1,390 matches
-
fost și a rămas una din cele mai vechi fortărețe ale românismului, iar populațiile străine care s-au pripășit pe pământul ei nu i-au putut schimba nici caracterul, nici înfățișarea : Basarabia cu populația ei răzeșească, cu toate cetățile și ctitoriile ei voievodale, a fost și a rămas românească. În noaptea de 26 spre 27 iunie, guvernul U.R.S.S., printr-un ultimatum care expiră în 24 de ore, a cerut României această provincie românească precum și nordul Bucovinei. România avea de ales
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
momentului. Plachetele pentru ostași Reportaj liric (1963) și Poeme în marș (1969) conțin fie scrisori de dragoste adresate „patriei socialiste”, fie declarații de atașament partinic. Cu trecerea timpului, poetul își definește mai precis menirea și își limpezește orizontul liric. În Ctitorie în albastru (1972) și Voievod de stea (1973) nu va mai rămâne decât o impetuozitate exterioară a declamației, echilibrată însă de o sfiiciune a dezrădăcinatului. Pentru cel ce era scoborâtor din pădurile Țării de Sus, peisajul natal devine obsedant: „Căutați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
de Gheorghe Adoc, București, 1965; Flăcări în Vest, București, 1966; ed. (Drumul spre Mai), București, 1975; O poveste cu povești, București, 1967; Camera 210, București, 1968; Poeme în marș, București, 1969; Dincolo de azur, București, 1970; Aventurile lui Țâncu-Năzdrăvanul, București, 1971; Ctitorie în albastru, București, 1972; Țară și scut, București, 1972; Bătrânul și livada, Iași, 1973; Cântec deasupra apelor, București, 1973; Voievod de stea, București, 1973; Satul cu oameni frumoși, București, 1975; Pasărea Phoenix, București, 1976; Poemele de-acasă, Iași, 1977; Arboroasa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
prea le iese! Constat că biserica strămoșească face jocuri politice, sfințește autovehicule și devine cel mai mare investitor imobiliar din țară. Dorin Popa: Îmi pare rău. În 1994, bunul părinte Galeriu m-a dus deasupra Sucevei să văd o nouă ctitorie pentru oamenii sărmani a Î.P.S. Pimen. L-am găsit acolo pe arhiepiscop, îmbrăcat în salopete și muncind dur de tot, împreună cu zidarii. Muncea așa cum am mai văzut doar la bunicul meu, Gheorghe Aramă din Știubieni, Botoșani, că se muncește
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Gheorghe-Vechi din București sunt din sec. XV - XVI. în sec. XVI apare tiparul în țara Românească, Transilvania, Moldova. Coresi desfășoară o intensă activitate de tipărire. în 1502 este semnalat un medic venețian chemat de ștefan cel Mare alături de alți medici străini. Ctitoriile voievozilor români cu școlile lor de arhitectură, sculptură, gravură, pictură, țesături etc. au avut ca scop și păstrarea tradiției populare, între care și a medicinei. a etnoiatriei singura care a asigurat sănătatea poporului român care în timp, în evoluția istoriei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pot să fiu victima unui impetus nestăvilit, să fiu traversat de un neobosit elan al depășirii, în așa fel încât nimic să nu mi se pară îndeajuns de vast pentru a umple ambiția proiectelor mele. Pot să vreau să fac ctitorii cu nemiluita și vastitatea proiectului și a preluării în proiect să meargă de la „mine“ și de la „altul“ până la „mulți“ și până la omenirea toată. Pot să doresc un cântec vast cât lumea și lumea să îmi pară mică pentru nesațul eului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dintre care o bună parte urmau să fie restaurate. Nutrind o mai veche slăbiciune pentru Iași, cucerit de „alhimia subtilă a farmecului” acestui oraș, în 1957 se mută aici. Ca angajat al Centrului Mitropolitan, întocmește planuri de refacere a unor ctitorii și proiectează noi edificii. S-a stins, neașteptat, în urma unui accident cardiac. C. colaborează cu studii de specialitate, eseuri despre artă, cronici plastice și recenzii la „L’Architecture” (Paris), „Revista istorică română”, „Architecture d’aujourd’hui”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
care ilustra cartea de rugăciuni a împăratului Maximilian și la Anne de Bretagne cu ale sale "livres d'heures", dar și la cultura mânăstirească a incunabulelor și tetraevangheliarelor. Prelungind abil elogiul, Tzigara-Samurcaș amintește de una dintre exemplarele realizări arhitectonice, Curtea de Argeș, ctitorie pe care o plasează sub protecția familiei regale. Pe lângă obiectele expuse de către regina Maria se află și alte obiecte de artă aplicată datorate doamnelor din anturajul reginei. Pentru a completa cadrul august al recomandării artelor decorative, criticul face apel la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un stat nou se ridicase între statele Europei, cu menirea de a cuprinde pe toți Românii și de aceea Basarab se intitula: "Domn a toată Țara Românească"" (Constantinescu, 1928, p. 61). Planul de unificare statală a românimii, urmărit încă de la ctitoria Țării Românești de către Barasab, s-a împlinit, efemer, trei secole mai târziu, prin Mihai Viteazul: "Unitatea țărilor române, așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
N. Iorga, „om cu carte, prins de dragoste pentru școala de sfințenie și învățătură de la Neamț”, unde și primise cinul monahal, dar, în ciuda voinței sale, și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la un schit de pe moșia Zorlenilor, ctitorie a tatălui său. După unele date din sămi, în anul 1800, se afla la moșia de la Umbrăresti, împreună cu fratele mijlociu, Costache, al cărui purtător de grijă se arată a fi fost. Costache, omonimul poetului de la Țigănești, chiar confundat cu acesta
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Sâghie, obligați să-și înstrăineze părțile lor din Tămășeni, erau descendenți, prin acel Sârghie, din Dima Corpaci, frate cu vornicul de poartă Ionașco Corpaci. Iar preotul Vasile Sârghie era fiul preotului Sandu și slujea și el la biserica din Siliștea, ctitoria lui Conachi, dar acum, după 1813, în seama moștenitoarei Elena Manu. I-a fost dat acesteia să reconstituie aproape în întregime fosta mare obște a Umbrăreștilor într-un singur trup de moșie de la Herătău până la Siret. A rămas în afară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în care se oglindește fenomenul social numit ascultare ca instituție juridico-administrativă, cele mai multe ilustrând ultima situație, dar și câteva din care se poate deduce preexistența sa în perioada anterioară. Spre exemplu, pe 6 ianuarie 1411, Alexandru cel Bun dă mănăstirii Bistrița ctitoria sa, două sate printr-un act în care scrie că și „mănăstirea Bohotin va asculta de această mănăstire” (Bistrița). În 1437 martie 12, Ilie voievod dă slugii și boierului său, Ion Țolici, „Văratecul lui Giurgiu [...] ca să-și întemeieze sat. Și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
document lasă de înțeles că, în cazul dat, ascultarea se raportează la structurile și oamenii care asigură venitul și care se atribuie, de acum înainte, noului stăpân. Tot Ștefan cel Mare, pe 2 februarie 1503 reconfirmă vechi privilegii mănăstirii Putna, ctitoria sa, pe un mare număr de sate, printr-un hrisov din care reținem interesantul pasaj: „toate cele mai sus scrise sate, cu toate hotarele lor vechi și cu tot și cu toate câte au ascultat din vecii vecilor de aceste
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
O bună bucată de vreme actele de acest gen nu mai menționează nume de persoane, nici de preoți, în tranzacțiile ce se fac, aspect deja discutat mai înainte. Abia în sămile Conăchești mai întâlnim nume de preoți, ce slujeau la ctitoriile lor. În situația despre care vorbim, avem o carte domnească din 12 iunie 1817, în care se pomenește zapisul „din trecutul an 1816 februarie 14 iscălit de preotul Vasile Sârghie și Tudorache Sârghie și alții ai lor”, prin care au
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
consimțit să cedeze partea lor „ce să numește Tămășenii”, pretinsă de Elenco Manu „tot sub nume de Boziești”. Vasile Sârghie era fiul preotului Sandu Sârghie, înscris în catagrafia din 1774, „popa Sandu”, menționat și în unele sămi ca preot la ctitoria lui Conachi, arătat într-un istoric al bisericii Sf. Nicolae din Tecuci drept ctitor al ei. Catagrafia din 1774 nu cuprinde nominal Bozieștii, și nici pe preoții care vor fi slujit aici în acest timp. Cele din 1831 și 1843
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]