3,596 matches
-
abnegația. Erau simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân înalt, care mergea sprijinindu-se într-o suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colectivă dirijată de alții. De cei care cunoșteau obiectivul suprem. Cei care, cu generozitate, ne debarasau de toată povara responsabilității, făcându-ne ușori, transparenți, clari. Obiectivul acela era și el simplu și univoc: apărarea patriei. M-am grăbit să mă cufund în scopul acela monumental, să mă dizolv în masa minunat de iresponsabilă a camarazilor mei. Aruncam grenade de manevră, trăgeam, instalam un cort. Fricit. Senin. Sănătos. Și, cu stupoare, îmi aminteam uneori de adolescentul care, într-o casă veche de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin catacombe, pulpe de broască scumpe ca ochii din cap, străzi întregi lăsate pradă amorului venal la Paris - subiectele acelea mi-au adus reputația de povestitor patentat. Vorbeam și simțeam că vindecarea mea era totală. Accesele de nebunie care mă cufundaseră altădată în senzația vertiginoasă a trecutului nu se mai repetau. Franța devenea o simplă materie de povestit. Amuzantă, exotică în ochii colegilor mei, palpitantă când descriam „dragostea à la française”, dar, de fapt, prea puțin diferită de poveștile vesele, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în secunda următoare, nu mai aveam nevoie nici de buzele ei, nici de sânii ei țuguiați sub bluza desfăcută larg, nici de coapsele ei subțiri, pe care își trăsese fusta cu un gest rapid. Trupul ei îmi devenea indiferent, inutil. Cufundat în obtuza mea mulțumire trupească, îmi ajungeam mie însumi. „Ce are de rămâne întinsă, așa, pe jumătate goală?”, m-am întrebat eu cu ciudă. Sub spate am simțit asperitățile scândurilor, în palmă - arsura câtorva așchii. Vântul avea gustul sălciu al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ce-i cu tine? a spus ea tăindu-mi vorba pe tonul acela nazal cu care fetele de pe Muntele de bucurie îi repezeau pe pisălogi. Am încremenit. Ea pleca, urcând spre primele clădiri din port, și, în curând, s-a cufundat în umbra lor masivă. Începeau să apară muncitorii la ușile atelierelor. Câteva zile mai târziu, în învălmășeala nocturnă de pe Munte, am auzit conversația colegilor mei de școală, care nu-mi remarcaseră prezența prin apropiere. Una dintre dansatoarele din micul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină. Un alt soldat cobora în viteză panta străzii și, cu lama între fălci, se cufunda în învălmășeala înspăimântătoare de trupuri mutilate... Charlotte a încercat să se apropie, dar lupta se dădea aproape jos, la pământ - ar fi trebuit să te târăști ca să te opui. Milițienii alergau deja încolo, fluierând strident. Spectatorii s-au dezmeticit. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pas. Năucit, mi-am spus că în Saranza aceea moartă trebuia așadar să existe o cameră, un pat, în care trupul acela avea să se întindă și, desfăcând picioarele, să primească un alt trup înlăuntrul lui. Gândul fățiș m-a cufundat într-o nețărmurită uluire. Cât de firești și, în același timp, cât de neverosmile erau toate astea! Sau ca și brațul de femeie, gol, durduliu, apărut într-o seară la o fereastră. O stradă cotită, mică, strivită de frunzișuri grele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ponosită. Curios, suprafața lui părea călduță, ca și când cineva îngenunchease pe el cu o clipă mai înainte... În primele două zile, nu mi-am părăsit adăpostul decât ca să merg după pâine și să mă spăl. Mă întorceam imediat, mă lungeam, mă cufundam într-o amorțeală febrilă, pe care doar fluierăturile de la ora închiderii o întrerupeau pentru câteva minute. Poarta cea mare scârțâia în ceață, iar lumea se reducea la zidurile de piatră poroasă, pe care puteam să le ating îndepărtându-mi brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea, dându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cunoscuse încă de copil exilul în mlaștinile Siberiei occidentale. Apoi, după război, acuzată de „propagandă anti-colhoznică”, se pomenise într-un lagăr. Parcurgeam paginile acelea ca pe ale unei cărți știute pe de rost. Lagărul, cedrii pe care îi doborau prizonierii, cufundându-se în zăpadă până la brâu, cruzimea zilnică, banală a gardienilor, bolile, moartea. Și dragostea cu sila, sub amenințarea unei arme sau a unei norme de lucru inumane, și dragostea cumpărată cu o sticlă de alcool... Copilul adus pe lume de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
legendară ca și domnia lui Napoleon, și sfârșitul secolului nostru, sfârșitul mileniului. Toate revoluțiile, războaiele, utopiile eșuate și teroarea izbutită. Ea îi distilase esența în durerile și în bucuriile zilelor sale. Și densitatea aceea palpabilă a trăirii avea să se cufunde în curând în uitare. Ca și gulagul minuscul al prizonierei și al copilului ei. Am rămas o clipă la fereastra Charlottei. Îmi imaginasem, de-a lungul mai multor săptămâni, privirea ei ațintită asupra priveliștii aceleia... Seara, mai mult ca să am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ți se încurcă limba, vrei să spui altceva? Or ți-ai luat de samă... dar eu sânt lângă tine, Lasă-l încolo, Doamne... nu e așa mai bine? {EminescuOpVIII 84} DR[AGUL] Vere! eu văd că ochii-ți s-a cufundat în cap... Din zi în zi slăbești tu și eu vreau să te scap. Eu îți spun: fugi de-aicea, căci pași-ți sânt 'nesiguri, Ești galben ca și ceara și ochiu-ți arde-n friguri, Tu plănuiești o fărădelege... eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu ris Cufundă, poete, gîndirea-ți senină Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaie aripele sale În noaptea cu nori! Muzica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire - O pauză
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
negru comanac, Pe umerii lui trențe ș-o rasă de șiac. Se-ntoarse apoi foaia. Cu greață și scârbire, Dup-o junie vană, el merse-n mănăstire; Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți; El capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. Pe murii în risipă o candelă subțire Ardea-n a lui chilie negrită-n părăsire; Pe căi necunoscute gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă; De gânduri uriașe, de rugi a pus cătușe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în camera alăturată. "Aceea e Iulia", strig și deschid ușa. Lumânările joacă și o șoptire lină merge prin casă... "Iulio, Iulio! tu nu m-ai uitat" zic și apoi mă pun în pat și adorm, visând de ea. Contele se cufundă într-o cugetare adâncă, însă curând ridică ochii săi întunecați și-mi cată în față cu o privire blândă și clară. - Așa e, zise el, că ești amicul meu, cu toate că nu poți aproba visătoria mea, cum o numiți voi înțelepții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
într-un mod mirabile cu pilastrii alți și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari de ceară. Șezurăm pe-o sofa, și Caldero părea cufundat în gândiri. În fine, începu: " Domnule conte, veți afla poate neînțeles de ce sunteți așa de scump spaniolului Caldero; el crede că trebuie să v-o esplice aceasta; și, spre a o putea, trebuie să vă dau o desfășurare a întîmplărilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întrunit în forma unui regat româno-bulgar, își încheie existența lui politică și curând după asta căzu cu totul pradă în mînile turcilor. Cu cât înaintau turcii mai departe în Europa, trăgând la sine supremația în cuprinsul împărăției romeice, care se cufunda, cu atât mai mult teren i se răpea acolo propagandei papiste și cu atât mai invederat se paraliza zelul de convertire fără de efect al Scaunului roman în privirea Orientului. În fine nici statul slavo-romîn nu putu scăpa de soarta tuturor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
moralicește enervați, să nu desprindă la artele păcii pe românii și bulgarii primitivi, necivilizați și intelectual inculți; dar îi atrase totodată în acea adâncă putrejune morală care cuprinsese populația grecească până la cel mai estrem vârf al ei, în care se cufundase întreaga viață a statului și care se mănținea metodic din capitală ca din vatra-i de căpetenie. Uzurpatori cari, desprețuind legăturile firești de înrudire, răstoarnă de pe tron pe proprii lor frați, le scot cu cruzime ochii și-i aruncă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără ca să fi îndreptățind la aceasta și facultățile spirituale de la cari ar trebui să atârne cea mai naltă deciziune. n2 Tudora Adeseaori darul conces cu prodigalitate a unui fizic ideal ne face să ni pară rău că acest avantagiu a cufundat individul într-o comoditate leneșă și [l-a] legănat în ideea că natura îl va duce fără vro osteneală la ținta dorită. E pretutindene spectacolul cel mai nemângâiat de a nu vedea darurile natnrale (preschimbate) schimbate într-o proprietate spirituală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și avute în sine. Aicea și inspirațiunea sa afla un câmp mai liber, abstrăgând de la toate astea că și însuși mijloacele sale chiar îl făceau capabil cu deosebire de astea. Câmpul său propriu era umorul liber, creatoriu, în care el cufunda până și figuri mai ne-nsemnate, astfel încît prin asta li crea o haină atât de poetică încît forma din ele un ce cu mult mai mare decum făcuse poetul din ele. Mai presus de o comică numai locală el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caracter și se prezintă ca o trăsură desfigurantă în întregul tabloului. O manieră în sine cât de ne-nsemnată poate să-l lipsească pe reprezintator de-ntreg triumful jocului său, și asta mai ales în momente în cari sufletul e cufundat într-o singură simțire și nemărginit de iritabil contra a orce atingere, căci ne smulge afară din tonul cel tragic; pentru că fiece manieră e o disonanță nedisolută. Nu poate așadar cineva să facă unui artist un serviciu mai mare decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
idealitatea fondului, adecă și sunetul sensibil trebuie să fie un purtător acomodat intuițiunei poetice. A doua iar actorul intendează tezaurele poetului, el nu stă ca oratorul, ca un individ înaintea noastră, care-și poartă singur afacerile sale, ci el e cufundat în masca sa. Noi ascultăm așadar prin fondul oarecum obiectiv al artei. Daca acolo se manifestă vrun dialect, deodată vedem înainte-ne pe omul individual care se obrăznicește afară din rolul său și care devine, cum am zice, un econom
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această stare de „somn nepomenit”. Mihai Coman a refăcut corect sfera semantică a expresiei : „somnul nepomenit” este unul de „netrezit”, fără de capăt, adică unul mortuar (22, p. 37). într-o astfel de stare letargică - stare proprie principiului Haosului precosmogonic - e cufundat demonul/monstrul la întâlni rea cu zeul/eroul. Vtra, de exemplu, după ce confiscă apele cosmice, este găsit de Indra în adâncul munților (Rig Veda, IV, 19, 3) zăcând întins (aśayanam), dormind (abudhyamanam), cufundat în somnul cel mai profund (su
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
stare proprie principiului Haosului precosmogonic - e cufundat demonul/monstrul la întâlni rea cu zeul/eroul. Vtra, de exemplu, după ce confiscă apele cosmice, este găsit de Indra în adâncul munților (Rig Veda, IV, 19, 3) zăcând întins (aśayanam), dormind (abudhyamanam), cufundat în somnul cel mai profund (su¿upa¡am), de netrezit (abudhyam) (20, p. 32). Inerția, somnul, letargia, nonmanifestarea sunt stări proprii ființelor mitice care întruchipează Haosul. În mitul asiro- babilonian al creației (Enuma Eliș, I, pp. 37-40), Apsu - principiul masculin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
monstrului ca jertfă (75, a, b, c, d). Eroul adoarme aproape întotdeauna înaintea luptei - constată V.I. Propp, comentând basme rusești similare -, situație deosebit de frecventă în basmele în care fata de împărat este dată zmeului spre a fi mâncată. Eroul se cufundă într-un somn voinicesc, punându-și capul pe genunchii fetei de împărat și a-l trezi nu este întotdeauna treabă ușoară. Constatăm așadar că, în basm, natura somnului este bivalentă. Pe de o parte, înainte de luptă sau în timpul ei dorm
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]