1,599 matches
-
trăiește și nu se bucură de ogoarele sămănate, decât pentru că se află sub traiectoria proectilelor de dincoace. Starostele de acolo bucuros urmează poruncilor de pe țărmul drept numai să poată scuti sărmanele așezări ale gospodarilor lui de fierul și focul care cutreieră în ținuturile învecinate... În noaptea de 24 spre 25 Iulie, în liniștita noapte a Sorocei s-au auzit bătăile surde ale tunurilor. Nimene nu s-a emoționat. Cunoscuții noștri ne-au încredințat că trebue să fie ceva dincolo. În adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cehia. Amănuntele acestea ni se par sugestive dintr-un anumit punct de vedere. Și anume, ne demonstrează că Moldova era angrenată într-o arie comercială largă, europeană. Imaginea se va completa cu documentele în care se arată că negustorii moldoveni cutreieră schelele Levantului și Mării Negre, iar liovenii vin cu mărfurile Europei Centrale și de Nord. Pe plan extern, retragerea lui Petru Aron în Polonia constituia o permanentă primejdie pentru Ștefan. Instalându-se lângă hotarul Moldovei și având de partea sa pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
peste doar câțiva ani (hai să zicem secole) cineva se va panica într-atât, încât îi va fi frică de acestea, chiar "înnobilate" de vârstă. De șaizeci de ani eu stau mai mult în "banca mea". Și asta chiar dacă am cutreierat lumea (România și Europa) în lung și în "laț"... Gabriel Liiceanu scria undeva cam așa ceva: pentru muritori viața nu ar trebui să aibă sens decât după ce a fost validată de ratarea nemuririi... "Povestea" vieții mele s-a desfășurat și se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Duh mângâietor Mă Întărește și mă ajută În ceata creștinilor Veniți! Toți cei din lume... Care Încă rătăciți Veți găsi, loc de odihnă Lângă Crucea Lui Iisus! Copile 11.07.2003 Copile, te Înalți frumos Ca bradul drept și arătos Cutreieri lumea-n lung și-n lat Și multe Taine ai aflat Dar să nu uiți De ai tăi părinți De Îndemnurile lor fierbinți Copile, unde mergi, ia seamă! Să nu uiți ce-ți spune Mama! Acolo sus e Dumnezeu! Dar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ea! Mai târziu noi vom vedea Câte lacrimi vom vărsa Că unire n-om avea! Dă-ne Doamne un cârmaci, Blând, puternic și dibaci Ca Ștefan, Mare și Sfânt, Ca Ioan Cuza, pe pământ ...Sau precum Coroi era, Țara o cutreiera. Milă de sărmani avea! Astăzi vezi În fruntea țării Mulți din oamenii puterii Au averi mari fabuloase Vile și mașini luxoase Pentru ei Își fac de toate... Însă uită de Dreptate! Dă-le Doamne Înțelepciune Ca să vedem zile bune, Să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fel, dispuneam de o rentă de o sută cincizeci de dolari pe lună. Asta se-ntîmpla În timpul Marii Crize și nu se găsea de lucru și oricum nu-mi venea-n minte nici o slujbă pe care să mi-o doresc. Am cutreierat Europa cam vreun an. Urmele declinului de după război Încă dăinuiau pe vechiul continent. Dolarii americani puteau cumpăra un procentaj mare dintre locuitorii Austriei, bărbați sau femei. Asta era-n 1936 și naziștii se-apropiau cu viteză. M-am Întors În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
loc din Broadway. O cafenea, un cinematograf, magazine. În centrul Broadway-ului e un soi de insulă, cu ceva iarbă și, din loc În loc, niște bănci. 103 e o stație de metrou, o zonă aglomerată. Este zona mărfii. Marfa bîntuie cafeneaua, cutreieră străzile din jur și uneori traversează jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
au fost cele lăsate la d-ra Slătineanu, care a adunat și pe cele din casa d-lui Emil Costinescu. Servitoarele lui Dinu erau și ele din grupul Puterilor Centrale, fiind bulgăroaice din Ilfov, și imitau exemplul superiorilor, trăiau cu ordonanțele, cutreierau cu ei satele vecine pentru rechiziționări. Ce aveau de prisos vindeau în oraș. Au avut cinismul să ne ofere și nouă unt, lapte, carne din vitele tăiate în curte. Dar ce să ne mirăm? Nu aflasem chiar de la dânsa că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bubuitul camioanelor și automobilelor pe străzi. armistițiul în așteptarea aliaților A doua zi nu au intrat aliații noștri, cum se zvonise, dar populația îi aștepta cu încăpățânare și manifestațiile se succedau. Școlile nu mai funcționau, elevii fiind prea preocupați să cutreiere străzile cu drapele tricolore ieșite din pământ, din iarbă verde. La Cercul Militar, „Hauptwache“, au venit jandarmi în locul celor 100 de soldați germani rămași. Steagurile și le strânseseră, dar mulțimea s-a repezit să dea jos pajura, firma și hampele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Basarabia, foarte aclamate. Trupele franceze - primite cu entuziasm. Un aeroplan dădea ocoale până jos, lângă copaci. La sfârșitul paradei, familia regală s a sărutat, coborându-se de pe cai. Tot ora șul era pavoazat. Lumea cutreiera străzile, cunoștințele se opreau și se felicitau. O bucurie generală de nedescris. O delegație de doamne a fost primită de rege pentru a-i prezenta un pergament urându-i bun venit și domnie fericită în România Mare. Didina Cantacuzino luase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chiar lui Ionel, își face opera. Nimeni nu mai merge măcar pe o noapte acolo. După grozava-i boală de acum un an, Dinu n-a fost măcar invitat să-și petreacă convalescența în condițiuni acceptabile. În campania electorală, când cutreiera județul și Podgoria, nici n-a poftit pe Adina să petreacă acolo zilele calde, ci a stat în București. Și cu toate acestea, ce nu datorește lui Dinu? Când a înmormântat pe Ionel, a decis să-i facă un mausoleu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și la nenorocirea care bântuie țara și îmi spunea că și Iorga n-avea speranță decât în victoria engleză. A doua zi, cu cântece, surle, mii de vagabonzi îmbrăcați în cămăși verzi, conduși de întregul guvern și de diplomații Axei, cutreierau orașul cu coșciugul lui Codreanu et Co, ca să-l înmormânteze după discursuri și ridicole apostrofe la Casa Verde. Nici un înalt prelat nu a voit să oficieze, simțind, probabil, că în ziua scadenței, care fatal va urma, ar face parte din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aveam de parcurs eram bine informat, având cu mine și o hartă turistică cu marcajele traseelor din zona munților Semenic. Din totdeauna am fost atras de munte, îmi plăcea să calc pe poteca marcată urmărind cu atenție semnele de marcaj, cutreierând diferite zone pitorești unde la fiecare câțiva pași priveliștea se modifică devenind o altă imagine care te atrage încântându-ți ochii cu frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau susurul apelor din preajmă. Acum aveam ocazia să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu cenușiul apăsător în care viețuiau de câțiva ani, s-au trezit pe negândite într-un oraș plin de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră capitală, piețele, parcurile și stadioanele, unde cântau și dansau până noaptea târziu. La mai fiecare răspântie fuseseră înălțate estrade drapate în alb și albastru, culorile tinereții, pe ele producându-se echipe de teatru, an sam bluri folclorice etc.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de "gânduri uriașe", trăiește în proiecție cosmică; are instinct metafizic și deschidere spre arhetipal, caută mereu nemulțumit, incapabil de a se fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
am făcut cunoștință cu un ceasornicar neamț din Botoșani, numit Schmid, care era cel mai ghibaci 50, dar și cel mai bețiv vânător ce am cunoscut în viața mea. În toate duminicile și sărbătorile venea la Dorohoi și amândoi împreună cutreieram în lung și în larg miriștele și mohoarele 51. El, de obicei, purta pușca în spate și luleaua 52 în gură, dar în momentul când cânele, adulmecând prepelița, se oprea încremenit înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ucigător și dătător de viață, înfricoșat, și fermecător totodată. Și când îmi închipuiam că pe această față a mărei pe care îți fug ochii și gândul poți să mergi săptămâni, luni și ani fără să-i dai de sfârșit, să cutreieri pământul în toate direcțiunile, să treci prin toate latitudinele, prin toate climele, de la eterna vară a ecuatorului, la eterna iarnă a polurilor, singură această idee mă rătăcea, părea ceva peste fire, întrecea chiar fantasmagoria visului. Am auzit pe unii susținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o scară restrânsă, cauza fiind asemănarea doar aparentă a acestei culturi cu agricultura. Anume, dacă agricultura folosește ca sursă de energie Soarele, cultura ciupercilor folosește o sursă de energie chimică, cu greu de controlat. E mai convenabil pentru om să cutreiere pădurile... Acolo, sursa de energie chimică e pretutindeni și-am amintit-o nu demult: biomasa alcătuită din frunzare și lemn. Și astfel revenim la biocenoză, adică la acea asociație de plante și animale, mai corect de autotrofe și heterotrofe, pe
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vigoare pînă la sfîrșitul secolului al șaptesprezecelea, dar o serie de recrutări au fost evident făcute chiar și în secolul al optsprezecelea. Deși condițiile au variat pe parcursul acestei perioade, în general, la fiecare trei pînă la șapte ani, oficialii otomani cutreierau satele ca să facă o selecție. Era de așteptat ca tații să-și prezinte în acest scop copiii de sex masculin necăsătoriți în vîrstă de la opt pînă la douăzeci de ani. Familiile musulmane erau exceptate deoarece copiii lor nu puteau deveni
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de la 6 octombrie 1913 și În câteva următoare, Însoțite de note explicative din care aflăm că autorul acestei epopei indiene a trăit prin veacul al XV-lea Înainte de Christos Într-un orășel din Ceylon, ducând o viață de ascet, după ce cutreierase toată India ca răzvrătit. [...] Indianismul era o modă pe acea vreme, când Premiul Nobel Îl făcuse cunoscut și celebru pe Rabindranath Tagore, pe care astăzi nu-l mai citește nimeni, dar ale cărui poeme mistice cir culau prin broșuri de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simțit că în mâini i-au crescut o sabie și un sceptru. Într-o vreme, la spitalele de nebuni, secțiile pentru arhangheli erau tot timpul pline. Astăzi, oaspeții sunt mai rari, dar mai găsești. Și nici nu e cazul să cutreieri ospiciile. Dai peste ei în tot locul, de cele mai multe ori la televizor. La un an după ce Bebe M. s-a luptat cu romanul Arhanghelul dreptății și se poate spune că l-a biruit, omul a simțit nevoia să mai răsfoiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și plătiți să rămână morali de la buget. Dimineața, scriam la cartea despre Vermeer van Delft, citeam tomurile lui Ortega y Gasset, schițam romane pe care nu avea nici un rost să le încep, fiindcă n-ar fi apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
niciodată. Interlocutorul nostru era, de fapt, un personaj foarte interesant. Originar dintr-o țară din Europa, a scăpat din tinerețe de amenințarea dogmatismului, cunoștea gustul fricii (una dintre puținele experiențe care te fac să pui preț pe viață), iar apoi cutreierase dintr-o țară În alta, adunînd mii de aventuri, pînă cînd s-a trezit În această zonă izolată, așteptînd răbdător momentul marii recunoașteri care va să urmeze. După ce am schimbat cîteva cuvinte stupide și fără sens, prin care fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
beregatei“ și li s-ar potrivi și lor cuvintele: „Când tăcem, devenim dezagreabili - când vorbim, ajungem ridicoli“. Apucă o dată, dă-i drumu’ de două oritc "Apucă o dată, dă‑i drumu’ de două ori" Momentele din trecut nu mi-ar mai cutreiera prezentul atât de stridente și proaspete dacă la vremea lor, pe când mai erau clipă trăită, le-aș fi ghicit înțelesul. Poate că pe atunci a trebuit mereu să fac sau să evit prea multe deodată. În orice întâmplare era cuprins
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai larg decât necesar. Bineînțeles că și această cămașă de noapte prea scurtă îi ieșise atât de largă, încât am bănuiala că materialul ar fi ajuns cu prisosință dacă bunica, croindu-l, ar fi luat lățimea drept lungime. Inge Wenzel cutreiera așadar gările orașelorgermane în cămașa ei de noapte șvăbesc-bănățeană. La oraș n-am purtat niciodată această cămașă de noapte, ci am vârât-o în raftul cel mai de jos din dulap. Dar am mai întâlnit-o o dată, purtată de o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]