1,523 matches
-
câștigat progresiv, împreună cu religia lui Cristos, o anumită credibilitate și autoritate asupra lumii antice. Prin urmare, implicarea sacerdoților cultelor misterelor a dus la destrămarea sistematică a credințelor exprimate prin religia tradițională, fapt ce a contribuit inconștient la afirmarea decisă a creștinătății, care a rămas destul de consolidată în ciuda persecuțiilor și influențelor religiilor orientale ori tradiționale, sau a tendințelor imperiale de înglobare sincretistă. Posibilitatea de a pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de viață creștină pentru toți adepții contemporani Evangheliei și nu doar. Nu a uitat nici una, pentru că a trecut treptat, de la un subiect la altul, profitând de toate ocaziile ivite, pentru a dicta aceste reguli cu scopul precis de a dărui creștinătății un codice moral și disciplinar. În codicele său foarte strict, ridicat la rangul de sistem, Apostolul nu a spus nicicând că prestarea serviciului militar ar fi interzisă creștinului ori că războiul drept ar fi imoral, sau că a ucide din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de superiorii lor ierarhici. Era convins că numai o organizare de fier, asemenea celei militare, putea menține disciplina puternică și fermă în Biserica timpurie, unde se infiltrau primele rebeliuni și sciziuni, care aveau să devină, mai apoi, note caracteristice ale creștinătății. Asemenea sfântului Petru (cf. 1Pt 2, 13-20), sfântul Paul este clar și explicit în respectarea legilor și supunerea față de autoritățile civile. Nu înaintează nici o restricție față de legile de respectat, fiindcă toate acestea, care investesc activitatea umană, sunt vrednice de observat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
neputând opri înaintarea vandalilor, goților și sarazinilor doar cu mitra și pastorala papilor. Serviciul militar și războiul drept contestate cândva, în fața necesității de conservare umană au devenit, după moartea lui Dioclețian (311), instrumentul dreptății divine și binele suprem pentru apărarea creștinătății, căpătând, în învățăturile lui Ambroziu, Augustin, Maxim din Torino, Leon I etc. o subordonare evenimențială. 3.2.1. Ambroziu, episcop de Milano Sfântul Ambroziu (339-397), episcop de Milano, susținea accepțiunea războiului drept și a serviciului militar pe baza conceptului creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o deplină conștiinciozitate față de obligațiile asumate prin botez, detașându-se de ceilalți romani corupți în totalitate (cf. Rom 6, 13-23). Sfântul Paul se angajează să modeleze credința și virtuțile romanilor și insistă asupra unor probleme morale, care interesau îndeosebi această creștinătate. Apostolul i-a îndemnat să aibă compasiune față de cei săraci și să nu se complacă în propria tărie (Rom 15, 1), să-l iubească pe aproapele evitând asuprirea acestuia (cf. Rom 13, 9-10), să se îmbrace cu armele luminii și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îl vor ajuta să studieze conjuncturile cu acestea. Subiectul, prezent în numeroase publicații trecute și recente, oferă posibilitatea unei studieri vaste și a unui efort pe măsură, datorită dificultății la care sunt supuși istoricii actuali, interesați de studiul persecuțiilor din creștinătatea antică, grație abundenței literaturii asupra acestui subiect, a cărei bibliografie s-a îmbogățit an de an. 1.1. Persecuția lui Nero Tacitus ne spune că Nero (54-68) i-a persecutat pe creștini în ultimii patru ani ai domniei sale, pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
străine. Iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta (1Pt 4, 12-16). În Prima scrisoare către Timotei, Apostolul Paul ne prezintă cu mai multă acuratețe dificultatea în care se găsea întreaga creștinătate în raporturile sale cu statul roman: Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viață pașnică și liniștită întru toată cuvioșia și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
descoperea mai ales pe principalii agitatori ai ordinii civile, iar în creștini, pe cei ai armatei sale. 4. Epurările soldaților creștini din armata romană Învățăturile lui Tertulian (160-230) și Origene (185-254) despre prestarea serviciului militar nu au acceptate de întreaga creștinătate, fiind considerate expresia caracterului certăreț al unuia și isteric al celuilalt, impulsivi în consecințele lor și ignoranți față de realitățile vieții. Creștinii nu aveau motive să se revolte împotriva autorităților civile pentru că atât religia cât și episcopii lor nu ar fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
națiunii, 77 construcție socială, 250 contract social, 83 convenționalism metodologic, 223 cooperare, 24, 36, 48, 52, 53, 229 copii, 27, 241, 246 corporații transnaționale, 26, 208 cosmopolitism, 103, 112, 114, 122, 137, 139, 141, 172-77 credit, 93 creșterea populației, 262 creștinătate, 69 creștinism, 86 crime de război, 85, 86, 113 crime împotriva umanității, 86 criterii de semnificație, 30 critică imanentă, 162 critică metateoretică, 207, 214 cuceriri teritoriale, 79, 81, 82 cultură, 229 cultură diplomatică, 107 cultură politică internațională, 107 cunoaștere, 160
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
loc o moarte suspectă. Aceasta nu e, de fapt, decât prima dintr-o serie de șapte, căreia Baskerville Îi va pune capăt demascându-l pe vinovat. În mijlocul acestei abații se găsește o bibliotecă imensă, cea mai de seamă din Întreaga creștinătate În privința cărților pe care le adăpostește, construită În formă de labirint. Biblioteca ocupă un loc major În sânul comunității religioase și deci și În roman, atât ca loc de studiu și de reflecție, cât și pentru că se află În centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Există atâtea alte cărți care vorbesc despre comedie, atâtea altele, de asemenea, care fac elogiul râsului. De ce aceasta Îți inspiră atâta teamă? - Pentru că era a Filozofului. Orice carte a omului acela a distrus câte o parte a Înțelepciunii pe care creștinătatea o strânsese de-a lungul veacurilor. Părinții Bisericii spuseseră ceea ce trebuia despre puterea Verbului, și a fost de ajuns ca Boethius să-l comenteze pe Filozof pentru ca taina dumnezeiască a Verbului să se prefacă În parodia omenească a categoriilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
personală: o combinație eclectică de credințe păgâne, mistice, antice grecești și budiste Zen. Ca și Hadrian și Zenon, personajele în care a pus atât de mult din ea însăși, nu a fost niciodată o creștină tradițională. Nici nu aproba viziunile creștinătății privind sexualitatea normală, dar nici nu va susține condamnarea homosexualității de către aceasta. Câteodată se neglijează aspectele autobiografice ale sexualității ei. În conformitate cu datele clinice sau chiar mai rău patologice, Marguerite Yourcenar a fost bisexuală. În timpul vieții a sedus atât femei cât
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
asociația funestă a cărei victimă sînt eu și, care, poate, vreme de un secol și jumătate nu va pierde din marea ei putere. Atunci apropiații mei vor putea să opună lumina, progresul, libertatea acestor fapte întunecate, apăsătoare, tiranice, care împovărează creștinătatea. Geniul bun și geniul rău vor fi alături. Lupta va începe și Dumnezeu îi va păzi pe cei drepți... Este posibil ca această "sfîntă asociație" a cărei întemeiere o deslușește Rennepont, expresie a "luminii, progresului și libertății", să nu fie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
om "al instinctului pur", la adăpost de orice prescripție și de orice obsesie a păcatului, trăind fără să se rușineze în goliciunea sa de la început, necunoscînd caznele muncii și necazurile bolilor, este, neîndoielnic, departe de a fi o noutate: secolele creștinătății nu au ignorat-o, ea nu a lipsit din zonele părăsite de aceasta, dincolo de manifestările de transgresiune mai mult sau mai puțin impure. Dar, pe de altă parte, nu putem să nu ținem seama de prezența sa continuă în posteritate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
o Europă închegată, clară, distinctă, armonioasă, trebuie respinsă orice idee a unei esențe sau substanțe europene primordiale, trebuie alungat gîndul unei realități europene ce precede diviziunea și antagonismul. Dimpotrivă, Europa trebuie să se regăsească în acestea. În mod concret, explozia Creștinătății a făcut posibilă apariția acestor realități europene prin origine pe care le reprezintă statele-națiuni, umanismul și știința, iar în cadrul diviziunilor și antagonismelor dintre statele-națiune se va răspîndi și impune noțiunea de Europă. Iată-ne în chiar miezul dificultății de a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
scria: " Cînd au ieșit în zori din casele lor, europenii au zărit corturile bine rînduite ale arabilor". Ulterior, după ungerea sa ca împărat, în 800, Charlemagne este numit "preamăritul stăpînitor al Europei", "părintele Europei". Însă după moartea acestuia ideea de creștinătate absoarbe ideea de Europă, iar dezbinările din sînul creștinătății o dezintegrează: cuvîntul dispare, aparent, pînă în secolul al XIV-lea. Islamul europenizator Cu toate acestea, Islamul avea să dea naștere la multe frămîntări și temeri în Europa. Cucerirea Asiei Mici
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
europenii au zărit corturile bine rînduite ale arabilor". Ulterior, după ungerea sa ca împărat, în 800, Charlemagne este numit "preamăritul stăpînitor al Europei", "părintele Europei". Însă după moartea acestuia ideea de creștinătate absoarbe ideea de Europă, iar dezbinările din sînul creștinătății o dezintegrează: cuvîntul dispare, aparent, pînă în secolul al XIV-lea. Islamul europenizator Cu toate acestea, Islamul avea să dea naștere la multe frămîntări și temeri în Europa. Cucerirea Asiei Mici și a Africii de Nord de către acesta determină europenizarea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
al XV-lea). În acest moment chiar, irupția Epocii Moderne avea să șteargă identitatea dintre Europa și creștinism: aceasta va lăsa cale liberă creștinismului în America și gîndirii laice în Europa. Prin urmare, numai Europa medievală poate fi identificată cu creștinătatea. Au existat fără îndoială, sub formă capilară, mii de legături între lumea musulmană și Europa creștină, care profită de pe urma înfloririi economice și culturale pe care civilizațiile islamice au cunoscut-o în prima etapă a apogeului lor (secolele IX-XI)6. S-
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
din nou una pentru alta, Islamul regăsindu-și vigoarea în rezistența față de eu-ropenizarea moravurilor, care corupe identitatea popoarelor musulmane. Dezbinarea creștină Europa medievală este Europa creștină. Și totuși, această Europă creștină este dezbinată și eterogenă. Mai întîi, Europa unificată de Creștinătate este ruptă în două de însăși aceasta din urmă. Separarea dintre Imperiul de Răsărit și Imperiul de Apus (395) este urmată de o schismă definitivă între Ortodoxie și Catolicism (1054), după ce papa și pa-triarhul Kerularios se excomunică reciproc pentru totdeauna
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în gestație la finele Evului Mediu capătă o formă nouă și noi forțe. Este vorba de statele monarhice, de burgheziile urbane, de capitalismul comercial, financiar și, deja, industrial. Europa medievală purta deja în sine rupturi și sfîșieri. Europa modernă face Creștinătatea să explodeze și se constituie în și prin această explozie. Are loc explozia născută din Reformă, care cuprinde Germania, Anglia, Elveția, Provinciile Unite și Scandinavia, în vreme ce Spania, Italia, Portugalia, o parte a Franței, Bavaria și Austria rămîn catolice. Se avîntă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
stat, Pacea din Westfalia (1648) stabilește un modus vivendi potrivit căruia, din acel moment, statul național avea să primeze asupra Religiei, fapt care avea să-i permită acestuia să-și instituie propria religie. Generalizarea termenului de Europă în detrimentul celui de Creștinătate corespunde tocmai acestei suveranități depline a statelor naționale. Așa cum arată Pierre Chaunu, "Europa, cuvînt savant [...], va marca în secolul al XVII-lea din Vest pînă în Est biruința treptată a uzului curent"10. În Anglia, Franța sau Olanda, substituirea are
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
decisiv în cristalizarea și exaltarea identității naționale; ea leagă existența Națiunii de cea a cetățeanului în chestiuni de viață, de moarte, de libertate, de înrobire. Astfel, așa cum observa Arnold Toynbee 11, Națiunea a devenit Religie transferînd asupră-și devotamentul față de Creștinătate și, am adăuga noi, amplificînd în mod mitologic devotamentul față de familie, în așa fel încît religia națională a devenit religia dominantă a Europei occidentale, înainte de a se extinde asupra Universului. Formula exemplară a statului-națiune este rodul istoriei unice a Franței
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dintr-o perspectivă critică, ca atunci cînd filozofii secolului al XVIII-lea raportează brutalitatea și desfrînarea europene la inocența "bunului sălbatic" și la înțelepciunea mandarinului chinez. La rîndul lor, romanticii vor încerca nostalgia comunităților organice din Evul Mediu și a Creștinătății pierdute. În secolul al XIX-lea însă, apartenența la Europa va fi percepută ca fiind din ce în ce mai satisfăcătoare. Către 1800 apare termenul "europenism", care desemnează preferința pentru ceea ce este propriu-zis european. Apoi, către 1830, verbul "a europeniza" dezvăluie credința că Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Italia și Suedia. Să fie europeană doar această diversitate, această pluralitate? Nu există și un fundament, o unitate, un prin-cipiu de ordine și de organizare care să răspundă necesității noastre de astăzi? Or, fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul, Mediterana, Creștinătatea); ordi-nea Europei este dezordinea șantierului plin de zbucium. Europa nu a fost ea însăși decît în anarhia eco-organizatoare și n-a existat nicicînd ca Organizare superioară a constituenților săi. De aici și problema realmente năucitoare cu care ne confruntăm, și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
repetarea sa riscă să-l plictisească pe cititor, obosindu-l în loc să-i trezească interesul față de ceea ce constituie originalitatea culturii europene. Piața comună a ideilor În vreme ce Evul Mediu occidental este încă divizat în feudalități și începe a se diviza în state, Creștinătatea reprezintă în egală măsură o sferă culturală în care circulă curente artistice transeuropene, precum cel roman (secolul al XI-lea), apoi cel gotic (secolul al XIII-lea). Astfel, cu începere din secolul al XI-lea, ea alimentează o intensă piață
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]