4,293 matches
-
parte de-o halucinație, râse Ippolit, sau ne-nșelăm?“ Auzind acestea, șobolănița scoase un chițcăit, ce se voia a fi un răspuns la Întrebarea sa, pe care Ippolit Îl interpretă În felul său caracteristic. „Mi-ar plăcea să fiți o creatură vie, spuse el, deși, la drept vorbind, și o halucinație Își are farmecul ei...“ Mișcându-se spre el, creatura cenușie tot clătina din cap, În semn de aprobare. „Totuși, ați crescut, nu glumă, constată brigadierul. Acum sunteți mai Înaltă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fi un răspuns la Întrebarea sa, pe care Ippolit Îl interpretă În felul său caracteristic. „Mi-ar plăcea să fiți o creatură vie, spuse el, deși, la drept vorbind, și o halucinație Își are farmecul ei...“ Mișcându-se spre el, creatura cenușie tot clătina din cap, În semn de aprobare. „Totuși, ați crescut, nu glumă, constată brigadierul. Acum sunteți mai Înaltă decât mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ușă. „Gheișa“ Însă Îi tăie calea, făcând un scurt ocol și proțăpindu-se În fața lui. „Cum ne-a fost Învoiala?!“, spuse ea, aplecându-și coronița spre fruntea lui. Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo Învoială cu această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui, șobolănița se ivi chiar după primul pahar de Royal dat peste cap. Apariția aceasta Îl ului În așa măsură, Încât salahorul stătea prostit În fața ei Întinzându-i batonul de salam. Creatura cenușie Îl cercetă din ochi și, după ce-i luă salamul din mână, dispăru În gaură fără să-i lase pe masă banii cuveniți. La un moment dat, Elizei vru să apuce teancul de grive pe care arătarea din fața sa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
numele cel care părea a fi șeful. „Cap de mort...” - rânji al doilea ganster. „Balaurul...”tună flegmatic ultimul individ - deschizând o gură În care se putea opserva În totalitate dantura neglijent Întreținută. Tony Pavone se infioră ușor perceptibil. Desigur, aceste creaturi umane nu aveau ce căuta În anturajul Doctorului și, nu putea Înțelege cum de acesta Îi acceptase. Mutrele lor „Hidoase”, nu putea inspira decât groază, fiind recomandabil să stai cât mai departe de anturajul lor...! Totuși...? Stăpânindu-și cu greu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înrămate de la Muzeul de Artă Modernă, și vizavi la masă, pe Margotte servind, Împrăștiind picături pe fața de masă; Încântătorul ei zâmbet larg, Întunecat și tandru, cu dinți mici, curați, imperfecți, și ochi albastru-Întunecat și fără pic de răutate. O creatură sâcâitoare, dornică, veselă, pornită, stângace. Ceștile și tacâmurile erau unsuroase. Uita să tragă apa. Dar peste toate astea se putea trece ușor. Tocmai dăruința ei aducea bucluc - tratarea a tot ce e sub soare cu asemenea căpoșenie nemțească. Ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
istoric al lucrului, de vreme ce era În vecinătate. Pe un drum nisipos, găsise un gaucho. Sub o pălărie ca o tipsie strânsă sub bărbie, În pantaloni largi argentinieni băgați În cizme, cu o mustață stil Douglas Fairbanks, amesteca hrană pentru mici creaturi ce se fugăreau pe lângă el Într-o Împrejmuire cu gard de sârmă. Apa dintr-un furtun curgea limpede și plăcută peste păsatul sau mălaiul galben, pătându-l În portocaliu. Micile animale, deși grase, erau sprintene; erau durdulii, blana le lucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce o atacau În momentele sale cele mai slabe - o atacau În numele revoluției proletare, În numele rațiunii și În numele iraționalității, În numele profunzimii viscerale, În numele sexului, În numele libertății instantanee perfecte. Căci la asta se reducea, la o cerere fără limite - insațietate, refuzul creaturii sortite pieirii (moartea fiind sigură și finală) de a părăsi acest pământ nesatisfăcută. O Întreagă listă de cereri și plângeri era prin urmare depusă de fiecare individ. Fără drept de negociere. Neadmițând sărăcia ofertei la nici o secțiune umană. Iluminism? Minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite și tritoni și apă, totul În spiritul fecundității. Creaturi umane sub umbrele calde ale zgârie-norilor, simțind plăcerea grea a naturii lor și cedându-i. Sammler urma, de asemenea, să se bucure de primăvară - una din acele penultime primăveri. Sigur că era necăjit. Foarte. Sigur că toate acele lucruri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și Îl smuciră aproximativ, dar numai aproximativ, la locul lui. Acesta fu momentul În care, cu o Întoarcere iute a capului, Îl văzu pe domnul Sammler. Domnul Sammler văzut văzând era Încă luat de curenții rapizi ai inimii. Ca o creatură Încercând să scape, fugind de el. Gâtlejul Îl durea, până la rădăcina limbii. Avea un junghi În ochiul beteag. Dar avu ceva prezență de spirit. Apucând bara cromată de deasupra, se aplecă Înainte ca și cum s-ar fi uitat ce stradă urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dovada ultimă, transcendentă, fără de replică. Considerăm acestea, omule, ca fiind În sine evidente 1. Și totuși asemenea elongații sensibile avea și furnicarul, necomplicate de aserțiuni de putere, chiar și asupra furnicilor. Dar fă Natura Dumnezeul tău, Înalță nivelul stării de creatură și poți conta pe rezultate scârboase. Poate că poți conta pe rezultate scârboase În orice circumstanțe. Sammler știa multe despre asemenea stare de creatură supraacentuată fără chiar să vrea să știe. Din motive unice el era la mare cerere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aserțiuni de putere, chiar și asupra furnicilor. Dar fă Natura Dumnezeul tău, Înalță nivelul stării de creatură și poți conta pe rezultate scârboase. Poate că poți conta pe rezultate scârboase În orice circumstanțe. Sammler știa multe despre asemenea stare de creatură supraacentuată fără chiar să vrea să știe. Din motive unice el era la mare cerere În vremurile de acum, adeseori vizitat, adeseori consultat și primitor de confesiuni. Poate era o chestiune legată de pete solare sau motive, ceva barometric sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din conștient spre primitiv? Libertatea? Privilegiile? Demonii? Expulzarea acelor demoni și spirite din aer, unde se aflaseră dintotdeauna, prin iluminare și raționalism? Iar omenirea nu trăise niciodată fără demonii ei posedanți, și trebuia să-i capete Înapoi! O, cu ce creatură nenorocită, plină de mâncărimi, sângerîndă, roasă de nevoi, idioată, genială aveam de-a face aici! Și cât de ciudat se juca (el, ea) cu toate straniile proprietăți ale existenței, cu toate varietățile de posibilitate, cu năzbâtii de tot felul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea ca să poată trăi frumos din venit. Milioane de doamne corupte, vedea Sammler, aveau averi din care să trăiască. Creaturi neghioabe sau, mai rău, care aruncau cu averea țării. Gruner n-ar fi suportat În veci amănuntele pe care Sammler le auzea de la Angela. Tot timpul Îl prevenea: „Tăticul ar muri să audă asta“. Sammler nu era de acord; Elya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra muncii. Avea un nas lat, gravid de lacrimi. Doctorul Gruner trebuia să curteze reacții din partea ei. Chiar și de la o asemenea grozăvie de creatură. Așa cum putea să nu mai fie de prea multe ori (pentru Elya), camera era plină de lumină Însorită. În care se asumau atitudini umane familiare. De la care nu veniseră nici un fel de mari rezultate În trecut. De la care la prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la prea puține te puteai aștepta, la așa ceas târziu. Dacă manichiurista Începea să-l placă pe doctorul Gruner? Dacă Îi Împărtășea dorința? Dar ce dorea el? Domnul Sammler avea o slăbiciune pentru aceste momente neprofitabile de claritate. Văzând cum creatura umană unică cerea mai mult când suma faptelor umane nu putea să dea mai mult. Lui Sammler nu-i plăceau asemenea momente, dar ele soseau oricum. Femeia dădu la o parte pielița. Nu putea fi ispitită să iasă din galeriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o combinație de lichen și cactus, desigur ar arăta ciudat În ochii omului. Dar capacitățile vieții sunt chiar și acum inimaginabil de diverse. La ce posibilități n-a făcut față? Cine știe ce-ar mai scoate la iveală adâncurile mării? Creaturi, poate chiar una la o singură specie. Un individ grotesc ce și-a găsit echilibrul sub douăzeci de mile de apă. Nici nu e de mirare, spunea Govinda, că ființele umane pun atâta accent pe următoarele posibilități realizabile și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Pentru o oarecare vreme domnul Sammler rezistase la asemenea impresii fizice - fiind ademenit aproape comic de dulceața momentană și accidentală. Pentru destul de mult timp simțise că nu era exact uman. Nu Îi păsase prea tare, În acel timp, de majoritatea creaturilor. Foarte puțin interesat de sine. Rece chiar și la gândul recuperării. Ce era de recuperat? Puțină considerație pentru forme de sine anterioare. Dezafectat. Judecata lui aproape goală. Dar apoi, la zece sau doisprezece ani după război, devenise conștient că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sine anterioare. Dezafectat. Judecata lui aproape goală. Dar apoi, la zece sau doisprezece ani după război, devenise conștient că și asta se schimba. În aranjamentul uman, Împreună cu toți ceilalți, printre particularitățile vieții obișnuite era uman - și, pe scurt, starea de creatură se strecurase iar Înăuntru. Cu trucurile ieftine, cu șarmul de câine mirositor-de-dosuri. Așa Încât acum, de fapt, Sammler nu știa cum să se ia. Voia, cu Dumnezeu, să fie liber de Încătușarea obișnuitului și a finitului. Un suflet eliberat de Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce curgea În jurul lui. Umbra nervilor lui Întotdeauna va lăsa dungi, ca pomii pe iarbă, ca apa pe nisip, ca plasa de lumină. Era o a doua Întâlnire a spriritului dezinteresat cu necesități biologice sortite, un meci În retur cu creatura persistentă. Prin urmare, mergând către metrou, la stația Union Square, se auzea Feffer explicând de ce este necesară cumpărarea unei locomotive Diesel. O lovitură de afaceri frumoasă. Atât de potrivită! Atât de congruentă cu primăvara, moartea, mandalele orientale, gazul de canalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o linie de bază, contrariile te vor asalta. Declară-te În favoarea normalului și vei fi asaltat de aberații. Toate postúrile sunt maimuțărite de opusurile lor. Asta se Întâmplă când individul Începe să fie tras Înapoi de la dezinteres spre condițiile de creatură. Porțiuni sau aspecte din sinele său de mai Înainte revin la viață. Vechiul caracter se impune, și câteodată neplăcut, slab, dezonorant. Vechiul Sammler, cel de la Londra și Cracovia, fusese cel care coborâse din autobuz la Columbus Circle nesăbuit de nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unei explozii finale. Mult mai bine luna. Sammler nu considera că asta trebuia neapărat să se Întâmple. — Credeți că specia nu vrea să trăiască? spuse. — Mulți vor să-i pună capăt, spuse Lal. — Păi, dacă, așa cum spuneți, suntem genul de creatură care simte nevoia să facă ceea ce e capabilă să facă, rezultă că trebuie să ne ruinăm. Dar nu e asta la latitudinea speciei? Putem spune că la acest moment politica e altceva decât pură biologie? În Rusia, În China și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
durerea, ești de acord că e mai bine să nu te fi născut. Dar odată născut respecți puterile creației, te supui voinței lui Dumnezeu - cu orice rezerve lăuntrice impuse de adevăr. Cât despre datorie - vă Înșelați. Durerea datoriei dă verticalitate creaturii, iar această verticalitate nu e deloc neglijabilă. Nu, susțin În continuare ceea ce am spus la Început. Există și un instinct Împotriva aruncării În Lumea de Apoi. Punerea În scenă, pentru o asemenea conversație, era În sine curioasă - covoarele verzi, glastrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau o pasăre nu pot să priceapă că sunt organisme. Dar o ființă umană, datorită primei licăriri de Înțelegere, poate foarte bine să simtă că este un șobolan care trăiește Într-un templu. În dezvoltarea lui externă, În calitate de lucru, de creatură, În electronica cerebrală, se bucură de o adaptare, de o adecvare care Îl face să simtă inadecvarea eforturilor sale umane personale. Prin urmare, În cel mai rău caz, un șobolan Într-un templu. În cel mai bun caz, ceva stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Asta este o rază de lumină importantă dintr-o sursă Întunecată. Nu pot spune că am simțit vreo slăbiciune la cap, dar poate fi acolo. Din fericire, vederile mele sunt succinte. Bănuiesc, doctore Lal, că aveți dreptate. Biologic, chimic, subtilitatea creaturii este dincolo de Înțelegerea creaturii. Avem o idee despre ea și simțim cum, prin comparație, starea internă este atât de haotică, un talmeș balmeș de odi et amo1. Se spune că protoplasma noastră e ca apa de mare. Sângele nostru are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]