55,062 matches
-
Revista dorește să devină și un ghid practic, prezentând sistematic trasee turistice sau de pelerinaj, retețe culinare, leacuri de la mănăstiri etc. Cuprinsul numărului 2 este consacrat în întregime Săptămânii Patimilor și Sfintelor Sărbători de Paști. Principalele rubrici sunt: „Reportaj-eveniment“, „Calendarul credinței“, „Tradiții“, „Întâmplări de pomină“, „Popasuri de suflet“, „Meridianele credinței“, „Arta sacră“ etc. Preț: 18 000 lei. Spectacole TIMIȘOARA Opera Română: „Don Giovanni“ de W.A. Mozart, 30. 03, ora 19; „El Amor“ - spectacol de balet, pe tangouri argentiniene, 2. 04
Agenda2003-13-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280853_a_282182]
-
sistematic trasee turistice sau de pelerinaj, retețe culinare, leacuri de la mănăstiri etc. Cuprinsul numărului 2 este consacrat în întregime Săptămânii Patimilor și Sfintelor Sărbători de Paști. Principalele rubrici sunt: „Reportaj-eveniment“, „Calendarul credinței“, „Tradiții“, „Întâmplări de pomină“, „Popasuri de suflet“, „Meridianele credinței“, „Arta sacră“ etc. Preț: 18 000 lei. Spectacole TIMIȘOARA Opera Română: „Don Giovanni“ de W.A. Mozart, 30. 03, ora 19; „El Amor“ - spectacol de balet, pe tangouri argentiniene, 2. 04, ora 19. Teatrul Național: „La Lilieci“ - adaptarea și regia
Agenda2003-13-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280853_a_282182]
-
produs al factorului istoriei sau că reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge pînă la primirea morții, fără a reacționa. De la caracterul de jale propriu liricei noastre pînă la presupusul pasivism din Miorița este drum lung. Este drept că credința în soarta, in ce ți-e scris, este o trăsătură caracteristică a poporului nostru. Dar la fel și altor popoare... Rezultă că explicările de psihologie etnică în felul celor amintite nu sînt îndestulătoare. Avem la cei care subliniază fatalismul din
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
marcat de acelasi infantilism: a purtat toată viața șepci de elev și jachete menite a-i sublinia spontaneitatea de adolesent. Nu s-a maturizat niciodată, cu toată inteligență, cultura și geniul sau poetic. Cînd te gîndești că adolescentinul poet refuză credință și știință, ca factori de progres moral, și recomandă poezia, singura capabilă să-l asigure, după părerea lui, nu se poate să nu te întrebi ce s-ar fi ales din omenire dacă ar fi urmat programul lui de asanare
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
jale scrise de poeții noștri moderni și contemporani. Transcrie totodată 76 de poezii ale căror ritm, rimă și conținut păstrează ceva din incantația versurilor populare, reunindu-le sub titlul Lieduri (Alăuta românească). Selectează apoi poeme inspirate de Obiceiurile vechi, de Credință și de Copil. Descoperirea Helladei și a artei grecești a fost un eveniment capital în viața lui Ion Pillat, minune care - după cum mărturisește - a fost trăită de el cu intensitate și a avut rolul de catalizator în inspirația operei sale
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
engleză, în care meditează asupra condiției intelectualului aservit într-o țară în drum spre comunizare. Sigur, se poate spune că e, aici, si o autoportretizare pentru că, și el, s-a complăcut să colaboreze timp de peste șase ani cu regimul Noii Credințe (așa l-a numit el în eseu). Observația n-ar fi nepotrivită. Dar pentru a portretiza fizionomia procesului trebuia o prealabilă cunoaștere din interior. Apoi, să nu ignorăm faptul, autorul celebrului eseu s-a desprins destul de repede de sistem și
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
erau din ce in ce mai restrînse dar cu toate acestea nu doream să mă consider învins". A ales, în consecință, ruptură de sistem și regim deși știa bine cît de înalt este nivelul de viață al scriitorilor în aceste țări unde domină Nouă Credință. Încît, scriind acest eseu mărturisea că se străduie să facă utilă experiență să de scriitor care s-ar fi putut dedică exclusiv, în liniște relativă, creației. Dar a inteles ca prețul plătit pentru aceasta este excesiv. Eseul sau este, de
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
fi numit Ketman, după un procedeu descoperit în Persia de Gobineau în secolul al XIX-lea și descris în cartea sa Religions ei philosophies de l^Asia centrale publicată prin deceniul al șaptelea al secolului trecut. Această simulare a adaptării credinței adversarului, Ketmanul, "este unanim practicat în democrațiile populare" iar multele cazuri de deviere constatate ar fi "cazuri de Ketman demascat, cei mai puternici în descoperirea devierilor fiind oameni care practică un Ketman similar". Autorul identifica diferite feluri ale procedeului, printre
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
Unii reprezentanți ai artelor plastice sînt atît de curajoși, încît aproape că-și dezvăluie Ketmanul, proclamînd nevoia de estetic în viața cotidiană..." Să notez că toate aceste subterfugii simulante sînt valabile mai ales în perioada de început a împămîntenirii Noii Credințe. Să ne amintim că de prin anii șaizeci, la noi, creatorii din sfera literaturii și a artei, căpătaseră curaj datorită puseului liberalist al puterii (curaj neînfrînt nici de tezele din iunie 1971) și au transformat creațiile lor în acțiuni de
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
la destrămarea unor prietenii. Cele mai multe scrisori îi aparțin lui Roll. Admirația pentru Fondane se "domolește" încet-încet; este afișat un dispreț din ce in ce mai puțin disimulat pentru acel "frou-frou philosophique" practicat de prietenul de la Paris. Ultima scrisoare trimisă de Roll este spovedania noii credințe - marxismul. Argumentul rămîne unul avangardist: "tu es resté dans une cour ornée de statues d^oú je me suiș évadé, moi, pour m^engouffre dans un abattoir rempli d^hommes vivants". În încheiere apare o anexă extrem de binevenită pentru orice
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
consacrată Postmodernismului românesc, la origine teza de doctorat, vine să confirme capacitatea de sinteză teoretică a autorului și să facă mai bine cunoscute opțiunile sale în cîmpul literelor contemporane. Analiza critică, ideologică și stilistica, evocare pasionată, disputa polemică, profesiune de credință - masivul volum se constituie, la rîndul lui într-un fel de operă totală sau totalizatoare: ceea ce e în afara mentalității postmoderne, dar cine poate fi pînă la capăt postmodern - și în funcție de care criterii? Deși Mircea Cărtărescu are decentă (clasică, modernista?) de
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
de băut și de jucat cărți, umblînd năuc și buhăit. Mara nu e mai puțin aprigă, socotind, cu indignare,ca gîndurile maritale ale Persidei cu un "păgîn" sînt jignitoare. Preferă că fiica ei să revină la mănăstire, (deși primejdia renegării credinței vine și de acolo) decît s-o știe gîndindu-se la acel Hubărnatl. Autorul știe să surprindă, cu mare artă, tragedia Persidei, suferințele ei sufletești. Dar Persida e o fire tare și tenace, nevoind să renunțe la dragostea ei, respingînd propunerile
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
sonore ("Gloria") opuse în contraste dure, confruntări de caractere subsumate proporțiilor vaste (Credo). Sonoritate foarte puternică, tempouri strict susținute (articularea fugilor "În Gloria dei Patris", "În vitam venturi saeculi", Prestoul fugat din "Osanna"). Dacă cineva s-ar fi îndoit de credință lui Beethoven, el ar înțelege cât de adâncă îi era pioșenia ascultând impulsul inițial al Misei, cum răsare "Kyrie" - purtat pe rând de glasurile soliștilor și ale corului. Dar sigur, tema Misei este Destinul uman, beethoven impunând textului sacru expresii
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
picioarelor, el "vede" tot ce se întâmplă în morminte (de aici și titlul românului, Morminte străvezii). Cititorul accepta toată această aglomerare de fantastic, considerând-o deopotrivă un delir al personajului și o satiră funambulesca a autorului la adresa caricaturalelor vestigii de credință din România postdecembrista. Apoteoza satirei Dan Stâncă merge cu îndrăzneala artistică foarte departe, imaginându-si că în România s-a inaugurat controversată Catedrală a Mântuirii Neamului. El nu face obiecția, meschina, ca un asemenea edificiu monumental costă prea mult, ci
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
cît una foarte umanizata și de aceea mai lesne de perceput. Contaminat de spiritul celei care scrie, România devine un loc în care oamenii țin unii la ceilalți, sînt devotați unor cauze nobile, dispuși să facă sacrificii, tenace și cu credința în Dumnezeu. O imagine profund idilica, dar de un idilism nu numai nesupărător, ci chiar înduioșător de-a dreptul, căci el reprezintă amprenta stilistica, dar și de gîndire, a unei ființe extrem de calde, demne, si curajoasă într-un fel care
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
Banus, Ovid Caledoniu, Boris Desliu, Mihai Chirnoagă, Ion Frunzetti, Const. Gheorghe, Magda Isanos, Radu Stâncă, George Vaida, Nichita Tomescu ș.a., care semnând adeziunea, acceptau "cu toata însuflețirea să ia parte la "Gruparea scriitorilor tineri", cu tot elanul și cu toate credințele, dăruite prietenește pentru "Manifestul nopții albe". În numele grupului de inițiativă, apelul era semnat de toți cei 3 prieteni, ori numai de unul singur, acesta fiind, deobicei, George Petcu. La vremea respectivă, George Petcu avea publicat primul volum de poeme, la
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
posibilitatea de a măsura mai bine profunzimea rupturii dintre creștinismul răsăritean și cel apusean la fatidica dată de 1054... Ruptură ale cărei urmări sînt mai prezente, în zilele noastre, sau mai actuale, decît însuși fondul, miezul sau substanță divină a Credinței în chestiune. Iată fragmentul: "...Anul care a trecut, ăanul întîlnirii monarhilor europeniă poate fi numit și anul intensificării discordiilor religioase. Ar fi fost, fără îndoială, ciudat că în secolul al nouăsprezecelea, atît de luminat, cineva să prezică reînvierea învrăjbirilor sau
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
infailibilității Papei, au rămas complet în umbră în timpul vizitei istorice a Papei în România. Acel "Non possumus" total potrivnic oricărei imixtiuni laice a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat credință pe calea politicii noastre externe și a necesităților laice ale țării, - intrarea în NATO. Nu vreau să cobesc. Sau să pun răul înainte, dar vom plăti destul de scump, în viitor, aceasta superficialitate și confundare a planurilor, atît de diferite. Au
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
catolicismul n-ar fi romano-catolicism, dacă ar ceda ceva din puterea să ce se voiește eternă și universală mai ales asupra lumii pămîntești. Un interes atît de mic că al românilor, asta e că nu se poate pune cu organizarea credinței catolice și romane, păstrînd în ea spiritul constructor al celui mai bine clădit imperiu din istorie... Ce va fi cînd Alexei al doilea, sau viitorul patriarh rus, sau cel grec, la fel de intratabil, și avînd, si rușii și grecii, nu numai
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
poetice. Grație acestui lucru, existența mea părea să se justifice cumva [...] doar poezia era unica mea șansă de a rezista”. În cercul de refugiați polonezi, el este ocrotit cum nu se poate mai bine, fără să-l părăsească de fel credința în Dumnezeu. Soarele îi surâde după colțul tuturor dramelor. Lăudat că scrie, ba precum Lermontov, ba ca Esenin ori Maiakovski - Petia devine portdrapelul prozatorului Bednarski. În finalul romanului, îi apare și numele. Dacă nu cumva a fost invers (truc literar
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
toată urîțenia. D-lui Schenk i se pare că titlul recenziei (care e un simplu joc de cuvinte: Literatura exilului și exilul literaturii) "duce spre o angajare xenofoba cu iz de propagandă antidiasporică". Ca să vezi! Pentru orice cititor de bună credință este evident că titlul nu se referă la toată literatura exilului, ci doar la cartea d-lui Catanoy. Nu și pentru dl Schenk, care merge mai departe și se întreabă: "De ce la România literară (sau cel puțin la colaboratorii ei
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
XV-XVI, există o Românie (ea a apărut, cum se știe, după Unirea din 1859) dar limba era aceeași, română, pentru toate trei principatele românești. Iar Moldova lui Ștefan cel Mare cuprindea, știe oricine cît de cît informat și de bună credință, si ținutul apoi devenit Basarabia. Toponimul Moldova, așa cum e înțeles de sovietici din 1924 încoace, relevă dl Bruchis, este, de fapt, "o scornire a Moscovei, care nu cuprindea nici macar partea rășluita în 1812 de ruși a Principatului Moldova (Basarabia) în
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
Pafnutie îl învăța rostul slujbelor și al canonului, dîndu-i numele de Ilarion. Tînărul, nedîndu-se la o parte de la nimic greu, ajunge să înțeleagă că debusolarea lui de pînă la călugărie se datora lenei în care se complăcuse. Treptat, găsește calea credinței. La împlinirea stagiului de ucenicie (de doi ani), Pafnutie, desi n-are harul hirotoniei, îi cere tînărului să se spovedească. Reiese că era fiul unei familii bogate de moșier, cu un tată aspru, bețiv, care își bătea cu sălbăticie soția
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
acest insider depășește în închipuire tot ceea ce detractorii regimului Constantinescu (printre care ma prenumăr, nu-i așa?!) au spus în ultimii ani. Nu pot descrie dezamăgirea, oroarea, indignarea, disperarea și groază întipărite pe chipul distinsei profesoare americane. Desăvârșită ei bună credință, nostalgia după un timp și după o Românie ce nu mai subzista decât în memoria celor plecați din țară și nemăcinați până la capăt de oribilă experiență bolșevica erau contrazise flagrant. De data aceasta nu mai vorbeam noi, cârcotașii, cusurgiii, veșnicii
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
expresie în scrisoarea Înalt Prea Sfinției Voastre, față de care nu pot să nu protestez, chiar dacă expresia nu este rezultatul raporturilor false, ci al concepției dumneavoastră religioase: este vorba de convingerea că orice om care a primit botezul îi aparține papei. Credință evanghelica al carei adept, după cum înalt Prea Sfinția Voastră o știe, sînt, ca și strămoșii mei, ca și majoritatea supușilor mei, în raporturile noastre cu Dumnezeu, nu ne permite să recunoaștem alt mijlocitor în afara Domnului nostru Isus Hristos. Diferențele confesionale nu
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]