3,235 matches
-
zic că-s puțin turcoaică... Lasă, nu contează, a decis pe un ton repezit și s-a întors încruntată în carte. În casă, undeva s-a deschis o ușă: era cam ora când se retrage Anton de la scrisorile lui la culcare. Manevra păcălește pe oricine nu-l cunoaște: musai Tony se scoală după trei-cinci minute din așternutul pe care trupul n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe oricine nu-l cunoaște: musai Tony se scoală după trei-cinci minute din așternutul pe care trupul n-a apucat încă să-l încălzească, își târșâie pașii afară din cameră la veceu pentru treaba mică, se întoarce abia acum pentru culcarea definitivă, uitând lumina la veceu aprinsă... Dacă la mine găsește lumină, mă trezesc cu el în cămăruță, râzând complice: Ce, generale, nici tu nu poți să dormi? Somnul prost parcă e un motiv de mândrie, cred că ai observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-nsor. De ce, ai pe cineva? Nu, zic, da’ am impresia că numai așa o să scap de problemele astea. Acum nici nu mai poți să te-nsori, maică-ta s-a obișnuit și ea cu tine-așa, îmi spune seara la culcare Zina, despre care știam că era împotriva căsătoriei. Trupa de teatru e subiectul tabu, de vreo două ori de la venirea ei am încercat să-l deschid și ea l-a închis speriată. Când o să plece, o să te duci și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tabieturi. Șiam c-o să te blochezi, a zâmbit Zina, după care brusc a mai răbufnit o dată furia din ea: Da’ tu pe ce lume trăiești, de te blochează porcăriile ăstea? Cum stăteam în pragul camerei unde ea se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
porcăriile ăstea? Cum stăteam în pragul camerei unde ea se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul autist, unul dintre personajele preferate ale adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului. Inutil, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai lăsăm tradiția, se poate trăi și așa... Înjurând mărunt, mă retrăgeam devreme la dormitor sau în cămară între sticlele cu licori secrete, de unde, îmbărbătat cu o gură de vodcă, suportam până și telenovela, vreo oră până la timpul normal de culcare. Din serile prozaice, care se repetă cu variații minime de vreo cinci ani, chiar n-aveam ce impresii să extrag. Lucrasem îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil, care dacă s-ar opri ar muri. Cred că Zina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vorbească cu tine! Zicea că dacă vrei să iei un prânz rapid cu ea mâine. În noaptea aia, abia dacă ațipesc o oră. Stau cu Suze până târziu, gândindu‑mă cu ce să mă îmbrac și, când mă duc la culcare, rămân trează, uitându‑mă la tavan, simțindu‑mi mintea zburdând ca un pește. Oare au de gând să‑mi dea slujba înapoi, în cele din urmă? Vor să‑mi ofere alta? Poate o să fiu promovată! Poate or să‑mi dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în care vede mereu lampionul albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în care vede mereu lampionul albastru descris de Mao. Dorința de a se întâlni pe întuneric crește. Mao începe să-l trimită de-acolo pe paznic. Într-o seară, Lan Ping e ferm hotărâtă să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dragon mă pune la curent cu amănunte de la congres. Liu Shao-qi a menționat numele lui Mao de o sută cinci ori! Garda se așteaptă să fiu în culmea bucuriei, însă eu nu-mi pot ascunde decât cu greu nefericirea. La culcare, după aceea, soția încearcă din nou să întrebe dacă i se poate acorda un loc în congres. Soțul își schimbă tonul glasului. Nu pot da nimănui un loc. Fiecare trebuie să și-l câștige pe merit. Nevasta se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Pălăvrăgesc de la politică la literatură, de la bronzul antic la poezie. Bol lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un coș de fum. După ce o pun pe Nah la culcare, vin și eu, făcând din prezența mea un protest împotriva intrusei. Mă așez lângă soțul meu. Starea de spirit a lui Fairlynn e alimentată de alcool. La încurajarea lui Mao, e certăreață. Își scarpină părul cu degetele. Tunsoarea ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fierbe, mintea mea călătorește în exil. Când mă întorc în camera de zi, mă trezesc că am mâinile goale. Am lăsat ceainicul la bucătărie. Întrerup politicos conversația. Pomenesc de faptul că sunt obosită. Soțul meu îmi sugerează să merg la culcare. E în toiul nopții, insist eu, nearătând nici o intenție de a părăsi camera, căci sunt ferm hotărâtă să o alung pe Fairlynn. Știu, dă el din mână. Trebuie să fii frânt de oboseală, îi zic soțului meu, și la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
albe, la euro sport se transmit în direct luptele de sumo, nu acum! Pe cnn o emisiune despre alegerile dintr-o țarè asiaticè, pe discovery despre împerecherile la reptile, frumoasè orè de difuzare și-au gèsit! cine poate urmèri înainte de culcare târâtoare uriașe încolècite în jocuri erotice perverse?! explorând, mai departe, o telenovelè din America de sud, un reality show în care realitatea se confundè cu spectacolul, pe tvr cultural un film alb negru, psihologic, complex și rafinat că un meniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lupt cu insomnia. Tot răsucindu-mă În pat, auzeam parchetul trosnind, sus, jos, În toate părțile, auzeam apa la un robinet care nu se Închidea bine, deși era o vilă nouă, uși deschise, Închise, probabil drumurile obligatorii ale fiecăruia Înainte de culcare. Și, bineînțeles, de jos, de la masă, deasupra tuturor, glasul lui Victor... * — ...Au fost totuși Întâlniri care mi-au făcut plăcere. De pildă, cu profesorul Caius Berciu, o persoană cu autoritate științifică În Cluj, oraș cu veche tradiție. El s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
câteva fumuri înainte de a se așeza pe scaunul lui preferat, cel din fața ferestrei spre grădină. Nu era prea târziu, dar întunericul se instalase deja. Auzea glasurile copiilor mari și tropăituri mărunte, înfundate, undeva în camerele celor mici. Se pregăteau de culcare. Apăsă pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului și luă mapa din micul sertar. Omul din Istanbul îi scria că sultanul se agăța de cele două principate acum mai mult decât oricând. Ajunsese să vadă în țările Române nu numai „proprietatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a și venit. A venit împreună cu îngerul meu. Dar închide bine ochii. Eu deja i-am închis pe ai mei. Așa! Acum, simți? Stau cu aripile petrecute peste umerii noștri, cu capetele lângă tâmplele noastre. Și dacă mergem acum la culcare, ei ne vor purta ușor spre acea țară cu multe, multe cireșe. Vrei să mergi la culcare, Gaiané? Fetița alunecă ușor din îmbrățișarea lui și lipăi repede spre odaia ei. Prințul urmări pata albă care pluti o vreme prin bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe ai mei. Așa! Acum, simți? Stau cu aripile petrecute peste umerii noștri, cu capetele lângă tâmplele noastre. Și dacă mergem acum la culcare, ei ne vor purta ușor spre acea țară cu multe, multe cireșe. Vrei să mergi la culcare, Gaiané? Fetița alunecă ușor din îmbrățișarea lui și lipăi repede spre odaia ei. Prințul urmări pata albă care pluti o vreme prin bezna culoarului, cu senzația tactilă că tocmai fusese atins de un înger. Remanența inefabilului. Vraja copilăriei. țineau ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
citit. Cel de-al doilea fu și el aruncat, dar ceva mai târziu, mult mai târziu și numai pentru că doamna contesă îi scrisese să-l arunce, deși feciorul înclina să-l păstreze. Îi aspira cu plăcere parfumul... Dilema feciorului înainte de culcare era însă de cu totul altă natură. Pe dumnealui, consulul, îl văzuse când luase pana pictorului și una dintre hârtiile acestuia ca să-i scrie biletul. Dar pe dânsa nu. Dânsa nu se atinsese toată seara nici de pană, nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Știa acest lucru de la tatăl ei. Mereu îi repeta: „Copilă dragă, nobilimea de la noi s-a închegat în paralel cu cea din țările vecine și din vestul Europei. Nu suntem cu nimic mai prejos”. Și de câte ori ascultase ea seara, înainte de culcare, povestea inițierii unui cocon boieresc! Mai întâi, făcând diverse servicii în casa altui boier, la fel ca pajii și scutierii, slujind apoi la Curte, pe lângă domn, și deprinzând rigoarea și caracterul unui veritabil cavaler. Este adevărat că, prin trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vata... - Dar ți-am spus: când ai o rană... De glonte... - Devușca n-avea nici o rană - ea n-avea rană de glonte. Eu nui-am văzut rana... - Foarte bine, nici nu trebuie, nu-i pentru copii. Și-acum, gata, mergem la culcare... - Cu mic, cu mare!, Îi dau eu rima, ca de obicei În ultima vreme...Mă las dus cu mult drag. Mama mea miroase a devușcă. NU MAI SÂNT ORFAN... Stau În calidor. Din calidor aștept parașutele, peste pădure. Și, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
micuță, care-și avea sediul puțin mai sus, pe aceeași stradă - cât Milly era la grădiniță. Dar, de vreme ce nu câștiga la fel de mult ca Nick, era limpede că bărbatul considera că ea este cea care trebuie să ducă greul programului de culcare a lui Milly. Nu că pe ea ar fi deranjat-o. Era o onoare. Deși Milly nu era copilul ei din punct de vedere biologic, Susan o iubea enorm. Milly era o fetiță încântătoare, cu un caracter vesel și optimist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
evaporat de pe chipul lui Susan. —Data trecută? Cum adică, data trecută? Nick a arborat, dintr-odată, o mină obosită, de om care știe c-a făcut o gafă majoră și că e pe cale să fie martorul unor lacrimi vărsate înainte de culcare. Apoi a oftat prelung. — Am mai venit aici cu Caitlin. O singură dată. Cu mult timp în urmă. Înainte să ne căsătorim. Hotelul abia fusese deschis. — A, am înțeles. Susan s-a apucat cu ambele mâini de chiuveta din fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să se sărute pasional, unul dintre bărbații din public i-a fluierat în semn de „dați-i înainte“. Julia s-a desprins de James și și-a aranjat rochia. — Vrei să mergem la mine în cameră pentru un pahar înainte de culcare? James a clătinat din cap și i-a făcut semn barmanului să-i pregătească nota. Apoi și-a pus mâna pe talia Juliei și-a ajutat-o să coboare de pe scaun. Putem să mai discutăm despre proba aia. — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de venerabil, ce-și pierdea ceasuri de somn și se obosea pentru ei. în cele din urmă, Gacel, care auzise acea veche poveste de multe ori, a făcut un gest cu mâna cum că era timpul să meargă cu toții la culcare și s-a îndepărtat singur, ca în fiecare noapte, să verifice dacă animalele fuseseră adunate, dacă sclavii îi îndepliniseră poruncile, dacă familia se odihnea în pace și dacă tihna pusese stăpânire pe micul lui „imperiu“ alcătuit din patru corturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
După șapte-opt, începeau să apară: Roșioara, Geta, Vasilica, madam Belciu... Cristinica, tot cu ochii-n gura lor, curioasă de nu se poate, de nu s-ar mai fi dezlipit de ele toată noaptea. Abia de-o urnea maică-sa la culcare, ajutată mai cu seamă de Roșioara, pentru care era un bun prilej să-și etaleze tactul pedagogic și tandrețea maternă, păi, ce vorbă-i aia, Cristinico, că nu ți-e somn? Copiii mei doarme duși la ora asta... Copiii lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]