3,198 matches
-
în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-un scaun stil sever, ca de strană, în colțul ocolit de luminație, Portia aproape a adormit, cu sânii și globii ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
camerele mari, prea mari pentru o casă de scriitor, ca o păpușă din cârpe, până la veceu unde pierdea cam tot atâta timp cât îi trebuia Annei pentru toaleta ei elaborată. Apărea la masă într-un târziu, cu pieile gâtului prinse într-o cravată, și începea să ne povestească cu glasul împuținat că ceaiul de aseară nu-i bun de nimic, am stat douăzeci de minute pe veceu și abia am spârcâit două fărmături. Numai mama nu apreciază subiectul de conversație așa de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în platou se lasă o tăcere expectativă. Toată lumea așteaptă răspunsul meu. — Judy... mă opresc gânditoare. Pot să te întreb ceva? Cu ce e îmbrăcat Bill astăzi? — Cu un costum, spune Judy, surprinsă. Unul gri, pentru serviciu. — Cu ce fel de cravată? Simplă sau cu model? — Simplă, zice Judy imediat. Toate cravatele lui sunt simple. Dar ar purta vreodată, să zicem... o cravată cu personaje de desene animate? — Niciodată! — Înțeleg. Ridic din sprâncene. Judy, e corect să zicem că Bill este, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
meu. — Judy... mă opresc gânditoare. Pot să te întreb ceva? Cu ce e îmbrăcat Bill astăzi? — Cu un costum, spune Judy, surprinsă. Unul gri, pentru serviciu. — Cu ce fel de cravată? Simplă sau cu model? — Simplă, zice Judy imediat. Toate cravatele lui sunt simple. Dar ar purta vreodată, să zicem... o cravată cu personaje de desene animate? — Niciodată! — Înțeleg. Ridic din sprâncene. Judy, e corect să zicem că Bill este, în general, o persoană căreia nu îi place să se aventureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce e îmbrăcat Bill astăzi? — Cu un costum, spune Judy, surprinsă. Unul gri, pentru serviciu. — Cu ce fel de cravată? Simplă sau cu model? — Simplă, zice Judy imediat. Toate cravatele lui sunt simple. Dar ar purta vreodată, să zicem... o cravată cu personaje de desene animate? — Niciodată! — Înțeleg. Ridic din sprâncene. Judy, e corect să zicem că Bill este, în general, o persoană căreia nu îi place să se aventureze? Să‑și asume riscuri? — Păi... da, zice Judy. Dacă stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
privește impresionată. — Ți‑am fost de folos, Judy? zice Emma. Da, spune Judy. Foarte mult! Am înregistrat discuția noastră pe video și diseară o să i‑o arăt și lui Bill. — Așa să faci! zic. Dar nu înainte să vezi ce cravată poartă. Toată lumea râde și mă alătur și eu după o scurtă pauză, deși nu fusese neapărat o glumă. — Mai avem timp pentru încă un telefon scurt, spune Emma. Pe fir se află Enid din Northampton, care vrea să știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O să aștept până pleacă, după care o să șterpelesc niște boxeri de‑ai lui. — Deci - ce e cu afacerea asta a ta? întreb grăbită, pentru a schimba subiectul. Ceva palpitant? — E... destul de importantă, spune Luke după o pauză. Îmi arată două cravate de mătase. Care o să‑mi poarte noroc? — Asta roșie, spun după ce mă gândesc puțin. Mă uit la el cum și‑o înoadă în jurul gâtului, cu mișcări iuți și eficiente. Hai, spune‑mi. E un client nou, foarte tare? Luke surâde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care scrie Best of Brandon, pagina 74! De ce naiba nu mi‑a spus că o să apară în Tatler? Fotografia este cea mai recentă fotografie a lui de presă, cea pentru care l‑am ajutat să‑și aleagă ținuta (cămașă albastră, cravată bleumarin Fendi). Se uită în obiectiv, foarte serios, ca un adevărat om de afaceri, dar, dacă te uiți mai bine în ochii lui, descoperi umbra unui surâs. Mă uit la acest chip familiar și simt cum mă cuprinde un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bigudiuri, unge cu unt niște sandvișuri. Nu cred că e bine, o aud zicând în clipa în care intru. Nu e bine. Trebuie să ne conducă țara și uită‑te la ei. Sunt un dezastru! Sacouri fără pic de gust, cravate absolut îngrozitoare... — Tu chiar crezi că felul în care ești îmbrăcat afectează în vreun fel modul în care guvernezi? — Bună, mamă, zic, lăsându‑mi geanta jos, pe podea. Bună, tată. — E vorba de principiu! spune mama. Dacă nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înghețat. — A, da. Au sosit deja. Trag aer în piept, apoi îl urmez la masă, și uite‑i. O femeie blondă într‑un costum bej cu pantaloni și un bărbat cu trăsături fine, în costum negru, la fel de imaculat și cu cravată verde sobru. Rezist tentației de a o lua la fugă și înaintez cu un zâmbet încrezător, întinzându‑le mâna. Amândoi își ridică privirile spre mine și o clipă nici unul dintre ei nu spune nimic, și am cumplita convingere că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pot lăsa să le citească de la altcineva. O, Doamne, nu pot să stau așa la nesfârșit, fără să zic nimic. Închid ochii, apoi respir adânc și zic: — Luke, scrie ceva despre mine în ziar. — Bine, zice el absent, înnodându‑și cravata. M‑am așteptat să ți se facă puțină publicitate. Ce ziar? — Nu e... ceva de bine, zic și îmi umezesc buzele uscate. Sincer, e oribil. Luke se uită mai bine la mine și îmi vede expresia de pe chip. — Haide, Becky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune Luke. Cei de la JD Slade au zis că au nevoie de mai mult timp. — Pentru ce? zic, umezindu‑mi buzele uscate. Au câteva rezerve, spune Luke pe un ton neutru. N‑au specificat în legătură cu ce anume. Își trage violent cravata de la gât și începe să‑și desfacă nasturii cămășii. O, Doamne, nici măcar nu se uită la mine. Parcă nu are curajul s‑o facă. — Crezi că... înghit în sec. Crezi că au văzut articolul? — A, cred că da, spune Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o mașinè care m-ar duce într-un sfert de orè acasè, Sè mè ude! și ploaia mi se scurge prin pèrul scurt, pe lângè gulerul cèmèșii albe, strâns în cravatè, îmi eliberez cu un gest categoric grumazul din nodul cravatei, m-am îmbrècat la costum astèzi fiindcè am avut o întâlnire în biroul directorului cu reprezentanții unei firme cu care am perfectat un proiect de colaborare, vor că noi sè ne ocupèm de rețeaua lor de calculatoare, Directorul conteazè pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
singur, azi, cu dosarul transfugului: trebuie numai să fie cu ochii pe el, să nu-i compromită lucrarea. — De săptămâna trecută, planul de măsuri trebuia să fie pe masa mea! Aici! (Bate cu pumnul În masă.) Unde e? Își lărgește cravata la gât și-și desface nasturele cămășii. * La controlul de rutină de săptămâna trecută, medicul Direcției, Felceru, cum Îi zice el și-n față, i-a atras atenția s-o lase mai moale, că tensiunea, colesterolul, plus coxartorza... — ...Data viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cocoșului, cine altcineva să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Într-un halou de Hugo Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul blindat al lui Victor, și de noi, toată familia. Ele pe bancheta de vinilin albastru, ei În jurul banchetei cu servietele lor diplomat și sacourile și cravatele și costumele lor de ciocli și povestioarele porno și burțile și dinții de acrilat și frazele interșanjabile cu cine Îl schimbă pe cine, cine Îl sapă pe cine, cine Îl ține, cine Îl mănâncă, cine l-a urcat, cine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-l sărute pe Luca pe obraz și să se dea la o parte din ușă ca să-i facă loc să intre în cameră. Întâlnirea a mers bine? N-a fost rău. N-a fost deloc rău. Luca și-a scos cravata și haina de la costum și le-a agățat în șifonier. —O să fiu anunțat săptămâna viitoare dacă am primit sau nu contractul. Tu ai zburat fără probleme? Da, mulțumesc. Luca s-a aplecat în fața minibarului, de unde a scos o sticlă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
James devorând aproape tot platoul, iar Julia ciugulind delicat de pe margine. După câteva minute, femeia a luat resturile și le-a înlocuit cu cele două farfurii cu friptură și păstârnac tras în miere. —Mulțumesc, a spus James distras, scoțându-și cravata de la gât și așezând-o pe spătarul scaunului. Julia l-a studiat câteva secunde. —Te simți bine? Mi se pare că ești puțin cam tăcut. Da? a întrebat-o bărbatul surprins. Nu asta a fost intenția mea. Probabil unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ei. Avea nevoie de timp ca să se gândească. Nu a vrut să ia o decizie finală, pe care mai târziu s-o regrete. — Deci ce zici? a întrebat-o James vesel, ca și i-ar fi cerut să aleagă care cravată îi place mai mult. — Ce zic? l-a imitat Julia trăgând de timp. Zic că trebuie să mă gândesc, asta zic. Acum era rândul lui James să fie stupefiat. —Poftim? — Am nevoie de timp ca să mă gândesc bine. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și ceva, unele mai fragede... Le sorbea din priviri, eliberându-se parcă de o pornire vicioasă, ivită din atmosfera ternă, monotonă, a după-amiezii de duminică, saturată de familii de proletari onorabili, îmburgheziți de traiul la bloc, îmbrăcați la costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de fragedă, bruneta aia criminală cu pomeți înalți, învăpăiați, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
diferende. Rezistă, se ține tare pe poziție, de vreo șase ani i s-a împlinit termenul de pensionare, dar nu se lasă, uite-l, un moșneag scundac și voinicos, cu fața stacojiu-vineție, pus mereu la patru ace, la costum și cravată, și-mbălsămat cu esențe de apă de colonie. Rafael n-are decât să-i înghită diplomația și oratoria de doi bani, pe care și-o exersează luându-l pe ocolite, cum că am fost nevoiți la reduceri de personal care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te-ai aștepta să arate cineva din branșa asta: solid și fără ceva remarcabil În Înfățișare, având tenul cenușiu din cauza valorii nutriționale sărace a meniului de la cantina secției, a țigărilor fumate fără măsură și a expunerii limitate la lumina soarelui. Cravata și costumul pe care le purta se conformau fără tragere de inimă standardelor, iar cămașa avea o nuanță infectă de bej. Mă studia așa cum Îmi Închipui că fac oamenii de știință cu animalele de laborator, cu un interes detașat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fapt, teribil de amenințătoare. Se ridică În picioare, Împingând scaunul cu atâta forță Încât acesta scrâșni a protest. — Vă cunoașteți? Întrebă Gavin Pritchett. Omul purta o cămașa de flanel bej, un sacou de catifea reiată maro, iar la gât, o cravată pe care se părea că obișnuia să o mestece În momentele de tensiune. — Da. Bună, Janice! am salutat, Într-un efort eroic de a nu arăta vinovată. Ce mai face Devon? N-a ținut figura. Aproape că i-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui Gavin, aici de față, atunci când a avut nevoie de un avocat? — Da. Asta e treaba mea aici, să intermediez. Gavin este specialistul nostru În drept penal. I-am aruncat o scurtă privire sus-numitului și l-am surprins rumegându-și cravata. Măcar nu i se mai vedea ratarea de bărbiță. Intenționasem să-i spun că exista posibilitatea ca cineva să fi intrat În sală pe ieșirea de incendiu, dar acum nici nu se mai punea problema, căci Janice avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lumea largă s-ar putea dovedi prea dificil de suportat. Am sperat totuși că avea să arate ceva mai mult curaj În fața avocaților acuzării. — ăăă, cine crezi că a omorât-o, de fapt, pe Linda Fillman? Întrebă el, scoțându-și cravata din gură doar cu puțin după ce Începuse să vorbească. — Sinceră să fiu, Gavin, i-am răspuns eu, habar n-am. 19 Trebuia să mă Întâlnesc cu Tom În seara aceea, la restaunrantul chinezesc, și mi-era groază de mărturisirea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]