credinciosului față de mesajul divin și consecințele implicate de acesta. Al doilea nivel este mai concret. Astfel se arată întâmplările amoroase dintre indivizi și consecințele lor (căsătorie, sarcină, fidelitate
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
implicate de acesta. Al doilea nivel este mai concret. Astfel se arată întâmplările amoroase dintre indivizi și consecințele lor (căsătorie, sarcină, fidelitate, gelozie etc.). Termenii legați de iubire (ḥubb, maḥabba) și de afecțiune (mawadda, wudd, wadūd) sunt recurente atât în Coran cât și în hadiṯuri, care prin intermediul celor două rădăcini : [ḥ b b] și [w d d], evidențiază un sentiment pe care Dumnezeu I l-a insuflat de fapt omului. În acest context, Coranul învață credinciosul care sunt oamenii pe care
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
mawadda, wudd, wadūd) sunt recurente atât în Coran cât și în hadiṯuri, care prin intermediul celor două rădăcini : [ḥ b b] și [w d d], evidențiază un sentiment pe care Dumnezeu I l-a insuflat de fapt omului. În acest context, Coranul învață credinciosul care sunt oamenii pe care Dumnezeu îi iubește și care sunt cei pe care nu îi iartă. În această cheie, amintim o serie de versete coranice care vin în exemplificare afirmațiilor de mai sus: Coranul revelează mai multe
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
În acest context, Coranul învață credinciosul care sunt oamenii pe care Dumnezeu îi iubește și care sunt cei pe care nu îi iartă. În această cheie, amintim o serie de versete coranice care vin în exemplificare afirmațiilor de mai sus: Coranul revelează mai multe sensuri ale iubirii. Dacă acest verset suprinde o iubire pură față de Dumnezeu, în alte versete coranice iubirea va dobândi ale conotații, precum: În sura 89 și în sura 100 Dumnezeu critică iubirea de bogăție: Poezia se pliază
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
orală pentru generații. Musulmanii suniți văd acesta lucrare că pe una dintre cele trei de încredere colecții de hadith-uri, împreună cu cele de la Sahih Muslim și Imamul Malik Muwatta. În unele cercuri, se considera că este cartea cea mai autentică, după Coran. Titlul actual al cărții se referă în mod comun la "Sahih-ul" lui al-Bukhari; în conformitate cu ceea ce susține Ibn al-Salah. Al-Bukhari a călătorit foarte mult de-a lungul Califatul abbasid de la vârsta de 16 ani, astfel el consideră colectarea acestor tradiții demnă
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
care să fie adorat în afară de Tine." Relatare făcută de 'Aisha: "Apostolul lui Dumnezeu obișnuia să facă unsprezece Rakat, astfel că aceasta era rugăciunea să. El prelungea atât de mult prosternările încât cineva ar fi putut recita cincizei de versete (din Coran) înainte ca Acesta să ridice capul. Se ruga două Rakat (Sunna) înainte de rugăciunea Fajr și apoi se întindă pe partea dreaptă până când cineva venea și-l informa cu privire la rugăciune." Povestire relatata de către Ali bin Abi Talib: Într-o noapte, Apostolul
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
ultimele zece nopți de Ramadan."" Jabir bin 'Abdullah: "Profetul obișnuia să ne învățe modul de a face Istikhara (Istikhara înseamnă a cere lui Dumnezeu ghidare cu privire la orice loc de muncă sau un act). El ne-a învățat o Sura din Coran. El a spus, " Dacă cineva dintre voi se gândește la un loc de muncă, el ar trebui să facă două rugăciuni Rakat altele decât cele obligatorii și spun (după rugăciune): -" 'Allahumma inni astakhiruka bi'ilmika, Wa astaqdiruka bi-qudratika, Wa as
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
religie o reprezentare convențională concretă a unei noțiuni abstracte urmărind fixarea accesibilă a unor mituri incomprehensibile în forma lor originală. În islam reprezentarea sa este marcată de un ansamblu complex de imagini care definesc realitatea, reglementarea acesteia fiind dată de Coran. Reprezentarea lumii printr-un fel de magie în sensul larg al termenului este identificată cu un echilibru psihosocial. Prin intermediul acestui proces va lua naștere teofania. În islam, religia și tradița urmează căi separate, căci islamul a moștenit ideologia culturilor care
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
locul în totalitate . La rândul lor, simbolurile sunt fie obișnuite (steagul , culoarea verde-caracteristică islamului), fie capătă diferite sensuri în funcție de contextul socio-cultural, aceste sensuri fiind subordonate unor arhetipuri, formate de către inconștient. Toate aceste arhetipuri Simbolurile islamice sunt cel mai bine redate Coran fiind reflectate în teme care păstrează dihotomia divinitate - om, natură - destin. Omul este inzestrat cu liber arbitru, de aceea este supus păcatului, fiind atras de Satana("'Iblīs") care a fost alungat din cer, căci a refuzat să i se inchine
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Adam : Pe lângă acest aspect se păstrează ideile eschatologice, urmând ca la Judecata de Apoi oamenii să fie trimiși în Rai sau în Iad. Cel mai concret arhetip ar fi imaginea beduinului, idealizarea sa, cel care vorbește limba perfectă, limba revelației Coranului, deci limba sacră. Despre mit Mircea Eliade afirma: "Ad-dunyă" (lumea prezentă) și "al-'aḫīra"(lumea de dincolo) sunt caracterizate de arhetipuri, de imagini care definesc spațiul și mentalitatea islamică. Astfel, se impun dihotomiile lună-soare, moarte-viață, demon-înger, ori elementele ce țin
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
profetului Muhammad pe care unii comentatori l-ar fi contestat, pretinzând că a fost postum, la cererea expresă a meccanilor, care doreau să-l pună la încercare. Profetul ar fi reușit să despice luna pentru a le arăta puterea divină. Coranul evocă acest episod. În Cronica sa, Tabari (839- 923), vorbind despre Creator, spune că acesta i-a poruncit regelui Gavriil ,Să frece luna cu aripa sa ca să-i dispară strălucirea". Graf de la Salle pune accentul pe importanța lunii în folclorul
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Mecca: Ea asigura tototadată rodnicia plantelor : Cunoscut este și , izvorul din deșert, cu apele sale care curăță, tămăduiesc și dau viață, devine firește obiect al venerației. Sacralitatea izvorului Zamzam datează din perioada preislamică . Arborele este un simbol care apare în Coran și în culegerea de "hadith"-uri (spuse ale profetului). Dacă în general arborele întruchipează omul în căutarea unui destin mai bun, neviciat de gânduri rele, esențele sunt supuse unei scări valorice articulate: astfel palmierul și măslinul sunt cele mai respectate
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
caballus"), fiind strămoșul calului actual și un animal căruia musulmanii în general și arabii în special, îi acordă un respect nemăsurat. Stima aceasta față de cea mai nobillă cucerire a omului nu e întâmplătoare, ea a fost încurajată tot atât de bine de Coran și de profet, cât și de binefacerile și serviciile loiale pe care acest animal le-a adus armatelor musulmane, prinților și filfizonilor din dinastiile abassizilor și fatimizilor care-I foloseau în jocurile lor ecvestre. Doi bidivii mitici ocupă tot spațiul
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
de profet ginerului său Ali. , reminiscență a lui Pegas din mitologia greacă, un cal înaripat cu cap de femeie. Cronicarii îl descriu în mii de feluri, formula care a învins fiind aceea că este însuși Arhanghelul Gavriil. Albina reprezintă în Coran un simbol care va da și numele unei sure. De altfel în numeroase hadithe, Profetul își exprimă adimirația pentru această vietate. Lumea de dincolo aduce în prim plan dualitatea înger - demon. Judecata de Apoi va fi anunțată de Azrafil, iar
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
primi sufletele celor morți pentru a fi oferite lui Dumnezeu. Îngerii și , sunt cei care conform tradiției, apar după înmormântare pentru a adresa mortului întrebări în legătură cu credința sa și cu viața sa spirituală. Nu găsim nimic din această concepție în Coran, totuși, originea s-ar regăsi în anumite hadithe. Religia beduinilor reprezintă cea mai veche și mai primitivă formă de religie semită, așa cum afirmă orientalistul în lucrarea “Istoria arabilor “. Cultele arabilor peninsulari cu trăsăturile lor astrale, templele ornamentate,ritualurile complicate și
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
s-au impus fără controverse și reproșuri; există cronici care relatează obiecțiile formulate împotriva lui Mawlana de către personajele din Konya care se cosideră”corect și drept gânditoare”. Islamul ortodox respinge în general muzica în calitatea ei de tehnică extatică. Întradevăr, Coranul condamnă rugăciunea făcută în stare de beție; iar sufletul poate fi amețit de dans și armonie, așa cum poate fi amețit de vin sau chiar de propria stare spirituală. Răspunsul la aceste obiecții stă tot în principiile minuțioase ale dansului mistic
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
caricaturi,ca fiind strâns legate de modurile iconografice occidentale de comunicare, pe când în civilizația arabo-islamica imaginea este cea intuita iar cuvintele sunt sacre. Așadar,ilustrațiile sunt legate de religie în Occident,spre deosebire de ilustrațiile arabe care nu au legătură cu religia. Coranul interzice ilustrarea pictorială a profetului Muhammad,pe când Biblia nu prezintă atâta strictețe în ceea ce privește ilustrarea lui Iisus. Ignorarea prohibiției Coranului atât de musulmani cât și de cei care nu sunt musulmani poate avea consecințe severe. Într-adevăr,Islamul are un rol
Caricaturile politice arabe () [Corola-website/Science/329444_a_330773]
-
iar cuvintele sunt sacre. Așadar,ilustrațiile sunt legate de religie în Occident,spre deosebire de ilustrațiile arabe care nu au legătură cu religia. Coranul interzice ilustrarea pictorială a profetului Muhammad,pe când Biblia nu prezintă atâta strictețe în ceea ce privește ilustrarea lui Iisus. Ignorarea prohibiției Coranului atât de musulmani cât și de cei care nu sunt musulmani poate avea consecințe severe. Într-adevăr,Islamul are un rol important în orice explicație a insuficientei de imagini istorice în cultura arabă. Dar poate că este mai mult decar
Caricaturile politice arabe () [Corola-website/Science/329444_a_330773]
-
ai profetului. Pentru a înțelege sensul aparte al cuvântului imam, este necesar să se știe diferența fundamental între șiism și sunnism. Profetul Muhammad a avut trei roluri importante, și anume: el a fost cel cel prin intermediul căruia Dumnezeu a revelat Coranul . Totodată, a fost conducătorul primei comunități islamice, el a fost cel care a pus în aplicare shari’a. Al treilea rol important al lui Muhammad a fost iluminat, putând să interpreteze șiș a transmită revelația omenirii. Conform sunnismului, imamul trebuie
Cei doisprezece imami () [Corola-website/Science/329441_a_330770]
-
modernă partizanii săi se refereau deseori la cei doi ca fiind “cei doi șeici și șeicul Islamului”' Ibn Taymiyya era o personă de seamă întrucât a luptat pentru întoarcerea islamului la ceea ce el considera a fi cea dintâi interpretare a Coranului și a Sunnei. Ibn Taymiyya s-a născut în anul 1263 în Harran, orașul Șanlıurfa, o provincie a Turciei moderne într-o familie cunoscută de teologi și a murit în Damasc, Siria. Bunicul său, Abu al-Barkat Majd ad-deen ibn Taymiyya
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
de la tatăl său și a devenit un reprezentant al școlii de gândire hanbalite. În ciuda faptului că a rămas fidel, pe întreaga durată a vieții sale, acestei școli, ale cărei doctrine o stăpânise, a dobândit cunoștințe din domeniul disciplinelor islamice ale Coranului și ale Hadithului. De asemenea, a studiat teologie (kalam), filozofie și sufism. Ibn Taymiyya a fost închis de câteva ori din cauza conflictelor cu „ijma” juriștilor și a teologilor zilelor sale. Și-a petrecut ultimii 15 ani din viața la Damasc
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
înmormântat în cimitirul sufit, în Damasc, acolo unde alți membrii ai familiei sale fuseseră înmormântați înainte lui. Studentul său, al-Dhahabi l-a preamărit exagerat, spunând că Ibn Taymiyya este: “șeicul eminent, imam, cărturar erudit, critic, jurist, mujtahid și comentator al Coranului”, dar a admis că prin metodele sale defăimătoare i-a îndepărtat chiar și pe admiratori. De exemplu, gramaticianul Abu Hayyan l-a preamărit pe Ibn Taymiyya până în momentul când a descoperit că Ibn Taymiyya se credea un expert al limbii
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]