2,383 matches
-
fiind și nota scrisă pe spatele unui sinet al ginerelui său Andrei Holban din 14 august 1795. Alexandru Râșcanu avea la 14 august 1795 rangul de spătar . În unele chestionare realizate de preoții bisericii este susținută ipoteza originii grecești a ctitorilor bisericii. La 20 martie 1768 Episcopul Ioanichie dă danie moșia Frenciugi și a treia parte din jumătate de sat din Căzănești clucerului Alexandru Râșcanu și soției sale Casandra . În motivația vel logofătului Lupul Balș din 27 februarie 1814 se arată
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
august 1789 de biv vel paharnicul Alexandru Râșcanu pe moșia sa. Biserica a fost construită din vălătuci cu Îngrăditură de nuiele. Potrivit unui chestionar din 16 ianuarie 1948 . Alte surse consemnează construirea bisericii la 1790 (din 1962 datează Învelirea bisericii). Ctitorii sunt biv vel vornicul Alexandru și soția sa Casandra Râșcanu. În sinodicul bisericii din satul Frenciugi, completat de preotul Ioan Agapi la 26 aprilie 1882, se nota eronat: . O notă adițională ulterioară În creion indică adevărații ctitori: Alexandru și Casandra
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
datează Învelirea bisericii). Ctitorii sunt biv vel vornicul Alexandru și soția sa Casandra Râșcanu. În sinodicul bisericii din satul Frenciugi, completat de preotul Ioan Agapi la 26 aprilie 1882, se nota eronat: . O notă adițională ulterioară În creion indică adevărații ctitori: Alexandru și Casandra Rășcanu. Printre binefăcătorii bisericii sunt Însemnați În sinodic Paraschiva, Maria, Costache, Grigori, Teodor, Teodor, Apostu (morți), Ioan, Dumitru, Petru, Ioan, Anghelina, Dumitru, Dumitru (vii) și tot neamul lor . Într-o Însemnare a preotului Constantin Popescu, păstrată În
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
binefăcătorii bisericii sunt Însemnați În sinodic Paraschiva, Maria, Costache, Grigori, Teodor, Teodor, Apostu (morți), Ioan, Dumitru, Petru, Ioan, Anghelina, Dumitru, Dumitru (vii) și tot neamul lor . Într-o Însemnare a preotului Constantin Popescu, păstrată În arhiva bisericii, sunt Însemnați drept ctitori: Alexandru și Casandra Râșcanu, Iordache și Smaranda Holban, Alexandru, Smaranda, Răducanu, Ioan și Maria. Maria Râșcanu s-a căsătorit cu stolnicul Andrei Holban, primind În aprilie 1795 moșia Frenciugi și biserica din sat de la tatăl său Alexandru Râșcanu În inventarul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
tencuitul interior la biserica nouă și pregătirea pentru pictură (frescă neagră); ridicarea Sfintei Mese și acoperirea cu marmură; confecționarea unui rând de Sfinte Acoperăminte pentru biserică și un veșmânt pentru preotul slujitor, din material bisericesc auriu; ridicarea unui monument pentru ctitorii bisericii vechi (Alexandru și Casandra Râșcanu); s-a făcut curățenie generală În cimitirul parohiei. Colecta din cursul anului 2012 s-a materializat În suma 29.297 lei (parohia Frenciugi), 15.664 lei (alte parohii), la care se adaugă schimbul valutar
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
a o zidi de Miron Barnovschi vodă și o au săvârșit Dabij(a) vodă, scriem și mărturisim cu cest zapis al nostru pentru sat, pentru Căpotești, ce iaste peste codru, În ținutul Vasluiului, care sat au fost direaptă cumpărătură a ctitorului nostru nostru Miron Barnovschi vodă și l-au dat danie și au miluit svânta mănăstirea noastră cu acest sat; și de când s-au săvârșit răpăosatul Miron Barnovschi vodă, acesta sat, neavând noi putință să-i folosim de multe nevoi ce
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
că au nevoie de biserică, de școli, de Justiție; Rooring-Camp înflorește ca prin minune și devine o colonie de oameni cumsecade. Dar iată că copilul moare. Zi cu zi colonia recade în vechile ei obiceiuri, cinstitele așezăminte se reumplu de ctitori; jocurile de hazard, omorurile, scabroasele afaceri, c-un cuvânt toată practica unui regim al virtuții reîncepe. Tot astfel în mijlocul unei generații pline de eroii nopții de la 11 fevruarie, plină de virtuțile Mihăleștilor, își deschisese ochii dulci și senini... norocul din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
proză scurtă Const. Rîuleț, Victor Ion Popa, cu memorialistică Mircea Dem. Rădulescu, cu reflecții despre limbă Al. Lascarov-Moldovanu. La rubrica „Rememorări”, sub inițialele N. P., apar portrete de scriitori (Poetul florilor: D. Anghel, Un precursor al romanului nostru: Ioan Adam, Ctitorul Societății Scriitorilor Români: Emil Gârleanu, Coșbuc, tălmăcitorul lui Dante) și se reconstituie atmosfera cafenelelor literare Kubler și Consulul. Reușite sunt și evocările unor parlamentari (Petre Missir, Toma Stelian, Nicolae Filipescu ș.a.) și ale unor dezbateri politice la rubrica „Câțiva oratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290532_a_291861]
-
orientare privilegiată a seriei de până la 1906, revin prin mai multe însemnări și articole (Femeia în familie și societate de Vasile Cotruș, Feminism și feminitate de Natalia Negru ș.a.). Se cultivă culoarea locală prin evocarea de personalități (Iosif Vulcan, Doi ctitori de G. M. Samarineanu, Dr. Ioan Lupaș de N. T. Ionescu ș.a.), prin articole istorice (Organizațiile voievodatelor și cnezatelor la românii din Crișana de E. Țigu, Diecii și preoții din trecutul românilor bihoreni) sau prin consemnarea evenimentelor socioculturale din provincie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
domnului se cunoșteau. Amintirea lor stăruia în lăcașurile ridicate de voievod, în locurile pe unde trecuse sau pe unde a purtat bătălii. Cu generozitate, poporul a început să-l identifice pe Ștefan ca întemeietor de țară (Vrancea), să-l substituie ctitorilor care trăiseră înaintea lui, sau după el. Despre primii ani din viața lui Ștefan cel Mare cronicile și actele oficiale sunt mute. Ceea ce au neglijat însă documentele scrise a împlinit imaginația populară, care a dat copilăriei marelui voievod dimensiunea fabulosului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
10 mai dăruia 100 de ducați ungurești, anual, mănăstirii Zografu de la Muntele Athos. Erau fixate slujbele pe care călugării urmau să le facă pentru domn, pentru soția sa și pentru copiii lor Alexandru și Olena. În felul acesta, Ștefan devenea ctitor al mănăstirii, așa cum fuseseră împărații de la Constantinopol, țarii bulgari și regii sârbi. La 4 iulie 1466, a început construcția bisericii mănăstirii Putna. La 9 aprilie, dăruia mănăstirii Pobrata un obroc de 10 butii de vin, două măji de pește, jumătate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
coborât în cripta pregătită în biserica ctitorită de el la Putna. Pe lespedea mormântului, cioplită în marmură, se afla textul dorit de Ștefan. „Binecinstitorul domn, Io, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, ctitor și ziditor al sfântului lăcașului acestuia, care aici zace. Și s-a strămutat la veșnicile lăcașuri în anul 7... luna... și a domnit ani ...”. Peste sarcofag a fost pusă o bucată de brocart venețian, pe marginea căruia se află următoarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
începând cu domnul, care era „unsul lui Dumnezeu” în urma ritualului oficiat de primul ierarh. Din această cauză, domnii au ocrotit și au sprijinit biserica. Din acest punct de vedere, Ștefan cel Mare a fost considerat nu numai cel mai mare ctitor, dar și cel care a înzestrat biserica mai mult decât alți domni. S-a creat impresia că în așa-zisa epocă a fărâmițării feudale, domnii nu au avut nici timpul, și nici mijloacele, să acorde atenția ce se cuvenea bisericii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1500, domnul face schimb de sate cu mânăstirea. Domnul dă din satele proprietatea lui și primește, în schimb, cinci sate pentru care mânăstirea avea privilegiu de la Alexandru cel Bun, adică cele mai vechi sate care îi fuseseră dăruite mânăstirii de către ctitorul ei. În cele două documente, prin care se acordă mânăstirii Bistrița scutiri (1458 și 1467), domnul interzice dregătorilor să se amestece în treburile mânăstirii și să nu îi judece pe oamenii mânăstirii, dar nu se arată că aceștia nu au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și dregătorilor acestora să respecte cele scrise în privilegiu “iar care din pârcălabi sau din dregători nu vor da aceasta, aceștia ne vor plăti 50 de ruble de argint curat și fără aceasta încă vor vedea și pedeapsa domniei mele.” Ctitorul Arhitectura. Potrivit tradiției, Ștefan cel Mare a zidit câte o biserică după fiecare bătălie. În însemnările sale de călătorie, sirianul Paul de Alep scria, la mijlocul secolului al XVII-lea, că Ștefan cel Mare a purtat 44 de războaie și a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în 1482. O altă biserică a fost zidită la Chilia, fiind înlocuită de o alta, în secolul al XVII-lea. Și la Tighina a fost ridicată o biserică. Două inscripții de la Athos ni-l prezintă pe Ștefan cel Mare ca ctitor al mânăstirii Căpriana. În nartexul mânăstirii Zografu se află următoarea inscripție pe un portret al domnului: „Chipul lui Ștefan cel Mare care a înființat Sfânta mânăstire Zografu și ctitor al mânăstirii Dobrovăț și Căpriana”. Pe un alt portret, care se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
inscripții de la Athos ni-l prezintă pe Ștefan cel Mare ca ctitor al mânăstirii Căpriana. În nartexul mânăstirii Zografu se află următoarea inscripție pe un portret al domnului: „Chipul lui Ștefan cel Mare care a înființat Sfânta mânăstire Zografu și ctitor al mânăstirii Dobrovăț și Căpriana”. Pe un alt portret, care se află tot la Zografu, pictat în 1817 de Mitrofanis, este inscripția: “Ștefan, voievodul Moldovei, ctitor al Dobrovățului și al Căprianei”. Între anii 1487 și 1504, au fost ridicate 23
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al domnului: „Chipul lui Ștefan cel Mare care a înființat Sfânta mânăstire Zografu și ctitor al mânăstirii Dobrovăț și Căpriana”. Pe un alt portret, care se află tot la Zografu, pictat în 1817 de Mitrofanis, este inscripția: “Ștefan, voievodul Moldovei, ctitor al Dobrovățului și al Căprianei”. Între anii 1487 și 1504, au fost ridicate 23 de biserici, pe care le putem data, deoarece li s-a păstrat pisania. Înseamnă că, uneori, s-au construit două biserici într-un an: în 1495
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în afara Moldovei. La mânăstirea Zografu se mai află două portrete ale domnului. Unul se află în nartexul bisericii mânăstirii, realizat în secolul al XVIII-lea, care poartă inscripția: “Chipul lui Ștefan cel Mare, care a înființat Sfânta Mânăstire Zografu și ctitor al mânăstirilor Dobrovăț și Căpriana”. Cel de-al doilea portret a fost pictat în 1817 de un anume Mitrofanis și ni-l înfățișează pe domn, cu coroană mare pe cap, de sub care ies pletele negre, care cad pe umeri, și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de un anume Mitrofanis și ni-l înfățișează pe domn, cu coroană mare pe cap, de sub care ies pletele negre, care cad pe umeri, și cu barbă neagră. Portretul se află în pronaosul bisericii și are inscripția: “Ștefan, voievodul Moldovei, ctitor al Dobrovățului și al Căprianei și întemeietor al acestei mânăstiri. Pictura exterioară a bisericilor zidite în vremea lui Ștefan cel Mare a stârnit discuții în legătură cu începuturile ei. În urma cercetărilor efectuate de Sorin Ulea, acesta a ajuns la convingerea că pictura
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de protector al artelor, pe care l-a avut Ștefan cel Mare, acesta a izvorât din dorința domnului “de a oferi divinității o mărturie de credință și de gratitudine și a-i cere să ia sub puternica-i oblăduire familia ctitorului, tronul și pământul Moldovei. Ele [bisericile] sunt totodată și chezășia alianței dintre domnul țării și Tatăl Ceresc.” Iar dacă el însuși nu a fost un artist, adaogă Paul Henry, “nimic nu ne obligă să îi contestăm simțul artistic”. Datorită puternicului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acest letopiseț nu a fost scris într-o mânăstire și atunci l-a intitulat Letopisețul anonim, deși anonim era și când a fost numit Letopisețul de la Bistrița. C. Chițimia a afirmat că Ștefan cel Mare s-a dovedit a fi ctitor în domeniul istoriografiei. Prima scriere despre trecutul Moldovei s-a făcut la inițiativa domnului și la curtea sa. Dar, “spre deosebire de stilul prolix și anecdotic al cronografelor și cronicilor bizantino-slave, letopisețul lui Ștefan cel Mare este sobru, laconic, așa cum sunt și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
totodată autor de cântece bisericești (pe note)”. El a condus corul la înmormântarea lui Ștefan cel Mare. A trebuit, așadar, să se realizaza la Putna unul din focarele de cultură în Evul Mediu românesc, iar acest lucru s-a datorat ctitorului Sfintei Mânăstiri Putna. Printre copiștii de manuscrise s-au remarcat Teodor Mărișescul. Ștefan cel Mare este personalitatea cea mai luminoasă din istoria noastră. Domnia lui a fost excepțională din punct de vedere militar, politic, cultural și din felul în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a acestei unități muzeale și-au adus contribuția și specialiști ai Muzeului Județean Suceava, între care filologul, istoricul și criticul literar Nicolae Cârlan unul dintre cei mai pasionați și avizați cercetători și cunoscători ai manuscriselor și operei lui Nicolae Labiș, ctitor și el al Muzeului "Labiș" de la Mălini și al Festivalului Anual de Poezie "Nicolae Labiș" de la Suceava. După deschiderea instituției muzeale, Galeria Oamenilor de seamă, bădia Eugen Dimitriu a mai rămas, ca ghid la acest obiectiv încă 3 ani, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un fălticenean, din interiorul familiei ei" (p. 123); îi amintește Monicăi și de faptul că "am avut șansa să lucrez în casa donată de frații Vasile (Lala) și Horia Lovinescu, unde s-a făcut Galeria Oamenilor de seamă, al cărei ctitor sunt"; însă, precizează el dispunând încă de un material foarte bogat, pe care l-am adunat pentru Galerie... "sper să întemeiez Centrul de Cultură Fălticeni, unde voi dărui tot ce am adunat o viață de om" și în acest scop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]