KorAP: Find »[drukola/base=cușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...131 >

3,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

său va Încerca să iasă cu fete de vârsta lui; fete de cincisprezece ani, pe care Bruno le va dori și el. Se apropiau de starea de rivalitate, stare naturală Între bărbați. Erau ca niște animale bătându-se În aceeași cușcă - Timpul. În drum spre acasă, Bruno cumpără două sticle de lichior de anason dintr-o băcănie arăbească; apoi, Înainte de a se Îmbăta criță, Îi telefonă fratelui său că vrea să-l vadă a doua zi. Când ajunse la Michel, acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

treabă, și ridică două lădițe de lemn. — Ce... Nici măcar nu sunt în stare să-mi termin propoziția. Mă sărută scurt și apăsat pe gură. — Hai să ne mutăm. Trebuie să culegem zmeura. Zmeura crește mai spre interiorul grădinii, în niște cuști cu pereți verzi din sârmă, cu pământ uscat pe jos, în rânduri frumos aliniate. În clipa în care intrăm nu se aude absolut nimic decât bâzâitul insectelor și bătaia din aripi a unei păsări disperate, pe care Nathaniel o ajută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fără să rostim nici un cuvânt, culegând pur și simplu plantele. Când ajungem la capătul rândului, simt mirosul de zmeură până-n fundul gurii ; mâinile, zgâriate, mă dor de la atâta cules încontinuu și sunt transpirată toată. Căldura pare și mai fierbinte în cușca cu zmeură decât în orice altă parte a grădinii. Ne întâlnim iar la capătul rândului și Nathaniel mă privește lung, cu sudoarea prelingându-i-se pe față. — Muncă grea, spune. Lasă lădița jos și-și dă jos tricoul. — Da. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
disperată sunt. — Am terminat ? Am respirația precipitată și fierbinte. Trebuie neapărat să fie al meu. Nu se poate să nu-și dea seama. Nu știu ce altceva aș mai putea face. — Ne-am descurcat destul de bine. Privirea i se fixează asupra celorlalte cuști de zmeură. Mai avem ceva de cules... — Ba nu, mă trezesc rostind. Nu mai avem. Rămân acolo în arșiță și pe pământul prăfos, gâfâind și simțind că mă doare tot corpul. Și, exact în clipa în care simt că explodez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nathaniel ridică o mână și începe să deseneze cercuri leneșe pe spatele meu. Șase minute nu înseamnă sex, îl aud zicând în clipa în care mi se închid ochii. Șase minute îți ia să fierbi un ou. Când mă trezesc, cuștile de zmeură sunt parțial umbrite. Nathaniel s-a extras de sub mine, mi-a pus sub cap o pernă alcătuită din fusta mea șifonată și pătată de zmeură, și-a pus jeanșii și a adus niște bere din frigiderul familiei Geiger

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
jur. — Nu știu ! Îl privesc și simt că mă înăbușă râsul. O să ne dea afară. — Samantha ? Aud ușa de la seră deschizându-se cu un clanc. — Shit ! spun cu glasul pierit. Vine ! — E în regulă, zice Nathaniel, culegându-și tricoul din cușca cu zmeură. Și-l trage repede pe cap și, brusc, arată destul de normal. O să creez o diversiune. Tu te strecori prin lateral, prin spatele tufișurilor, intri pe ușa de la bucătărie, fugi repede pe scări și te schimbi. OK ? — OK, zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva. Ce vrei să spui ? — Din ziua cînd te-ai Întors cu avionul din Scoția ești de nerecunoscut. — Ba nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, încercând să-și smulgă subsuoarele.) Eu am dat drumul șarpelui din cușcă! Eu i-am dat drumul! (Zdrobit; bufnitură în spatele sălii; un șarpe uriaș trece printre rânduri, se uită în ochii fiecărui spectator și dispare în univers.) N-am vrut să-i dau drumul, n-am vruuuut... (Cântând, ca pe un psalm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bătut între ele până când au cucerit pământul... Asta a fost visul lor... Să cucerească toată iarba... (Lovindu-se, autoflagelându-se.) Nu trebuia să le dau drumul... Nu trebuia... ce-am căutat eu acolo? Ce-am căutat eu în ziua aceea prin fața cuștii?... Ce-am căutat? Oameni buni, jur că n-am vrut să le dau drumul! Mă plimbam numai prin fața cuștii... Îmi plăcea să mă plimb prin fața cuștii... Îmi plăcea locul ăla și atât... Că era soare... era curat... (Brusc naiv, plictisit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu trebuia să le dau drumul... Nu trebuia... ce-am căutat eu acolo? Ce-am căutat eu în ziua aceea prin fața cuștii?... Ce-am căutat? Oameni buni, jur că n-am vrut să le dau drumul! Mă plimbam numai prin fața cuștii... Îmi plăcea să mă plimb prin fața cuștii... Îmi plăcea locul ăla și atât... Că era soare... era curat... (Brusc naiv, plictisit.) Mai bine mă culc... (Pentru sine.) Sau poate i-am dat drumul din plictiseală.... Asta e! Cred că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
trebuia... ce-am căutat eu acolo? Ce-am căutat eu în ziua aceea prin fața cuștii?... Ce-am căutat? Oameni buni, jur că n-am vrut să le dau drumul! Mă plimbam numai prin fața cuștii... Îmi plăcea să mă plimb prin fața cuștii... Îmi plăcea locul ăla și atât... Că era soare... era curat... (Brusc naiv, plictisit.) Mai bine mă culc... (Pentru sine.) Sau poate i-am dat drumul din plictiseală.... Asta e! Cred că mă plictiseam îngrozitor... He-he... INAMICUL se agață, plângând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Și e și laș pe deasupra! Laș! (Către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Ești un laș! Laș! (Către ceilalți.) Incredibil. Absolut incredibil. Și taică-meu cânta, dar se-nchidea singur în camera lui... Rar dacă-l auzea cineva... (Agitându-se ca într-o cușcă.) Zău, parcă nu-i adevărat... BĂTRÎNUL CU BASTON: Uite că-i adevărat. Acu’ chiar că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. Tot ai spus că ar trebui să-i aruncăm violoncelul pe fereastră. N-ai vrea dumneata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Mor, domnule. ȘEFUL GĂRII (Nu-și găsește locul.): Fascinant! Fascinant! Nu pot să cred! Așadar... tot ce auzisem eu... încă din copilărie... Toate acele povești... sunt adevărate, nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da, sunt adevărate. ȘEFUL GĂRII (Ca un leu în cușcă.): Dar cum e posibil, cum? Ce se întâmplă de fapt? (Își frământă mâinile.) Ce simțiți? Ce se întâmplă cu dumneavoastră? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nimic deosebit. Mă usuc și mor. ȘEFUL GĂRII: Imposibil! Așa ceva... Cum?... Cum? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Foarte simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

evrei. Înainte de-a putea face vreun comentariu, omul m-a lovit direct prin ziar. M-am prăbușit izbindu-mă cu capul de-o ladă de gunoi. Tipul mă avea la picioarele lui. — Înainte să te pună evreii într-o cușcă la Grădina Zoologică sau unde or să te pună, mă amenință el, mi-ar plăcea să mă joc și eu puțin cu tine. Mi-am scuturat capul, încercând să mi-l limpezesc. — Lovitura de-adineaori ai simțit-o, nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
susținut ea, trebuie strivit cu piciorul ca un gândac de bucătărie. Dar ceea ce a mirosit a moarte subită a fost mânia vecinilor mei. Ziarele mai barbare tipăreau fără comentarii scrisori de la persoane care voiau să mă vadă expus într-o cușcă de fier prin toată țara, de pe coasta de est până pe coasta de vest; de la eroi care se ofereau să facă parte din plutonul de execuție destinat mie, de parcă utilizarea armelor mici ar fi fost o îndemânare pe care puțini o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

M-am ridicat și am plătit. Am urmat-o spre ieșire mângâindu-i în gând coapsele, și aproape nu mi-am dat seama când am intrat în lift. Obișnuita babă care stătea pe scaun și cosea goblenuri, apăsând butoanele, dispăruse. Cușca de fier s-a pus în mișcare. Acum puteam s-o sărut. Am întins o mână și am vrut să-i cuprind talia dar/chiar în acea clipă, telefonul pe care voia să-l pună în poșetă i-a sunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
VICTOR ȘI PAULICĂ AU PLECAT DUPĂ CRETĂ ȘI NU S-AU MAI ÎNTORS Nu-mi stătea mintea la ecuațiile de pe tablă, le dădusem doar ca să rezolv integramele în liniște. În fiecare vineri, nenorociții se fac mai răi ca fiarele în cușcă și, chiar dacă nu aruncă bucăți de hârtie sau gume peste bănci, totuși vacarmul glasurilor înăbușite devine insuportabil, de parcă aș avea în față 30 de oale sub presiune săltând și agitându-se pe foc. Nu mai au brațe și capete, trupurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

o cutie de plastic pentru mâncare, plină ochi cu fructe, pe care le puse pe un raft mic de dedesubtul mesei directorului de scenă. Philip Cantley îl aștepta pe Ben să termine de vorbit cu mine, ca un leu în cușcă. Părea agitat, n-avea stare, aruncând priviri în stânga și în dreapta, până și fularul de la gâtul lui era mototolit. Trecând pe lângă ei ca să cobor în atelier, mă țintui cu o privire goală, care părea să treacă prin mine. Încă mai semăna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
lăsat lipit de perete. Dumnezeule, de parcă l-aș atinge măcar cu o prăjină. Am avut și eu momentele mele, zise el, dându-și capul pe spate, ca să mă poată privi. Mai ales la școală. Tot testosteronul ăla înfierbântat ținut în cușcă, la țară, la mama dracu’. Din când în când, mai dau peste vreun fost amorez de-al meu și schimbăm priviri pline de amintiri. Dar, în ultima vreme, mi s-a părut că fetele mă satisfac mai mult, lucru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de becuri simple așezate la înălțime. Șocul diferenței dintre spatele scenei și fațadă era la fel de puternic ca întotdeauna. Am trecut pe lângă asistenta directorului de scenă care era la post în culise și care nu avea astâmpăr, asemenea unui leu în cușcă, trăgând cu mișcări scurte și nervoase de cortină; când mă apropiai de ea, îmi aruncă o privire speriată. —Ai văzut? șopti ea. I-am făcut semn din cap și am trecut mai departe. Paul, care stătea pe un scaun cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau papagali zgomotoși, nici guacamayos, curci sau tucani. Maimuțele, papagalii, guacamayos și tucanii din Santa Marta erau în cuști sau nu mai erau deloc. Iar în Santa Marta existau multe cuști. Zeci, poate sute de cuști, pentru că în ele se păstrau miile de animale care erau trimise în fiecare an în Europa și în America de Nord. Santa Marta era, alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să sară dintr-o ramură într-alta a cedrilor-samán. Nu erau papagali zgomotoși, nici guacamayos, curci sau tucani. Maimuțele, papagalii, guacamayos și tucanii din Santa Marta erau în cuști sau nu mai erau deloc. Iar în Santa Marta existau multe cuști. Zeci, poate sute de cuști, pentru că în ele se păstrau miile de animale care erau trimise în fiecare an în Europa și în America de Nord. Santa Marta era, alături de Iquitos, din Perú, Manaos, din Brazilia, și Leticia, din Columbia, unul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
într-alta a cedrilor-samán. Nu erau papagali zgomotoși, nici guacamayos, curci sau tucani. Maimuțele, papagalii, guacamayos și tucanii din Santa Marta erau în cuști sau nu mai erau deloc. Iar în Santa Marta existau multe cuști. Zeci, poate sute de cuști, pentru că în ele se păstrau miile de animale care erau trimise în fiecare an în Europa și în America de Nord. Santa Marta era, alături de Iquitos, din Perú, Manaos, din Brazilia, și Leticia, din Columbia, unul dintre punctele-cheie ale exportului de animale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și o porni ca din pușcă într-o pată voalată de culori verzi schimbătoare. S-ar fi zis că îi venea foarte greu să se desprindă de pe pista de iarbă, încărcat până la refuz cu pasageri speriați, baloți cu piei și cuști cu animale. În cele din urmă, solul începu să fie împins în jos de o mână gigantică, arborii deveniră hățișuri, clădirile din Santa Marta nu mai fură decât dreptunghiuri întunecate pe fond verde, iar sinuoasa și strălucitoarea panglică a râului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

de acolo care stătea deschis și-i aștepta. Dacă veniți pe aici, vă voi duce la ei. Paola Îl prinse de mână și-l strânse tare, Împiedicându-l să spună că știau drumul. În schimb, toți trei se Înghesuită În cușca minusculă a liftului și-și oferiră reciproc zâmbete afabile În vreme ce acesta Își croi drum Încet spre ultimul etaj al clădirii. Liftul se opri brusc, directorul adjunct deschise ușile duble și le ținu cât timp Brunetti și Paola coborâră, apoi Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]