KorAP: Find »[drukola/base=cozonac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...60 >

1,477 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

nevoia să spargă cu orice risc zidurile carcerei. Acum căuta, cu prudență, o ieșire. Iată, tinerii aceștia trăiseră și ei experiența teroarei dar ieșiseră din ea nevătămați, fără nici o cicatrice pe suflet. — De fapt, nu-mi fac griji numai din cauza cozonacului, rosti el. Cei doi Îl priveau cu un interes sincer și prietenesc; În ciuda evenimentelor din ultimii ani, Își păstraseră tinerețea, și mai sperau că viața le va oferi și altceva decît durere și plictiseală, neîncredere sau ură. — Ce-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Rowe se simțea ca În fața unor copii ahtiați după povești. De bună seamă că adunîndu-le anii, n-ar fi trecut de 50. Iar el se simțea mult mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
povestea asta? Rowe regreta acum că se dusese la domnul Rennit - nu tenebrosul Jones și scepticul său patron, ci acești doi tineri erau aliații de care avea el nevoie. — După ce mi-a ghicit norocul, doamna Bellairs mi-a indicat greutatea cozonacului - de altfel nu chiar greutatea corectă. — Extraordinar! exclamă tînărul, cu Însuflețire. — Mi se pare absurd, zise fata, și adăugă, folosind aproape aceleași cuvinte ca și domnul Rennit: A fost probabil o simplă neînțelegere. — Neînțelegere? „Zexe!“ rosti tînărul, Înfășurînd În ghilimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
vă spun un lucru, spuse Rowe șovăitor. — Așa? făcu Hilfe, apropiindu-se repede și așteptînd nerăbdător răspunsul, cu mîna sprijinită din nou pe umărul surorii lui. Un lucru care-l poate scoate din cauză pe reverendul Topling?... Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume? — Nu știu. Dar am băgat de seamă că individul fărîmița fiecare bucățică de cozonac pe care-o lua. — S-ar putea să fie un obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
din nou pe umărul surorii lui. Un lucru care-l poate scoate din cauză pe reverendul Topling?... Cred că În cozonacul acela se ascunde ceva. — Ce anume? — Nu știu. Dar am băgat de seamă că individul fărîmița fiecare bucățică de cozonac pe care-o lua. — S-ar putea să fie un obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da, una dintre maniile alea vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
obicei, sugeră domnișoara Hilfe. — Obicei? o Îngînă fratele ei. — Da, una dintre maniile alea vechi englezești, pe care le studiezi cu atîta atenție, Îl repezi fata. Rowe Încercă să-i explice: — Nu despre asta e vorba. Mie nu-mi trebuia cozonacul lor, dar sînt sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
sigur că au Încercat să mă omoare. Știu că pare neverosimil acum, În plină zi, dar dacă l-ați fi văzut pe omulețul acela infirm turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling... — N-o asculta! o Întrerupse Hilfe. Da, de ce nu ar fi implicată prietena reverendului? Criminalii nu mai formează astăzi o clasă aparte. Noi doi știm asta prea bine. În Austria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
stupefiante sau altceva asemănător? Îl Întrebă fata pe Rowe. — Nu știu, dar nu-mi pasă, Îi răspunse el. Știu doar că povestea asta m-a scos din sărite. Totuși, care-i părerea dumitale? Îl Întrebă Hilfe. Vreau să spun... În legătură cu cozonacul. Poate că ascundea un mesaj secret... Frații Hilfe rămaseră tăcuți cîteva clipe, ca și cum ar fi reflectat la această idee. Apoi Hilfe spuse: — Hai să mergem la doamna Bellairs. — Nu poți părăsi biroul, Willi, Îi zise fata. Mai bine mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard, ci unui prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
s-a interzis să iau parte la războiul lor! Iar acum, sînt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o! Cu trecutul meu, n-am nici o șansă dacă sînt prins! Ia să nu mă mai agit atîta pentru cozonacul ăla! În definitiv, nu mă privește cîtuși de puțin: ăsta-i războiul lor, nu al meu! Ce-ar fi să rămîn ascuns pînă cînd au să uite toată povestea asta ( În timp de război, o crimă se uită repede)? Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
uită repede)? Da, nu-i războiul meu! Am nimerit, pare-se, din Întîmplare În linia de foc - atîta tot! O șterg din Londra și o să-i las pe proști să se bată și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun răvaș cu vreo urare, o monedă de șase pence... Poate că schilodul ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar gustul suspect al ceaiului a fost doar o părere... Ba, mai degrabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pace, n-au să mă găsească niciodată! Cunosc eu un loc sigur... Dar nici n-au să mă caute, cred că se temeau de un singur lucru: să nu-i demasc. N-am să știu niciodată despre ce era vorba. Cozonacul acela... și doamna Bellairs, uluitoarea doamnă Bellairs... — SÎnt niște oameni răi, rosti Anna Hilfe, Înglobîndu-i pe toți În această expresie simplă. Mă bucur că pleci. N-are rost să te amesteci În povestea asta. Și, spre uimirea lui, adăugă: — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Înghesuia o mulțime de reminiscențe confuze, cerînd să iasă la lumină: o carte intitulată Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și o senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un cozonac făcut cu ouă adevărate... Pe urmă s-a Întîmplat ceva... Se simțea teribil de obosit. Între timp, soarele ieșise, În sfîrșit, la iveală. Străzile orașului erau ticsite de oameni care se duceau la lucru. Rowe se simțea părăsit, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
alții se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de ceai? — Da... SÎnt cam obosit. — Beavis, du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări În timpul absenței lui Beavis, dar cînd acesta se Întoarse, Îi spuse lui Rowe, văzîndu-l că Întinde mîna după o felie de cozonac: — Mă tem că ăsta nu-i făcut cu ouă. Al dumitale a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări În timpul absenței lui Beavis, dar cînd acesta se Întoarse, Îi spuse lui Rowe, văzîndu-l că Întinde mîna după o felie de cozonac: — Mă tem că ăsta nu-i făcut cu ouă. Al dumitale a fost, de bună seama, făcut În casă, nu cred să-l fi cumpărat... — A, nu, nu l-am cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și că memoria Îi revenea la fiecare pas. Voia să pună mîna pe cozonac! exclamă el deodată, izbucnind În rîs. — Păstrează-ți cozonacul pentru Prentice! Îi răspunse omulețul, pe un ton acru. El e suprarealistul nostru! Intrară Într-o cameră aproape identică, dintr-o altă clădire, unde dădură peste un individ Într-un costum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și că memoria Îi revenea la fiecare pas. Voia să pună mîna pe cozonac! exclamă el deodată, izbucnind În rîs. — Păstrează-ți cozonacul pentru Prentice! Îi răspunse omulețul, pe un ton acru. El e suprarealistul nostru! Intrară Într-o cameră aproape identică, dintr-o altă clădire, unde dădură peste un individ Într-un costum de tweed, cu o mustață sură. Pleoștită, după moda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-a binelea! Sărmanul! rosti domnul Prentice, fără convingere, cu o compasiune rece. Dar Poole? — A venit la mine o dată - nu mai țin minte precis cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la o tombolă. A urmat un bombardament aerian. Cred că Poole a Încercat să mă omoare pentru că n-am vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
țin minte precis cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la o tombolă. A urmat un bombardament aerian. Cred că Poole a Încercat să mă omoare pentru că n-am vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la o tombolă. A urmat un bombardament aerian. Cred că Poole a Încercat să mă omoare pentru că n-am vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de rușine, care nici nu pot fi pomenite. Eu Însumi sînt În căutarea unui obiect care nu este, poate, mult mai mare decît un diamant... Un cozonac, spui?... Și de ce nu, mă rog?... Totuși, nu te-a omorît! — Memoria mea mai are Încă atîtea goluri! — Unde anume a venit să te vadă? — Nu-mi amintesc. De mulți ani din viața mea nu-mi pot Încă aduce aminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-ți aduci aminte, domnule Rowe? Va să zică se numea Jones și lucra pentru agenția Orthotex. Ce te-a făcut să te duci acolo? Dacă nu-ți amintești, o să-ți spunem noi. Credeai că cineva a vrut să te omoare - În legătură cu un cozonac pe care-l cîștigaseși la o tombolă, din Întîmplare, după ce o doamnă pe nume Bellairs Îți dezvăluise greutatea cozonacului. Te-ai dus apoi să cauți adresa doamnei Bellairs, la sediul organizației Mamelor libere - dacă nu cumva această organizație bizară se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]