3,019 matches
-
e însă când în institutele de învățămînt ale României se predau neadevăruri istorice patente (? ). Astfel citim în mult întrebuințatul manual al lui Treb. Laurian asupra Istoriei românilor (edițiunea a patra p. 310 et sq. ) că Ștefan Vodă a nimicit oastea craiului unguresc Mateius (Corvinus ) la Baia în Moldova și l-ar fi pus pe fugă pe rege (25 noiemvrie 1467), deși tocmai contrariul e adevărat (? ) și, deși Ștefan Vodă a fost acela care a cerut printr-o solie iertare regelui și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
euforie ce obnubilează inteligența și gustul, niște produse literare bastarde și fastidioase. Proza mare e prozaică, iar sublimul în proză nu se obține niciodată cu sublimități, ci numai cu cel mai acut și radical realism (vezi Balzac, Tolstoi, Dostoievski). Despre Craii de Curtea-veche am citit undeva că ar fi un „poem în proză”. Ce idee! Doar dacă dăm termenului de „poem” accepția sa etimologică de „creație”, așa cum opera lui Sadoveanu constituie ca totalitate un vast poem cosmologic, iar Comedia umană, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ar fi un „poem în proză”. Ce idee! Doar dacă dăm termenului de „poem” accepția sa etimologică de „creație”, așa cum opera lui Sadoveanu constituie ca totalitate un vast poem cosmologic, iar Comedia umană, de asemenea, un vast poem vizionar. Dar Craii de Curtea-veche sunt un roman, oricât s-a contestat aceasta, un roman în esență social și realist, iar acest caracter nu-i este deloc diminuat nici prin somptuozitatea stilului, nici prin visarea și melancolia romantică (și bovarică). Mai există și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și șase sute cincizeci de pagini.” Andrei Ilieș fusese student la medicină, lucrase la I.M.G.B., iar acum era dascăl la biserică și angajat la Unitatea de prefabricate și confecții metalice a cooperativei Glina. Sărăcie, muncă, beții cu rom, Relu și Andrei - crai ai curții maidanelor și înjurăturilor, alături de Laur, vărul lui Relu, fiul mătușii Motănica și al țiganului Gilbert, un spurcat și nărăvit la toate cele. Aproape dostoievskian, Andrei coace planul de a-l fura pe moș Victor, patronul cooperativei, și de
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
își rezervă regia textelor și pasajele de legătură, folosind, în filmul evenimentelor, și propriile amintiri. Scrierea din 1941 e o consemnare cu valoare de memento acuzator la adresa torționarilor horthyști. Premise etice și pedagogice are și literatura de ficțiune a scriitorului. Craiul munților (1934), dramă istorică, încearcă să revitalizeze cultul lui Avram Iancu. Piesa a fost jucată, ca și un alt text dramatic, Kogălniceanu (rămas în manuscris), de studenți prin diferite localități transilvănene. Aproape neobservat trece și romanul Atlantida (1945), cu toate că se
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
primul rând, documentar. Experiența scriitoricească și participarea directă la evenimente se fac simțite în dialoguri, în selecția faptelor și în coloratura afectivă a mărturiilor. Scriitor popular, cum singur se considera, A. a servit, prin toate manifestările sale, un crez. SCRIERI: Craiul munților, Oradea, 1934; Leul de la Șișești, Oradea, 1936; Douăzeci de ani de la Unire, vol. I: Cum s-a făcut Unirea, Oradea, 1938; Un petec de Asie în Europa, Arad, 1941; Atlantida, Arad, [1945]; Memorii, pref. Miron Constantinescu, București, 1969. Traduceri
ALBANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
oprește uneori asupra unor detalii de ordin lexical, folcloric și etnografic. SCRIERI: Corabia autohtonă, București, 1969; Măști de zăpadă, Timișoara, 1973; Vacanța perpetuă, București, 1975; Tărâmul de flacără, Timișoara, 1976; Paloșul strămoșesc, București, 1977; Privighetoarea albă, București, 1979; Voicu și craiul șerpilor, Timișoara, 1980; Nălucile de aur, București, 1980; Orarul păstrăvului și al mierlei, București, 1982; Albastra putere a lirei, Timișoara, 1984; Aur și scrum, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Timișoara, 1987. Repere bibliografice: Doinaș, Poezie, 130-140; Grigurcu, Teritoriu, 253-258; Alexiu, Ideografii
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
București, 2003. Repere bibliografice: Velea, Interferențe, 209-211; Stan Velea, Ioan Paul al II-lea - un papă poet, AUI, t. XLI, 1995; Dicț. scriit. rom., III, 79-80; Stan Velea, Literatura polonă în România, București, 2001, 366-371; Iovan Poiană, Poezia-comunicare cu Dumnezeu, „Crai Nou”, 2003, 3474. St.V.
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
concepție despre creație, adevăr, lectură, sens, limbaj. În acest scop sunt valorificate cele mai diverse resurse ale textului - registre stilistice, efecte contextuale, autodiegeza, simplul montaj de planuri etc. Din acest unghi nou de vedere sunt analizate romane precum Vizuina luminată, Craii de Curtea-Veche, Cartea Milionarului, Creanga de aur, Vânătoare regală, Bunavestire, Lumea în două zile ș.a. În fond, cele două unghiuri de lectură cu care operează criticul - în încercarea sa de a prezenta diverse chipuri ale romanului românesc drept vârste ale
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
istorică românească îl va recâștiga mult mai târziu. Ca urmași mai apropiați, V. Alecsandri, Al. Davila și B. Delavrancea nu și-au întrecut, din această perspectivă, modelul. În fine, H. încearcă și genul comic, scriind Orthonerozia (1871-1872), intitulată apoi Trei crai de la răsărit (1879). Piesa, îndreptată împotriva snobilor și a stricătorilor de limbă, se dezvoltă ca o reușită comedie de moravuri, cu mijloace superioare celor din vodevilurile lui V. Alecsandri, anunțând trăsături care vor consacra excelența lui I.L. Caragiale. Geniu de
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Cuvente den bătrâni, t. I-III și supl. la t. I, București, 1878-1881; ed. fragm. îngr. și pref. J. Byck, București, 1937; ed. I-III, îngr. și introd. G. Mihăilă, București, 1983-1984; Obiceiele juridice ale poporului român, București, 1878; Trei crai de la răsărit, București, 1879; Principie de lingvistică, București, 1881; Din istoria limbei române, București, 1883; Olteneștele, Craiova, 1884; „Eine Trilogie” (în colaborare cu Lazăr Șăineanu, G. I. Ionescu-Gion), București, 1892; Etymologicum Magnum Romaniae, t. I-IV, București, 1886-1898; ed. I-
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
București, 1937; Scrieri literare, I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. George Munteanu, București, 1960; Articole și studii literare, îngr. și pref. C. Măciucă, București, 1961; Scrieri alese, I, îngr. J. Byck, pref. George Munteanu, București, 1968; Răzvan și Vidra. Trei crai de la răsărit, pref. Mihai Drăgan, București, 1973; Duduca Mamuca, îngr. și pref. Ion Șeuleanu, Cluj, 1973; Sarcasm și ideal, îngr. și postfață Mircea Zaciu, București, 1975; Corespondența B.P. Hasdeu - Iulia Hasdeu, publ. Paul Cornea, Elena Piru, Roxana Sorescu, introd. Paul
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
, (Istoriè veteazului lui Poliționu și a frățâni-său Argu, cu preafrumoasa Militina), scriere aparținând speciei romanelor erotice care au circulat anonim în cultura română. Polițion, fiul împăratului Asinoberg din „partea Eghipetului”, deși îndrăgostit de Miligrina, fata „craiului Rodocsu”, pleacă - îndemnat de prietenul său Argu, ales ca frate - să o caute pe mult mai frumoasa Militina, „fiica craiului Italiei”, trăitor în târg la Ravenna. Întâmplări potrivnice intervin în timpul călătoriei și cei doi „frați” se pierd unul de altul
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
erotice care au circulat anonim în cultura română. Polițion, fiul împăratului Asinoberg din „partea Eghipetului”, deși îndrăgostit de Miligrina, fata „craiului Rodocsu”, pleacă - îndemnat de prietenul său Argu, ales ca frate - să o caute pe mult mai frumoasa Militina, „fiica craiului Italiei”, trăitor în târg la Ravenna. Întâmplări potrivnice intervin în timpul călătoriei și cei doi „frați” se pierd unul de altul. Polițion ajunge totuși la Ravenna și izbutește să cucerească inima frumoasei Militina, chiar să-și apere într-un turnir iubita
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
Polițion, luat rob de „cursari”, ajunge să cucerească bunăvoința mai marelui lor, „comandir” Carnizu, prin minunatul său cântec la harfă, „căci învățase la târg Poltavie”. Purtați de corăbii, Polițion și răpitorii săi ajung „la Hindie”, unde sunt primiți în casa craiului Arix, a cărui fiică, Gostelie, se îndrăgostește de nou-venitul Polițion; de aici începe o nouă serie de încurcături comparabile cu motivul „Iosif și femeia lui Putifar”. În această vreme Argu intră „în slujba oștinească la Ispanie” și, căutându-l pe
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
împotriva lui Ali Mustafa pașa o luptă ce amintește de Posada, de Dumbrava Roșie și de alte înfruntări conforme motivului „bătălie cu capcane”. Între timp Polițion, înspăimântat de insistențele erotice ale prințesei Gostelie, „s-au dus pre supt cumpăt” de la craiul indian Arix să îl caute pe veșnic pierdutul său prieten „gheneralu” Argu, ajuns vestit pentru izbânda împotriva turcilor. Încercând să revină la „timpul pierdut”, unde rămăseseră Argu și Militina, Polițion se îndrăgostește pe drum de o altă frumoasă, anume Asârie
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
sud-est european. Cântecele pețirii (1995; Premiul „S. Fl. Marian” al Academiei Române), după un amplu capitol, Cântecul povestitor. Repere teoretice, cu interesante sugestii privind abordarea modernă a genului, sunt incluse micromonografiile Iovan Iorgovan, Sila Samodiva și Dălea (Bogdan) Damian, Domnul Chipor Crai, Trei frați cu nouă zmei, Vidros, Novac și Zâna, Însurătoarea lui Gruia cu Fata sălbatecă și Letinul bogat (Cântecul nunului). Remarcabile sunt nu doar analizele cântecelor amintite, ci și înscrierea eroilor într-o tipologie, într-o serie a „cavalerilor” eposului
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
Constantin Trandafir, Sinceritate și discreție, T, 1981, 11; Mihail Iordache, „Grădina de iarnă”, CL, 1988, 4; Ioan Holban, Cântecul e umbra cuvintelor, CRC, 1988, 17; Emil Nicolae, „Grădina de iarnă”, ATN, 1988, 5; Niadi Cernica, O revelație: prozatoarea Elisabeta Isanos, „Crai nou” (Suceava), 2000, 2716; Marius Manta, „Necuprinsele”, ATN, 2001, 1; Rodica Mureșan, Sfâșierea între fantastic și realitate, „Bucovina literară”, 2001, 2-3; Constantin Trandafir, „Cântecul soarelui”, F, 2002, 1; Vlad Sorianu, „Cântecul soarelui”, ATN, 2002, 11. D.Gr.
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
un autor și un redactor care comentează pe marginea textelor rezultate), căreia i se inventează mai multe finaluri posibile; romanul se abandonează astfel unei vocații euristice, desigur asumată. În Mateiu Caragiale. Portretul unui dandy român (2002), I. scrie biografia autorului Crailor de Curtea-Veche, valorificând cu mijloacele prozatorului majoritatea surselor cunoscute relevante pentru temă. SCRIERI: După-amiaza unei clipe, București, 1976; Rezervație naturală, București, 1979; Comisia specială, București, 1981; Impromptu, București, 1986; Ultima iarnă, București, 1991; Mateiu Caragiale. Portretul unui dandy român, București
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
oarecare măsură tragicul din „râsu-plânsu” specific și trăgând comedia, adică petrecerea cu vorbe, spre zona de umbră și suferință, acolo unde s-a instalat pe neobservate tragicul existenței. I. a publicat și un savuros dialog cu Fănuș Neagu (La umbra crailor de ghindă, 2002), în care lirismul și culoarea limbajului fănușian se întâlnesc cu ironia subțire a spiritului ploieștean educat la școala lui Caragiale. Printre teancuri de hârtii, zmângălite cu șiruri de cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Tratat asupra vițeilor la poarta nouă. Lumea într-o luni, București, 1993; Arșița și viscolul, București, 1995; Tehnica raiului, București, 1997; Primăvara, când înmuguresc câinii, București, 1998; Petrecere într-un pian cu coadă, pref. Eugen Simion, București, 2001; La umbra crailor de ghindă. Dialoguri cu scriitorul Fănuș Neagu, București, 2002. Repere bibliografice: Horia Lovinescu, Trăsura la scară, „Caiet program” (Teatrul Nottara, București), 1983, 3; Victor Parhon, Fiorul tragic al satirei, TTR, 1988, 2; Valentin Silvestru, Comedii incisive, RL, 1988, 43; Valentin
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
zice poetul. Lipsă de tact. Scene grave, bătălii saltă în versuri jucăușe, în contratimp. Dar și în alte poeme vigoarea se află în suferință. Torturat de dubii, voievodul citește în pâlpâirea candelei prevestiri negre. Peste vechile curți în ruină, luna, „crai nou”, e un „sol al morții” (Boierii). Chervane duc la țară „mari averi domnești”, haiduci în figurație tipică dialoghează cu „copacii-n codru”. Un text antologic reține atenția: cavalcada celor „trei fârtați” din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
numeroase versuri selectate din Goethe, Schiller, Bürger, Heine, Lenau, Uhland, Hölderlin, Carducci, Petöfi, Lonfgelow, incluse în Tălmăciri (1909). Frapează adaptarea suplă la diverse tonalități, poetul situându-se printre cei mai buni traducători în românește. În interpretarea baladelor Ucenicul vrăjitor și Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Bürger, echivalențele sunt admirabile. Cu D. Anghel mai traduce Poezii de Ibsen, poemul dramatic Camoens de Fr. Halm, romanul Strigoiul Carpaților de Al. Dumas-tatăl și drama Gringoire a lui Théodore de
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
contemporani”, „Zori noi”, 1987, 11596; Ioan Holban, Despre „prieteniile” lui Eminescu, CRC, 1987, 3; Nicolae Manolescu, Poeți de altădată din Câmpulung Moldovenesc, RL, 1995, 40; Cornel Cotuțiu, „Câmpulung Moldovenesc. Istoric-cultural-turistic”, „Minerva” (Bistrița), 1995, 48-49; Mircea A. Diaconu, Vitalitatea „localismului creator”, „Crai nou”, 1997, 1900; Constantin Cubleșan, Investigații tematice și zonale, CRC, 1997, 4; Constantin Cubleșan, „M. Eminescu și Ardealul”, ST, 1999, 1; Ion Buzași, O nouă carte despre ardelenismul eminescian, „Preocupări didactice” (Suceava), 1999, 1-2; Datcu, Dicț. etnolog., II, 28-29; Dimitrie
JUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287677_a_289006]
-
rafinată paletă cromatică. Prozele reunite în volumul Bătrânul anticar (1991) îmbină ingenios referințe livrești și elemente de limbaj curent, trimiteri mitologice și termeni de argou, articulând perioade de o savuroasă amplitudine poematică, în care răzbat ecouri pitorești și exotice din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale, precum în Cronica scurtă a unei expediții uriașe. Prozele au în genere, ca ax ordonator, o metaforă sau un simbol. Unele ilustrează tema vanitas vanitatum, demonstrând prin trama narativă zădărnicia eforturilor omenești pe
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]