KorAP: Find »[drukola/base=cur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...71 >

1,765 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

de scurgerea piscinei. Medicii de pe salvare ți-ar putea spune că o pompă de piscină suge trei sute douăzeci de litri pe minut. Asta-i cam două sute de kile forță. Marea problemă e că înlăuntrul nostru toate-s legate între ele. Curul e doar capătul îndepărtat al gurii. Dacă îmi dau drumul, pompa continuă să meargă, deșirându-mi intestinele până îmi ajunge la limbă. Închipuie-ți că dai afară un căcat de două sute de kile, și-o să înțelegi cum te întoarce asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Mai sus e pasta moale din stomac, împănată cu porumb, alune și boabe rotunde de mazăre verde. În jurul meu plutește toată supa asta de sânge și porumb, căcat și spermă și alune. Chiar și cu mațele deșirându-mi-se prin cur, ținând cu mâna de ce-a mai rămas, chiar și așa prima mea dorință e să-mi trag cumva costumul de baie pe mine. Doamne ferește să-mi vadă ai mei puța. Cu o mână strângând tare șarpele în jurul găoazei, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a mai învățat o expresie folositoare. Rusească. Cum zicem noi „Am nevoie de asta ca de-o gaură-n cap”, rușii zic „am nevoie de asta cum am nevoie de dinți în cur”. Mnie eto nado kak zubi v zadniețî. Știi poveștile alea de care tot auzi, despre animalele prinse în capcană care-și rod piciorul ca să scape, ei bine, orice coiot ți-ar spune că două, trei mușcături sunt nimica toată pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
ca să scape, ei bine, orice coiot ți-ar spune că două, trei mușcături sunt nimica toată pe lângă faptul c-o so mierlești. La domnișoaracu... și rus să fii, într-o zi s-ar putea să ai nevoie de dinți în cur. Dacă n-ai, tre’... să te răsucești. Îți treci cotul pe sub un genunchi și tragi piciorul în sus până aproape de față. Și-ncepi să muști și să rupi cu dinții ce-ți iese din cur. Rămâi fără aer, și-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
ai nevoie de dinți în cur. Dacă n-ai, tre’... să te răsucești. Îți treci cotul pe sub un genunchi și tragi piciorul în sus până aproape de față. Și-ncepi să muști și să rupi cu dinții ce-ți iese din cur. Rămâi fără aer, și-o să rozi orice ca să ajungi să-ți tragi răsuflarea încă o dată. Nu-i genul de chestie pe care vrei să i-o spui prietenei tale la prima întâlnire. Cel puțin dacă te-aștepți să te sărute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
a zis „Nu știai ce faci, scumpule. Erai în stare de șoc”. Și a învățat să gătească ouă răscoapte. Toți oamenii ăia îngrețoșați sau cei cărora le-a părut rău de mine... Am nevoie de ăia ca de dinți în cur. Oamenii îmi spun mereu că sunt prea slab. La mesele festive, oamenii tac și se îmbufnează că nu mănânc din friptura la ceaun pe care-au pregătit-o. Friptura la ceaun mă omoară. Șunca fiartă. Orice îmi rămâne în mațe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
ridicând o himeră, creînd o iluzie. Transformi un om obișnuit într-o vedetă de cinema. Adevărata răsplată te așteaptă la sfârșitul afacerii. Atunci îi tragi covorul de sub picioare. Dărâmi cărțile. Îl arăți pe fantele frumușel vârându-și un hârciog în cur. Dezvălui că tânăra actriță cu înfățișare de fată cuminte fură din magazine și se îndoapă cu tranchilizante. Că zeița de pe ecran își bate copiii cu umărașul. Directorul de ziar are dreptate. Ken Wilcox de asemenea. Viața lui e un interviu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
internet. Descarc fișiere din fosta Uniune Sovietică. În care apar altfel de copii vedetă: școlari ruși cărora nu le-a crescut încă părul pubian sugându-le-o unor babalâci grași. Fetițe din Cehia care încă n-au ciclu, futute în cur de maimuțe. Salvez toate fișierele astea pe un singur CD subțire. Într-altă noapte îi pun lesa lui Skip și risc o plimbare lungă prin cartier. Mă întorc la apartament cu buzunarele pline cu pungi de sandviciuri din plastic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Cu toate hainele astea... și sânge peste tot..., spune ea, mă simt de parc-aș fi într-o poveste foarte sinistră de-a fraților Grimm. Am purtat gulere de blană confecționate din animăluțe care se mușcau unele pe altele de cur. Vizoni și jderi și nevăstuici. Moarte, dar cu dinții bine înfipți. Aici, în salonul italian, în genunchi, ținându-i mâna însângerată și uitându-se în sus la nasul ei despicat, Sfântul Fără-Mațe i-a spus Mamei Natură: — Poți să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
din buze pe Bette Midomnuler la Târgul și Rodeo-ul din districtul Collaris, le oferi oamenilor șansa să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să porți cârlionți blonzi, să-ți strângi curul într-o rochie strâmtă cu paiete, să-ți vâri picioarele în cea mai mare pereche de pantofi cu toc pe care-o poți găsi. Dai din buze pe Barbra Streisand, cântecul ăla, „Evergreen”, da e bine să ai un prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
și Flint au început să nu mai mănânce seara. Să bea bere light. În fiecare orășel nou, îl puteai suprinde pe câte unul din ei stând din profil în fața unei oglinzi, privindu-și abdomenul cu umerii trași în spate și curul împins înafară. În fiecare oraș ai fi putut jura că fiecare avea altă valiză. Pentru rochiile simandicoase, pentru rochiile de seară. Aveau și ambalaje speciale ca să nu li se șifoneze hainele. Aveau genți cu pantofi și cutii cu peruci. Câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

din cei de odinioară, eu nu profit, și cu un sărut cast pe obraz m-am mulțumit. Fiindcă eu nu mă grăbesc, știi? Tot ce-i bun se lasă așteptat. SÎnt mocofani care cred că, dacă Îi pun mîna pe cur unei femei și ea nu protestează, o au deja la degetul mic. Începători. Inima unei muieri e un labirint de subtilități care sfidează mintea necioplită a bărbatului mincinos. Dacă vrei să posezi cu adevărat o femeie, trebuie să gîndești ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

-se că nu-l aude, a cumpănit altfel de vorbe, încunoștiințându-ne: uncheșul, care a căzut prizonier de război, spune că românul ce se întâmplă să nimerească în vremuri aspre, nu răzbește la mal decât aplicând filozofia lui mă doare-n cur Și mai grăiește uncheșul că în prizonierat, dacă nu-și întrema cugetul cu această filozofie, avea să stea de demult cu dinții la stele, prin smârcurile Siberiei Iar Pamfil Duran a strigat la Braiu, precum că: uncheșul tău, n-are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
această filozofie, avea să stea de demult cu dinții la stele, prin smârcurile Siberiei Iar Pamfil Duran a strigat la Braiu, precum că: uncheșul tău, n-are decât, să se întremeze cum o vrea, cu tot neamul lui, și-n cur și-n cuget, dar nepotu-său să nu le spargă auzul, la ceilalți, aici în mină, încât să trebuiască a merge la doctorul de nas-gât-urechi, ca să ia concediu medical!... La aceasta, Corneliu Braiu a început a râde, ca un stricat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson, replicând, cu nestrămutată convingere: Nu mă aburi, măi Ani-bale! Nu cad eu în cur de la atâ-ta lucru: nu-i ni-mic decât o Fa-ta Morga-na. Eu știu zica-la franțuzească: cine a bă-ut, va mai bea! În orașul de după Revoluția din decembrie tot mai populat și mai aglomerat de rurali și de alți nou-veniți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

faci cât faci și după aceea te eliberezi. - Dar de ce mi s-a întâmplat tocmai mie?! - Putea să i se întâmple oricui. Și, în timp ce vorbeam cu el, m-am pus la spatele lui și am început să-l mângâi pe cur. Dacă am văzut că nu spune nimic, i-am dat bermudele jos, m-am dezbrăcat și eu și l-am regulat. Grija lui era ca să nu spun la nimeni, pentru că el a stat că îi era milă de mine că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Ia vezi, mă, ce trebuie să cumpăr?“ - „Aia“. Luam porcul, dar nu câine; luam un porc sănătos. „Luați, mă, și mâncați!“ Tot nu eram bun... Nu am fost bun niciodată. Eram bun numai atunci când dădeam. Mă blestema, ardea lumânări cu curul în sus, se punea în genunchi la icoană. M-a legat de puț... m-a dezbrăcat complet, m-a legat de puț. Stăteam în stația de mașini. Casa mea - în stația de mașină; mașina mă lua din stație, mă lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

-n găleata aia de plastic legată cu sârmă... Acolo l-am pus! - N-o văd... Am căutat... - Da’ pe sărăcie... Cască ochii... Acolo l-am lăsat... - Nu-i acolo... - Bă, ai orbu’ găinilor? Ia-l și bagă-ți-l în cur! - ...s-ar putea să nu mai însemne mare lucru, conchid, în vreme ce lumea se dezmorțește râzând. Știu unde pun cheia când pleacă și-ncuie poarta, nu mă mai lasă în stradă, nici la colibă, nici la fabrică, de când ne-am dezbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vadă, mă vede. Dar eu nu cred că-l doare capu’, că n-are altceva mai bun de făcut decât să numere câte țigări a fumat Vasile, de câte ori a înjurat de Paște și de cruce, dac-a ciupit-o de cur pe bucătăreasă la ultima nuntă. Da’ ce, Dumnezeu îi învățător de țară, să te dea de urechi afară din clasă pentru c-ai scos limba și l-ai înjurat pe ăla de-alături de mâne-sa? - Și mie-mi vine greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
au rămas în Franța, și-au găsit neveste franțuzoaice... Le-o plăcut... - Da’ la mână ce-ai pățit? - Treabă mai încurcată... Mi l-a tăiat unu’ din altă gașcă, ne râcâiam între noi de mult, de la o mașină și-un cur... M-au prins mai beat într-o noapte și mi l-au retezat... Io nici nu mai lucrez de-acuma, că nu mai pot mișca fantele, da-i duc pe ăilalți. - Am ajuns, aici stau. - În jaful ăsta? Dup-atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Du-te și salvează omu’ de afaceri, că l-au lăsat fără mijloc de transport și face apoplexie-n drum. Trimit șoferul.». Ajungem, americanul stătea pe-o bornă, mai mare mila. «Hi», îi zic. Omu’ vrea să fie politic corect, «curul la mama la treabă», își manifestă dezaprobarea față de fapta ilegală comisă în mijlocul zilei, aproximativ în limba noastră. Îl corectez, doar mă știi că-s filoloagă, you must say «curu’ mă-sii de treabă», și vreau să-l duc, viu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

De lada de bani a Regatului, pentru că nimic nu funcționează mai bine în țara asta decât jocurile de noroc; în vreme ce noi muream pe capete, ne pierdeam mâini și picioare, chiar și mințile, intrați în căcat pân’ la gât - aici, în Curul ăsta împuțit -, ruleta s-a învârtit mai departe: mitraliera, cum îi spuneam noi. Și aici s-au dat lupte grele; nu e deloc ușor să joci zi și noapte. Și nici să simți o martingală. Mă cred erou! Niște idioți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia, ispitit de curul Caravellei? ROMANCIERUL. Vânzoleala asta mă agasează. Nimeni nu știe ce vrea, deși fiecare locuitor îți poate spune, la repezeală, cel puțin zece scopuri precise. Traiectoriile bipezilor ăștia - semenii mei! - mă obosesc de parcă le-aș străbate eu. Le voi impune trasee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine caută găsește; vroia să-i sufle Magistratului pe Caravella, ultima curvă. L-a ajuns blestemul; nu părăsești o chilie pentr-un cur de muiere. Nimeni nu va alcătui o carte asemănătoare. Vie, mai adevărată decât oricare alta, în prima ei redactare. De-a pururi cabalistică, odată așternută pe hârtie. Pentru că nimeni nu va izbuti să afle o seamă de amănunte, care, însumate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ți se poate întâmpla așa ceva? Ori sub oricare altul? Ești un dușman (!Ă al poporului, dar poporul îți este prieten? Nici nu te știe, îți vede, uneori, numele tipărit... Ce a făcut el pentru tine, ce face? Îl doare-n cur de Stațiunea ta, de greața ta, de ulcerul tău, de geniul tău! Pentru că îl ai! Artistul care nu este convins că îl are e pierdut. De ce poporul, popoarele, nu-și prețuiesc - cu adevărat - poeții decât după ce aceștia mor? Pictorii, romancierii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]