9,076 matches
-
de cărți din patrimoniul familiei - cărțile legate În piele - față de edițiile recente, care, Într‑un fel, evidențiază profilul intelectual al unui fost ofițer al Ohranei, despre care, de altfel, se știe cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămâne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vârî iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvânt cu litere mărunte, despre care Întâi crezu că era doar titlul unui roman. În pagina a noua găsi o reflecție a lui Machiavelli - sau poate atribuită lui Machiavelli - care‑i trezi curiozitatea: „Statele au două tipuri de inamici, externi și interni. Ce fel de arme folosesc ele În războiul Împotriva inamicului extern? Oare generalii a două state beligerante Își vor comunica unii altora planurile militare pentru a‑și Înlesni autoapărarea? Oare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toate aceste capcane, toată strategia indispensabilă unui război, nu și le‑ar dori aplicate Împotriva inamicului intern, Împotriva instigatorilor la dezordine?“ În acel moment domnul X privea cum cerne zăpada, spiritul său rătăcind departe de camera hotelului. „Principiul suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orânduire, Întrucât legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într‑un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într‑o bestie Însetată de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de limbă idiș din organizație vor fi lichidați. Ceea ce vă voi relata s‑a petrecut Înaintea tragicului eveniment. Deci, am primit o scrisoare, de care nu‑mi era adresată. Ar fi fost Însă peste puterile mele să‑mi fi reprimat curiozitatea, să fi fost de bună‑credință și deci să n‑o citesc, Întrucât pe plic se afla numele meu scris de mâna lui Mendel Osipovici. Nu, nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îl contrazise prietenul lui. Dacă într-o zi o să găsești o perla mare, inseamna ca Tané a pus-o acolo pentru tine, nu sectă. Știu, recunoscu celălalt, dar, cu toate acestea, sunt curios în legătură cu lucrurile pe care le fac ei. — Curiozitatea a omorât caracatiță și tot ea face tiparul să scoată capul din cochilie. Nici un curios n-a apucat să trăiască o sută de ani. Nici un scufundator nu visează să trăiască o sută de ani, glumi Vetéa Pitó. Dacă mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
invitau să se apropie, dându-le de înțeles că nu aveau nici cea mai mica intenție de a le face vreun rău. Cei doi băieți întoarseră capetele către Marara, cerând parcă un sfat, căci, desi panică îi îndemna să scape, curiozitatea învingea orice alt sentiment și, în cele din urmă, îl lașară pe unul dintre copii să se apropie, iar acesta, luându-l de mână pe Uriașul din Farepíti, îl conduse ușor până pe plajă. Tapú îi urma și, de cum pășiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintr-o singură lovitură, sfoară cu care era legat clopotul pentru a-l aruncă, apoi, în mare, unde clopotul dispăru imediat. De ce-ai făcut asta? întreba Miti Matái, în vocea căruia nu se simțea mustrare, ci doar o simplă curiozitate. —Mă saturasem de el, răspunse el simplu. Și nici ție nu-ți plăcea. Navigatorul-Căpitan îl privi cu coada ochiului și adaugă ironic: Dacă ar trebui să arunci în mare tot ce nu-mi place mie, nu ți-ar mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care le-ai făcut, să-ți revezi șirul vieții lecție cu lecție. Și după atâția ani, vezi cu cât de puțin ai rămas, cât de mărginite ți-au fost viața și educația. Cât de puțin curajul, cât de redusă curiozitatea. Ca să nu mai vorbim de speranțe. Doamna Clark pe scenă, oftează, sânii i se ridică mari cât niște sufleuri cât niște pâini, apoi cad, se domolesc, se odihnesc. Spune că poate cel mai bun sfat e ceea ce nu-i poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de senzații, fu venirea în școală a noii profesoare de geografie. Vui întreaga școală de fel și fel de zvonuri, elevii se înghesuiră să pândească ușa cancelariei. Luana nu era genul care să vâneze biroul profesorilor pentru a-și satisface curiozitatea. Deși murea de nerăbdare s-o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lungi, de adâncimea, amețitoare, a decolteului. Rebeca se apropie țeapănă, nerușinată și-o întrebă din vârful buzelor ce dorește. Luana îi întinse ziarul. Găsești aici tot ce vreau să-ți spun. O lăsă singură și femeia deschise, cu o oarecare curiozitate, pliantul de hârtie. Laur veni gătit la întâlnire și-o privi aiurit pe femeia care răsfoia intrigată ziarul. Nu sperase la o așa cucerire. Așa cum prevăzuse Luana, el se îndrăgosti iremediabil de frumoasa domnișoară care, atunci când bărbatul se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
socotea că e folositoare, astfel Încât Adam lua zilnic lecții de engleză. Rareori, când primeau oaspeți europeni, engleza era lingua franca, iar Adam se surprindea exprimându-se cu ușurință În această limbă. Fascinația lui pentru olandeză a durat Însă multă vreme, curiozitatea Îi fusese sporită și de refuzul hotărât al lui Karl de a o vorbi. Odată au avut niște vizitatori neașteptați, o pereche de olandezi care fuseseră siliți să-și părăsească locuința din Flores și căutau o cale de Întoarcere În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu un pact, încheiat pe o perioadă determinată și Fana acceptă, nici nu ar fi avut de ales, obișnuită fiind cu ciudățeniile Carminei, cu atât mai mult cu cât, totul lua forma unei competiții: Trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În cele din urmă, cu mare greutate reuși să silabisească: Me-mo-ri-a neș-tear-să a ti-pa-ru-lui. A doua zi la serviciu, se gândi mereu la plicurile lui Alexe, se gândi cu înverșunare și curiozitate. Ce muncă de iad! Regretă că refuzase să citească tăieturile din blestematul acela de plic. Toată după amiaza și-o petrecu prin magazine. Evita să se contemple în oglinzile mari, luminate din plin. Își cumpără un pulover din lână albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
des și șuiera pe nări. Părea foarte expertă. N-au așteptat mult. Bâjbâind, tatăl deschise ușa cu infinite precauții. Zăbovi mult până se strecură dincolo de prag. Fetelor le băteau inimile, erau curioase și speriate în aceeași măsură de propria lor curiozitate. Elena îi strângea mâna până aproape de durere. Undeva scârțâi dușumeaua. Simțiră respirația tatălui aproape, aproape. Se aplecase asupra lor. Fetele mele dragi, spunea el cu mândrie de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce înseamnă o femeie, a exclamat Sidonia, și arătând cu bărbia s-a adresat Carminei: Du-te s-o vezi, sper să fi ieșit bine. Fără să simtă vreo curiozitate anume, Carmina a intrat în camera indicată. Rochia era acolo, pe un umeraș, spânzurată pe ușa șifonierului. I s-a părut străină și incomodă ca o salopetă anume confecționată pentru o ocazie. Era parcă mai umană când se dusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Revine în cameră cu tava și cele două cești. El, în fotoliu îi pare din nou puternic și de neclintit. Am auzit că ai fost la teatru, rostește el rar, calm. Par vorbe de conveniență dar ascund în ele o curiozitate dezarmantă. Spune, ai fost? întrebă el repede dornic să-și potolească suspiciunea. Da, alaltăieri am fost la teatru. El îi imită cuvintele tărăgănat, batjocoritor. Da, alaltăieri am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri. Ce mai contează o zi? Ai fost singură? Singură. De ce mă întrebi? Informatorul tău nu ți-a dat amănunte? Sau ți-a fost jenă să întrebi, să-ți deconspiri curiozitatea? Ai sperat să-l întâlnești pe Adrian. Nu știi ce să faci ca să-i mai ieși în cale? Ce-l tot cauți așa în van? Îți dau tot ce-ți trebuie, strada, numărul, apartamentul, îți dau și numărul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
du-te, du-te, du-te. Da, spuse repede în receptor, da, bine. Peste cât timp pot veni? Dincolo de vălmășagul din creier, răzbătu în conștient, ca o alarmă, chipul bătrânei de la etajul întâi, cu nasul turtit de geam, fremătând de curiozitate, dornică să vadă și să știe tot. Din spatele ei, fotografiile de pe pereți, imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi, unde-i marmelada aia cu conținut redus de zaharuri? — S-a terminat. Adrian țâțâi dezaprobator, iar Eleanor continuă să citească cu glas tare din ziar: — „Desigur, aceste zone interzise nu au făcut decât să-mi stârnească și mai mult curiozitatea. În cea mai mare parte a timpului petrecut alături de Samuel Sharp am stat în vârful picioarelor, încercând să-i cercetez creștetul, doar-doar o să observ vreun semn care să-i dea de gol mesa. Văzând cum stau lucrurile, el s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o altă poveste. — Ei, nu, chiar așa a zis? se minuna Eleanor. — Sunt puțini scriitori atât de modești. Eleanor scoase un sunet al carui sens era cât se poate de clar. Fanny îi aruncă o privire, îmboldita pe neașteptate de curiozitate. Lui Eleanor, care continuă să fiarbă în suc propriu, neizbutind să-și domolească furia, acest lucru îi scăpa. Nu sunteți de acord cu spusele lui? o întreba Fanny. — Am petrecut prea multe ceasuri încercând să-i refac încrederea în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
el, ci și pentru numeroșii copii pe care i-a învățat toată viața. O întâmplare mai deosebită înviorează povestirea. Într-o zi, domnu’ Trandafir este vizitat de către doi orășeni care vor să vadă școala, copiii și o lecție, ,,așa, de curiozitate”. Este, de fapt, o inspecție, la care participă însuși ,,ministrul școalelor”. Farmecul evenimentului constă în faptul că învățătorul, bun gospodar ca orice om de la țară și, prins la descărcatul unui car cu fân, nu bănuiește nimic, întâmpinându-i pe cei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dubiu, era chiar Nică. Știam că va fura cireșe de la mătușa Mărioara, căci am citit Amintiri din copilărie. Nevrând să-l opresc, căci voi schimba amintirile sale și copiii nu vor mai avea ce învăța, îl întreb cu o anume curiozitate: Tu ești Nică, copilul Smarandei, nu? Da, de unde știi? Ei!... vreau să-ți cer ceva! Spune! Aș vrea să mă iei și pe mine la furat cireșe! Da de unde știi?... cum te cheamă? Anca. Te iau, Anca! răspunde el cam
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai domoale se unduiesc încet spre țărmul auriu. În adâncurile mai puțin străvezii ale ei se zăresc vietăți mai mici sau mai mari. O lume ciudată pentru unii, stranie pentru alții, dar la fel de misterioasă pentru toți, uimește privitorii prin diversitatea curiozităților oferite. Valurile spală mereu-mereu, mai puțin sau mai mult țărmul, formând un joc minunat de lumini și aducând odată cu ele foarte multe alge, scoici sidefate, câteodată și mărgean. Marea, ființa atât de vie, atât de primitoare, care i-a învățat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zi Își Îndesa câteva boarfe Într-o plasă din doc cu mânere de lemn făcute la strung și se ducea la țară la bunici. Cam o oră de mers cu „Rata”, cum zicea bătrânul Șendrean. Până la autogară avea de suportat curiozitatea cunoscuților pe care nu era chip să-i evite Într-un oraș atât de mic ca al lor, În ciuda aerului grăbit și preocupat pe care Îl afișa. Mai mult decât indiscreția Însă Îl agasa compasiunea cu care era privit. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Deschise ușa. Ieși clătinându-se. În receptor se auzea o voce de femeie. Se auzi, pentru că fu repede Înghițită de foșnetul oceanului. Telefonistele se Înghesuiau la geam ca să-l vadă și ele pe omul care a vorbit cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el fără să se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]