1,606 matches
-
se uita la gura bătrânului, și îi asculta vorbele ca pe un descântec, și, ca un izvoraș îi susura în inimă un fel de liniște, un fel de mângâiere; el însă, tot pe-a lui o ținea... și, ieși din crâșmă ca un vârtej. Bătrânul bătu aerul cu palma, murmurând în barbă: - Prostia n-are rânduială, și de-aceia nu te poți înțălegi cu dânsa. Prostu‟ nu intră pe poartă, o faci pi grozavu‟ sărind gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ieși din crâșmă ca un vârtej. Bătrânul bătu aerul cu palma, murmurând în barbă: - Prostia n-are rânduială, și de-aceia nu te poți înțălegi cu dânsa. Prostu‟ nu intră pe poartă, o faci pi grozavu‟ sărind gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Prostu‟ nu intră pe poartă, o faci pi grozavu‟ sărind gardu‟!.. În pragul crâșmei, ecoul vorbelor Anucăi încă mai pluteau în aer... „ai să mori mâncat de lup!“, înmărmurindu-l. ... Un pâlc de căldărari au răsărit ca din pământ, la crâșmă, să se bucure și ei de sărbatoarea zilei. Bărbați pletoși, bărboși, cu ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și dorește sa-și afle ziua de mâine... ori, norocul!.. Bogatul visează mai multă bogăție... săracul să scape de sărăcie... dorințe, speranțe, dar nu le știu. Și, iată că ele, țigăncile, știu tot... și-ți spun tot!... Lisandru, în pragul crâșmei, rămase înmărmurit. La piciorul scării, răsări o țigancă cu arginți în plete, oacheșă, stăpânindu-l numai cu ochii. Oacheșa se repezi înaintea lui, căutându-i sufletul și zbuciumul, și dintr-o dată îi zise... - Hai, frumosule... să-ți gâcesc!.. să-ți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” „Fiind viața mea, totul îmi este permis”, decide și Șerban. Deci, și dobândirea fericirii cu ajutorul drogurilor. În târgul său de provincie, circula „legenda” că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prin care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace, tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-o refuz pe dirigintă, că doar nu era Sonia, soția specialistului în zugrăveli, ci omul care mă întreba mereu de ce ai lipsit iar, nesimțitule, de la ore, că numai scripca-i de tine, c-o să ajungi să cânți prin toate crâșmele ordinare, pentru un blid de mâncare și-o poșircă. Trebuia să fiu recunoscător cumva dirigintei, pentru că-mi spusese gratis pe ce arături mi-o va lua destinul. Alții plăteau din greu ghicitoarelor de pe Lipscanii Noi ca să-și afle viitorul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-mi risc titlurile de depravat, de pușlama și multe altele, dar nu vedeam niciun colac de salvare. Apoi am mai dormit vreo două zile și nopți fără să mă mai deranjeze vreun leu... Dar am auzit mereu chemarea muzicii: "La crâșma din Ferentari / Cu un vin de zile mari / Of, of!..." Cu visul ăsta n-am mai fost la Nineta. Totul era și mai limpede decât în celălalt vis... A fost o plăcere acel concediu. Îmi aminteam mereu vorbele prietenului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
parte din declarația sa veche de dragoste: "Să te ia dracul! Ești singurul alb îndrăgostit de un bronzat". Când am plecat definitiv din Ferentari, eram alt om. Mă așteptasem să văd, la fiecare colț de stradă, scripcari cerșetori cântând "La crâșma din Ferentari", să fiu ciuca bătăilor și gazda tuturor ponoaselor. Mă lovise însă norocul. "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari!", îmi spunea mereu glasul Ninetei. Și, tot la vremea când troleul mă scotea din Ferentari, mi-au atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deschid. Am tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din lume, iarba fiarelor, pe care o dăruise celui mai drag copil din lume, care, din păcate, nu-i mai dăduse niciodată un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în mocirla din jurul rondului și, clămpănind din clopot, lua cale întoarsă... Ei, dar gândul că pe aici or fi pășind cândva și cei doi mari și nedespărțiți prieteni - Eminescu și Creangă - în drumul lor către “Hanul Trei Sarmale” sau spre crâșma “La Doi Peri”, îmi încălzește sufletul și pasul îmi devine mai sprinten... După o asemenea drumeție, somnul a venit cu pas grăbit și, luându-mă în brațe, nu m-a slăbit până în zorii zilei... Un vis m-a purtat spre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce ardu varu să de de varnița mică câte gium(ă)tat(e) de leu și de varnița mare câte un leu,... iar pentru locul ce șăd ei să de câte un leu de casă pe an... Așijderea și pentru crâșmă... să dea venit mănăstirii pe bute de 140 de vedre un leu și pe polobocu de 80 vedre gium(ă)tat(e) de leu... și din pomi zăciuiala după obicei”... ― Acest voievod s-a arătat foarte darnic, părinte. ― Am mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
prea ușor. ― Auzi colo ce le-a putut trece prin cap vatopedenilor, dragule. ― La ce se gândește sfinția ta, părinte? ― La “crâcima” pe care au primit-o grecii de la Ilie Sturza. ― Nu-i pentru prima oară când se vorbește de crâșme care aparțineau mănăstirilor. Ce are deosebit aceasta? ― Apoi, călugării greci “și-au făcut... deasupra crâcimii trapeza sfintii monastiri”. ― Da! asta zic și eu minune, părinte! Dedesubt se chefuia în lege și deasupra, în trapeză, sfințiile lor călugării, cu fețe smerite așteptau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
n(ă)stirii. Așijdere... să aibă a scuti șesădzăci vaci și 40 cai,iepi. Așijderea și pentru o pivniță cu băutură ce are... m(ă)n(ă)stire aice, în Iași,... am iertat... de toate cheltuielile câte sânt pe alte crâșme... ca să fie acestu vinit de chivernisala sfintii m(ă)n(ă)stiri și ca să poată triimite egumenul agiutorință... la acele... m(ă)n(ă)stiri de la Sf(â)nta Goră, unde este închinată”. ― În tot ce am citit, părinte, nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
într-o încercare disperată de a-și salva ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați conviețuiau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îngust, neaerisit și nevăruit de cînd lumea s-a făcut lume. Era cam la fel ca și la Consiliul Județean Iași, doar că era mai puțin circulat. Șeful nu prea era vizibil salariaților, dar era cam prea vizibil printr-o crîșmă dintr-un chioșc situat pe malul rîului Nicolina. Dar asta se întîmpla în afara orelor de program. Guran bate cu inimă în ușă și aude clar cuvîntul "intră". Deschide ușa și observă că nu produce nici un efect asupra șefului. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-te în p... mă-tii. Uluit, crîșmarul amenință: Dom' Parpanghel, nu mă înjurați. Să știți că trec la ceilalți... Treci în p... mă-tii. Și a trecut, bietul om, la alt partid. Un frigider pentru Tiberiu Tiberiu era la o crîșmă cu patru golani, așezați cu toții la o masă situată într-o rezervă. Fumul de țigară devenise parte integrantă din compoziția aerului greu, irespirabil. Aburii de alcool expirați dădeau o notă aparte acelui miniunivers, cunoscut doar de bețivi. Dintre toți bețivanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
său. Eu cu ăștia de la PDLSDR nu discut, dom'le! Nu discutăm! Nici morți nu discutăm! Să cadă podul, eu unul nu-i ajut! Exact! Să se ducă naibii podul! Îi suim și pe ei, poate scăpăm de corupți. În crîșmă intră primarul comunei, jovial, bine dispus și chiar ciupit puțin. 'Trăiți, dom' primar, sar toți cei prezenți în poziție de drepți. Salut, fraților. Am o veste bună. Ce veste, dom' primar? Am primit două camioane cu ajutoare. Am pus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Acolo erau două unități. Una de tunuri și una de tancuri. Și făceai față? zîmbește partenerul de dialog. Hm. Deci, de la 55 de ani nu mai prezentai interes. Prostii. Nu de asta. Dar de ce? S-au mutat unitățile și la crîșmă nu mai erau clienți. La ce să mai stau? Viața mea s-a terminat atunci și m-am pensionat. Cîțiva ani am mai lucrat cu ziua pe ici, pe colo. Dar cu... s-a terminat definitiv? Da, definitiv. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe mama Sabinei. Maria Firidă era o femeie mare, cu ochi oblici și suflet de afacerist. Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare, sună la salvare și-l declară nebun. Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă la porți decât dacă izbucnea vreun scandal în mahala. Bărbații plecau în zori, pe la fabrici, iar seara se înghesuiau într-o crâșmă sordidă de lângă bariera "Bacchus". 3. În loc să mă liniștească, hotărârea de a mă duce la San Donato, sperând că voi scăpa cu o "angioplastie", cum (aproape) m-a asigurat profesorul, mi-a dat griji noi. Nu-i exclus să ajung să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
i-au rămas trei copii: Ion, Ileana și Ștefănel, poreclit Juncanu. Juncanu este înalt de vreo doi metri și vreo douăzeci de centimetri, nici prea slab, nici prea gras și cuminte ca o fată mare de nu-l vezi prin crâșmă. Are o mică turmă de oi a lui și câteva văcuțe, deci e om gospodar, la locul lui. Gheorghe al lui Costache Cristescu s-a stins și el tot de tânăr, de oftică, rămânându-i și lui copii mici. Aurica
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Pedeapsa Divină Dumitru Cristescu, zis Perceptorul sau Crâșmarul, pe vremea cât a fost perceptor, i-a deposedat pe mulți consăteni de-ai lui de bucățica lor de pământ, încărcându-i cu cote fictive. Așa s-a îmbogățit și a deschis crâșmă. Era un bărbat înalt, de vreun metru șaptezeci și cinci, gras, ras la față, cu un cap mare cât o baniță, cu ochii roșii și bulbucați, de-ți lăsa impresia că-i ies din cap și niște urechi mari ca de elefant
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]