4,763 matches
-
Mare ospăț aduse Iar la final, Domnul Ștefan Îi chemă și le spuse: "- Sunt șapte munți în Țara Vrancei Voi, șapte frați sunteți... Norocul băbuței Vrâncioaia Că toți, sunteți băieți ! Drept dar, aveți, de-acum, flăcăi Un munte, fiecare Din creste și până în văi Vă stabiliți hotare !" Trecut-au secole adânci De când, în Vrancea dalbă Numai Ștefan dădea porunci Și munții erau salbă Dovada celor de atunci Sunt satele rămase Și pruncii pruncilor din prunci Născuți în mii de case Negrilești
ÎN MUNȚII VRANCEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376971_a_378300]
-
de gura de cer/ respiră nicotinic al iubirii mare ultim mister descălțată de adamii perfuzabili stereotipi de carnaval poți încerca pașii de salsa pe acoperișul lumii orbitor din aval cu uralii în sângele dement pervertit ca un condor solitar pe creste țintuit iubesc urăsc sfâșii tăcerile lui mademoiselle Pogany cu un zbor am inhalat iarba iubirilor care printre epave nu mor Referință Bibliografică: Uralii printre epave / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1508, Anul V, 16 februarie 2015. Drepturi
URALII PRINTRE EPAVE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377083_a_378412]
-
trebuia ca cineva să alipească de suflet cântecul sufletului! Cultura sătească formată pe parcursul anilor, veacurilor și mileniilor, devenise în sine un imperiu colonial binefăcător al românilor, de sus, din Bucovina, până la hotarul slav de sub Dunăre, de la Nistru, la Tisa, de la crestele munților, la țărmul mării. Mai târziu, din nenorocire, avea să înceapă a se destrăma acest imperiu spiritual, cucerit din toate direcțiile, se știe, întâi și întâi de către forțele eruptive din interior, ale tristei plăceri de artefact și pastișă. Abia acum
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
de unde vine numele satului Ciunget, iar mai sus între munți era haiduc unul Voinea, ținutul său numindu-se Voineasa actuala stațiune montană. În contuinuare voi vorbi cu preponderență despre localitatea de la poalele Țurțudanului, actualmente orașul Brezoi, înconjurat de munți cu creste frumos dantelate și pinteni stâncoși ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra din cele patru orizonturi, iar alteori stâncile își expun ostentative frunțile cenușii în fața razelor astrului zilei ce revarsă asupra întinderilor lumină și căldură. Localitatea se întinde
AREALUL ROMÂNESC ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI (LOTRENII) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377859_a_379188]
-
-o acolo sus, unde vântul este stăpânul absolut... I-a ascultat vocea în susurul izvoarelor întâlnite - destul de rar - în traseele dificile pe care le făcea. O aștepta în serile lungi, lângă focul din fața cortului... O ‘îmbracă “ în albul zăpezii de pe crestele înalte .... Pe “floarea lui de colț “ a jurat să o apere, să o ocrotească, să o admire, să o prețuiască și să o iubească.... O dorea lângă el, să -I împărtășească această pasiune extraordinară pentru munte. Și Dumnezeu i-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
-o acolo sus, unde vântul este stăpânul absolut...I-a ascultat vocea în susurul izvoarelor întâlnite - destul de rar - în traseele dificile pe care le făcea.O aștepta în serile lungi, lângă focul din fața cortului...O ‘îmbracă “ în albul zăpezii de pe crestele înalte .... Pe “floarea lui de colț “ a jurat să o apere, să o ocrotească, să o admire, să o prețuiască și să o iubească.... O dorea lângă el, să -I împărtășească această pasiune extraordinară pentru munte.Și Dumnezeu i-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
de zeiîndumnezeind ființe.Tăișul gândului sclipindcu idei care fulgeră vidulrăscolind focul din soare.... XIV. ROD TOTUL PÂNĂ LA OS, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. Uneori cioplit în lemnul verde al durerii zăvor cu creste ascuns închid hrubele vinului sub deal roditor. Licoarea galben-verzuie și rubinie sub impulsul adâncirii divine dau cu zaruri peste gânduri nomade, sub patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
patima cărnii ce nu-și pune frâu. Rod totul până la os nestăpânit fiind cineva mă stăpânește prea mult. Nu stă pe gânduri și mă folosește ca pe un vânat norocos. Citește mai mult Uneoricioplit în lemnul verde al dureriizăvor cu creste ascunsînchid hrubele vinului sub deal roditor.Licoareagalben-verzuie și rubiniesub impulsul adâncirii divinedau cu zaruri peste gânduri nomade,sub patima cărnii ce nu-și pune frâu.Rod totul până la osnestăpânit fiindcineva mă stăpânește prea mult.Nu stă pe gânduri și mă
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
se coboară Lăsând în urmă, pentru-a câta oară, Toate-amintirile de altădat'? Mă uit spre culmi - acolo-mi este datul. Pe cărărui de munte, șerpuit, Cu tine-alături eu străbat Înaltul, S-atingem amândoi nemăsuratul. Spre capătul ce e nemărginit Pe creste mă ridici cât mai departe Și nici-o clipă nu mă părăsești, Iar dragostea ce azi în piept îmi bate, Nu e legendă, mit, povești de noapte Ci e lumina-n care mă-nvelești În asfințitul clipelor de seară Privesc cupola
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
venit de veacuri să apere pădurea Pe nimeni să nu lase s-o curme cu securea Stătu o clipă numai din urmă să-l ajungă Frumoasa lui pereche urlând sub clar de lună. Și au plecat alături să urce peste creste El, fiu de lup puternic, ea, mamă de poveste I-aud ades pe seară cum își adună "turma" Zăpada albă încă le mai păstrează urma. Azi știu de ce în iarnă mă simt un fiu de lup Și nu, nu caut
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
dintre mâinile neastâmpărate, iar pe teritoriul nimănui, între nisipul uscat, bătut de vânturi și apele mării, se ridicau deja castele cu pereții bine întăriți cu scoici, rod al unei munci perseverente de câteva ore. Din spuma valurilor, pe ale căror creste soarele aluneca ca pe un tobogan, se ridicau cu țipete ascuțite, pescărușii. În depărtare, flancată de stâncile digului, Dunărea înainta în mare și câte un vapor trecea prin șenalul navigabil, fluturându-și a bun rămas stindardele colorate ca pe niște
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
porți prin locuri neștiute, Mă culci pe fir de iarbă sau mă ridici spre cer. Pe frunte-mi pui cununi de sentimente mute Și-n somn presari doar vise care în zori, nu pier. În gândul tău, m-ademenesti spre creste-nzapezite, Pe-a muntelui cărare să alergăm senini, că doi copii Si-acolo sus, pe culmi învăluite în gânduri nesfârșite Din cioburi regăsite să întregim clepsidra inimii.. În gândul tău, un scut îmi faci din brațe doritoare Si-ai vrea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
mă porți prin locuri neștiute,Mă culci pe fir de iarbă sau mă ridici spre cer.Pe frunte-mi pui cununi de sentimente muteSi-n somn presari doar vise care în zori, nu pier. În gândul tău, m-ademenesti spre creste-nzapezite,Pe-a muntelui cărare să alergăm senini, că doi copiiSi-acolo sus, pe culmi învăluite în gânduri nesfârsiteDin cioburi regăsite să întregim clepsidra inimii.. În gândul tău, un scut îmi faci din brațe doritoareSi-ai vrea să mă ferești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
se-nvalmașește-n tine... Te-aștept, iubit năvalnic, ca flacăra ce ... XV. ASCULTA!, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Asculta! Asculta! Auzi cum cântă vântul alături de cocori, când zbaterea îi este zadarnica, pe piscuri și pe creste? Asculta! Mai știi cum cântă marea pe malul sfârtecat, când valul se agață de fire de nisip, cu degete de ceață? Asculta! Când mugurii plesnesc după atâtea geruri, dau viață primăverii, tânjind înfiorați de dorul mângâierii. Asculta! Șoptește rază lunii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
mângâierii. Asculta! Șoptește rază lunii și cerul se dizolvă, când noaptea se îngâna pe colțul de lumină, cu ziua cea senina. Citește mai mult Asculta!Asculta!Auzi cum cântă vântulalături de cocori,cănd zbaterea îi estezadarnică, pe piscuri și pe creste? Asculta!Mai știi cum cântă mareape malul sfârtecat,cănd valul se agațăde fire de nisip, cu degete de ceață?Asculta!Când mugurii plesnescdupă atâtea geruri,dau viață primăverii,tânjind înfiorați de dorul mângâierii.Ascultă! Șoptește rază luniiși cerul se dizolvă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin grădini de timp uitate Huzuream ca un hoinar, Iar pe drumuri desfundate Grijile n-aveau hotar. Primăveri posomorâte Ieșeau de sub coviltir, Prin unghere însorite Creștea iarba fir cu fir. Nori se buluceau spre creste Umbre grele agitând Voind parcă să dea veste Făr’ a spune ce-au de gând. Doar bunica, răbdătoare Șezând pe un lăicer Se ruga la Sfântul soare Ridicând ochii spre cer. Parc-o văd în răsărituri Dând năvală cu mult
PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375954_a_377283]
-
Acasă > Stihuri > Semne > SOARELE SINGURĂTĂȚII Autor: Râul Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului SOARELE SINGURĂTĂȚII O, singurătate, în splendoarea-ți vastă am rătăcit din șes spre creasta; salturi căderi meandre drum drept, prin toate spre mine mă-ndrept unde-n adâncuri floarea de mină beznele-o șlefuiesc în surdina Hațeg, 7 februarie 2015 Râul Constantinescu Referință Bibliografica: Soarele singurătății / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SOARELE SINGURĂTĂȚII de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376000_a_377329]
-
cu vorbe din poeme Pe care noaptea le valsează gândul Nuanțe moi ți se răsfiră-n părul Paletă coloristică pe pânză Un roșu-aprins c-o pălărie frunză Un fruct oprit albastru-n pârg e cerul Își pleacă ochii cenușii pe creste Îneacă pașii-n lutul plin de urme Exodul vieții-n mersul unei turme Efecte vii în regăsiri rupestre Hai spune drept ce poală îți așteaptă Un vis tocmit să îl răstorni în toamne Un abur fin ca pasul unei doamne
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
să aveți un cadru demn de admirat, dar și aceasta are farmecul ei aparte, cu valurile înspumate spărgându-se de stabilopozi[ Stabilopozi = blocuri de beton cu patru picioare, de 2-5 tone greutate, prevăzute la capete cu protuberanțe de forma unor creste rotunjite, constituind ansambluri stabile la împingerea apei. Se folosesc la construirea de diguri maritime. (DEX)] și pescărușii zburătăcind pe deasupra mării. Oricum, când veți fotografia răsăritul, va fi superb, soarele ieșind câte puțin din valuri, apoi devenind mare și rotund cât
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
citind pe ale tale buze Ce le-ai lăsat acum o vreme, Eu te doresc, te vreau aproape Însă în suflet scriu: se teme... Îmi pot închipui doar clipe Cînd ambii stînd pe așternutul de zăpadă, Căzură fulgi mășcați cu creste cristaline Și tu zîmbeai, știind că primăvara vine. La fel și azi tu stai la geam Și te tot uiți la fulgii cei hoinari, Preferi să te iubesc, s-au poate nu Dar eu îți mai aduc un fulg în
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
pleoape.Și tot citind pe ale tale buzeCe le-ai lăsat acum o vreme,Eu te doresc, te vreau aproapeînsă în suflet scriu: se teme...Îmi pot închipui doar clipeCînd ambii stînd pe așternutul de zăpadă,Căzură fulgi mășcați cu creste cristalineși tu zîmbeai, știind că primăvara vine.La fel și azi tu stai la geamși te tot uiți la fulgii cei hoinari,Preferi să te iubesc, s-au poate nuDar eu îți mai aduc un fulg în dar.Și sper
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]