1,636 matches
-
vreți cartea asta? Să nu-mi spuneți ca s-o citiți. — Nu. O știu pe de rost. — SÎnteți colecționar? — Ceva cam pe-acolo. — Mai aveți și alte cărți de Carax? — Le-am avut cîndva. Julián Carax e specialitatea mea, Daniel. Cutreier lumea căutîndu-i cărțile. — Dar ce faceți cu ele, dacă nu le citiți? Străinul emise un sunet surd, agonic. Au trecut cîteva secunde pînă mi-am dat seama că rîdea. — Singurul lucru care trebuie făcut cu ele, Daniel, replică el. Soase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă. În infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat, rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
fostul lui camarad de militărie legase prieteșug de ocazie, cu paznicii megahergheliei. Însetat, ca și ei, de drumul prin arșița de furnal a Baisei, se îmbătaseră toți, ca niște porci, așa că, purtându-și piedicile lor de fier, caii porniseră să cutreiere de voie, după apă, prin loturile de pepeni. Într-o vreme, Nicanor întrebă, temător : Pepenoaica o fi scăpat, teafără ? Îmhî! făcu Marin Tărniceru. Și câinele a scăpat! asigură el, ca și cum, în vremile acestea, caii ar fi început să consume hoituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Partidul celor ce muncesc cu sârg, cu dârzenie și necontenit. Pași stingheri răsună sec în prundurile risipiturilor de zidării, de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un sigiliu de teamă greu explicabilă i se apasă în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intrând în holul hotelului, auzise de undeva răsunetul neclar al unui radio sau al unui televizor. Fusese atât de îndepărtat, de nesigur și de complicat de identificat în alcătuirea acestui imobil străin și în mulțimea camerelor, încât renunțase să-i cutreiere scările de marmură și tenebrele complicatelor culoare pentru a depista sursa de unde survine. Căută cu privirea pe masă, zărind telecomanda și mai sus, pe un mobilier cu specială destinație, un televizor în culori de producție sud-coreeană. Nerăbdător să-l deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
devreme. O străbătu, fără măcar să-și aducă aminte că, deasupra ei, de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
seama imediat că orășenilor acestora, trăitori de metropolă, pe care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași târșiți de bătrânei, pe apropiatele coclauri. Rosti cu voce melodioasă, pe cât posibil mai americănește, în corola de microfoane Philips, care alcătuiau laringofonul de la bordul elegantului autocar Porsche: Doamnelor și domnilor, dați-mi voie, cu tot respectul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
convenea că le luam de aici și le dădeam pe aiurea, scoteam ceva. Îmi luam pâine acasă, cartofi, pentru trei persoane, tot ce-mi trebuia. Am fost să mă angajez, nu mă primea nicăieri. Am fost și spre Petroșani, am cutreierat toate minele. M-am dus chiar și cu țuică de asta de Zalău, de aia tare, zece litri, dar mi-au spus că se fac restructurări, să revin după ianuarie, n-am mai mers. M-am întors acasă și... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a venit mie, să citesc proză cu voce tare! Ai ceva împotrivă? Își umezește buzele, plimbându-și rapid limba peste ele, ca o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă îmi apăsa ceva pieptul. Aș fi vrut să nu se mai termine și, ca-ntr-un vârtej, toate femeile cunoscute se amestecau într-o singură imagine, într-un singur sex, într-o singură suflare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-o cu el, lăsîndu-mă scârbit și umilit. Dimineața, am simțit că nu mă mai strângea nimic. Nu-mi venea să cred. Și totuși așa era. Nu eram legat, nu se vedea nici urmă de legătură și parcă visasem totul. Am cutreierat din nou prin mlaștină, să caut coliba, dar în zadar. De fapt, nici eu nu știu ce să cred despre povestea asta cu coliba și îmblînzitorii. Singurul lucru pe care pot să vi-l spun sigur e că, ajungând în gară, aveam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
temă de relaxare de trei minute. Apoi se întinse. În timpul ceasului care urmă, nu reuși să adoarmă cu adevărat. Mai era încă vocea în spate, vocea monotonă a lui Ashargin care repeta mereu cele câteva fraze. Își lăsă spiritul să cutreiere printre amintirile mai amare ale sechestrării lui Ashargin. Ori de câte ori dădea peste un incident care pricinuise o impresie profundă, îi vorbea silențios tânărului Ashargin. Ca și cum la cinci-sprezece ani, la șaisprezece ani, la douăzeci de ani, Ashargin ar fi fost de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
spinare. Dispare silueta copilului, numai un rucsac mare văd, mergând în două picioare! Castelul de sticlă -Mamă, tată, zise Prințesa, am crescut mare și vreau să văd lumea și cu alți ochi decât fiică de împărat! Am de gând să cutreier lumea până găsesc acel pământ, unde mi-ar plăcea să trăiesc. Am visat o insulă frumoasă care mă cheamă și n-o să am pace până n-o găsesc. Împăratul și împărăteasa n-aveau ce face, decât să înțeleagă dorințele fetei
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
iarbă, vântul îi ajuta și sufla semințele, și pe meleagurile mai îndepărtate, păsările mai ciuguleau și ele din acestea dar duceau pe aripi și în cioc și spre alte zări, ca să prindă viață stratul cel verde, mângâierea pământului. Oamenii care cutreierau lumea în căutarea unei țări mai bune, duceau și ei în bocceluțe, o bucată din pământul strămoșesc, cu semințe de iarbă și le semănau în locurile unde le dădea Domnul un cămin și un loc de muncă. Și așa a
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
abia Încăpea, ca să nu mai vorbim că ultima porțiune era de parcurs pe jos, de-a dreptul peste câmp ca să spunem așa, cărându-l pe bunicul dumnezeu știe cum. Din fericire, ginerele cunoștea bine acele locuri, pentru că, pe lângă că le cutreierase ca vânător, din când În când făcuse și pe contrabandistul amator pe acolo. Au zăbovit aproape două ore ca să ajungă la punctul unde urmau să lase căruța, și acolo ginerele avu ideea de a-l pune pe bunic pe catârcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
înjghebat? Căsuța asta, care-i ca vai de lume, și-o șură mare și goală, unde ne-am aciuat boișorii. Și pe urmă? DĂNILĂ (leapădă din mână surcelele adunate): Da' fie, Smarandă, că boi ca ai noștri nu găsești să cutreieri șapte sate: porumbi la păr, nalți la trup, țapoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și grași, cum sunt mai buni de înjugat la car. Aud? (strânge iar surcelele) SMARANDA: Doamne, doamne! Bate tu darabana mult! Ai ceaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
organismul îi permitea să bea până la ora trei și să stea la serviciu până la ora nouă, câteodată bea puțin vin la micul dejun ca să-i mai potolească durerea. Își aminti de serile petrecute în oraș împreună cu Emmy și Adriana, când cutreierau toate barurile, la cocteiluri sau chefuri de zilele de naștere, când beau peste măsură, fumau peste măsură și se sărutau cu peste măsură de mulți tipi al căror nume și chip nu-l mai rețineau. Dumnezeule, i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
victorian, care strica priveliștea. La poartă, o placă anunța: REFUGIUL PENTRU FEMEI ST. AGNES. De ani de zile clădirea era folosită ca adăpost pentru femei molestate și mame care-și creșteau copiii singure. Când eram mică, le vedeam pe fete cutreierând prin orășel fără țintă. Victime lipsite de apărare, li se puneau în spinare toate relele care se abăteau asupra orășelului Stibbly, până și căderea giruetei de pe clopotnița bisericii. Câteva mile mai încolo am încetinit la o curbă periculoasă. Renault-ul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care mă răsfățase astfel nu putea decât să-mi stârnească interesul față de acel naș Îndepărtat. La cincisprezece ani, m-am apucat să citesc tot ce se referea la el. Îmi pusesem În minte să studiez limba și literatura persană, să cutreier Îndelung acea țară. Dar, după o perioadă de entuziasm, m-am potolit. Dacă, după părerea tuturor criticilor, versurile lui FitzGerald constituiau o capodoperă a poeziei engleze, ele nu aveau, totuși, decât o legătură foarte Îndepărtată cu ceea ce ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe mări căutînd un țărm pe care-l port În mine ca pe un destin. El strălucește dincolo de toate rătăcirile mele. Iar țărmul acesta sînt eu Însumi, Calypso, e tinerețea mea, ceea ce cred și ceea ce iubesc. SÎnt sătul să mai cutreier lumea. Și nu mai am decît o dorință, să ajung În Ithaca. Tu nu cunoști insula mea. E stîncoasă și Îngustă, dar n-am Întîlnit nimic mai frumos pe acest pămînt. Și apoi ți-am spus, nu atît o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vîntul nu mai șlefuiește În piatră decît figura sfinxului de la piramide cu ochii ațintiți În gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă teamă și sete. Nu-l ating nici speranța, nici bucuriile celor ce cutreieră cîmpia. Și singurul său orgoliu e de a fi orb și surd, de a surîde și celui ce l-a desfigurat. Dincolo de acest sfinx nu mai există nimic. Trebuie să ne Întoarcem odată cu Anteu. Unica aventură adevărată pe Înălțimile Muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are nici o legătură cu zeii, iar Homer e citit mai mult În rezumate școlare... Mă Îndoiesc de exactitatea afirmației lui Burckhardt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o smulgem din neant. Ochii zeului nostru au văzut pămîntul Înroșit de sînge, au văzut mame strîngînd la piept copii morți, au văzut cum Hera le-a luat mințile lui Ino și lui Athamas. CÎnd s-a făcut mare, a cutreierat toata lumea. Pe cei care i-au stat Împotriva, i-a făcut la rîndul său să-și piardă mințile sau i-a preschimbat În rechini. Apoi a coborît În Infern să caute acolo umbra mamei lui, Semele, care era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dar saltul Îi aduce moartea. E tot ce-a mai putut reînvia din Icar drumul spre ruinele vechilor temple grecești; deși, ajungînd la Napoli, și noi sîntem tentați sa urmăm exemplul lui Petrarca despre care se povestește că ar fi cutreierat adesea prin Împrejurimi, cu un manuscris al Eneidei În mînă, pentru a identifica locurile descrise de Vergiliu. În abisul În care a coborît, cerînd trecutului imposibilul, Orfeu n-a descoperit, poate, decît propria-i moarte. Ieșind spre lumina, vroia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
usca, asta e tot. Asta e ce caut În poiana unde mă duce zeița. Stăm acolo În iarba luminoasă toată noaptea și-mi dau seama că și zeița are nevoie de mine, de dragostea mea. CÎnd zeii rămîn singuri și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu izbutește nici o armă, izbutește nepăsarea. Oamenii pot lăsa astfel să se mistuie și tăciunii zeilor care păreau stinși pentru vecie... Totuși trebuie să-i spun zeiței că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Iată alt damblagiu: un țăran mic, gras, fără vârstă. După ce i-au luat pământul și l-au obligat să intre îngospodăria colectivă, n-a acceptat să lucreze pe altă fâșie de pământ decât pe cea care fusese a sa. A cutreierat toate închisorile anilor ’50. Nu mai știe decât să repete un singur nume: Ioana, Ioana. Numele vacii pe care o iubea cel mai mult. Iat-o pe bătrâna ciocănitoare: chipul strâmt, lemnos, fumuriu. Spaimă, bolboroseli. Cuvinte leneșe, greoaie: a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]