2,349 matches
-
și alternative - atomismul abderitan, hedonismul cirenaic, asceza cinică, antiplatonismul militant -, Epicur nu putea decât să displacă. Încă din timpul vieții, el a avut de înfruntat o proastă reputație teribilă: Timon este primul care-l asociază cu un porc. Imaginea va dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. În ruinele de la Boscoreale se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un mamifer asemănător... Iconografia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a lui Epicur la râmătorul fără credință și fără lege, animal grosier care se bălăcește în plăceri triviale, ține de bună seamă de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
viață socială. Apoi, la alții, responsabilitatea individuală, dragă adepților oricărei ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. În dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întrebări, atâtea tulburări, spaime și temeri... Fidel metodei sale, Lucrețiu demontează, deconstruiește, demistifică: nu, moartea nu este o catastrofă, ci o simplă operație la nivel de atomi ce corespunde sfârșitului agregărilor care constituiau un trup și un suflet. Dar atomii dăinuie, existența lor este eternă. Cadavrul n-are de-a face cu cerul, ci cu pământul, el nu-i dator pentru niciun tratament transcendent, întrucât se supune celei mai radicale imanențe. Sufletul, muritor ca tot restul corpului, se dezintegrează - și atunci
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de materia corporală dispune de o existență autonomă; trupul moare, spiritul dăinuie; unul, material, se descompune, celălalt, imaterial, nu cunoaște entropia, moartea și dispariția. Omul rău se reîncarnează într-un animal detestabil; cel bun, într-un înveliș pământesc prezentabil - cel al unui preot ori al unui filosof... În vreme ce Platon îi amenință pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista. Nu vom mai fi decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să fie atunci măcar utilizat ca o mașină performantă pentru a fabrica fericire, bucurie... Critica uită deseori dimensiunea hedonistă a lui Lucrețiu. Epicurian, desigur, deci trebuie clasat printre filosofii plăcerii, atâta doar că exegeții se lasă greu: zadarnic am căuta
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu mobile, ustensile casnice și fotografii de familie atârnate pe pereți. Pe timpuri, spusese (se mișca cu precauție printre fragmentele de beton și fiarele răsucite, cu aparatul de fotografiat lipit de față, căutând cadrajul adecvat), ruinele erau indestructibile. Nu crezi? Dăinuiau veac după veac, deși lumea folosea pietrele pentru case și marmura pentru palate. Apoi veneau Hubert Robert ori Magnasco cu șevaletul lui și le pictau. Acum nu mai e așa. Uită-te aici. Lumea noastră fabrică moloz În loc de ruine și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deosebire ontologică între parteneri. Ei pot beneficia de statute diferite, din punct de vedere social și politic, dar aparțin cu toții uneia și aceleiași umanități. Verticalitatea sacră dispare în beneficiul unei orizontalități profane. Cu toate acestea, în fundal, modelul supravegherii divine dăinuie, ca o utopie retroactivă pe care tehnologiile moderne se străduiesc în felul lor să o restaureze. Repercusiunile unei asemenea perspective sunt enorme și tot mai îngrijorătoare. Orice supraveghere produce un „efect de putere”. În rândurile ce urmează va fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
discipoli ai lui Ioan Botezătorul care „cunună și se căsătoresc”, În vreme de discipolii lui Isus sînt encratiți: „ei sînt ca Îngerii lui Dumnezeu din cer, În Împărăția Cerului, sînt eunuchi propter regnum celorum” (Matei 19:10-12)49. Lumea va dăinui cîtă vreme numărul Drepților ce sînt primiți În cer nu-l va Întrece pe cel al locurilor rămase goale În urma căderii Îngerilor. Scenariul eschatologic se bazează pe Apocalipsa lui Ioan. Cristos urmează să vină, Împreună cu apostolii, să judece universul; demonii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aduce pe lume; ajutor; apare; apărea; apreciere; babă; băiat; băieți; un bebe; bunic; burta mare; a se bucura; cezariană; chimie; ciclicitate; ciclul vieții; concepe; concepție; continuitate; copie; creață; curaj; a da ființă; da viață; dare de viață; dă naștere; a dăinui; demografie; departe; devenire; dragoste; eveniment; evoluție; exista; a exista; existență; fabrica; facere; farmec; făt; fecior; o fetiță; forță; frică; grea; idei; ied; iese; Iisus; a iniția; iscă; istorie; iubită; ivește; a ivi; împlinire; un înger; înmulțire; însufleți; învesti; a lua
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vom fi o clipă mai târziu, dacă o cauză, anume aceeași care ne-a produs, nu continuă să ne producă, adică să ne conserve. Și pricepem lesne că nu este nici o forță În noi prin care să putem subzista sau dăinui o singură clipă, și că acela care are atâta putere Încât ne face să subzistăm În afara lui și care ne menține trebuie să dăinuie el Însuși, sau, mai bine zis, n-are nevoie să se mențină prin cine știe ce șaltcevaț, este
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Și pricepem lesne că nu este nici o forță În noi prin care să putem subzista sau dăinui o singură clipă, și că acela care are atâta putere Încât ne face să subzistăm În afara lui și care ne menține trebuie să dăinuie el Însuși, sau, mai bine zis, n-are nevoie să se mențină prin cine știe ce șaltcevaț, este, până la urmă, Dumnezeu”. Alt argument În favoarea existenței lui Dumnezeu este cel care privește natura substanțelor. Descartes spune despre Dumnezeu că este substanța infinită, În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
se găsesc chiar în sat, ei s-au recrutat dintre cei „ce sunt din nefericire puși în fruntea sătenilor”. Avem, anunță chiar de la început organizatorii, „de luptat cu doi dușmani puternici: ignoranța mulțimii sătești și perseverența celor ce doresc să dăinuiască această ignoranță” (Din activitatea..., an I, nr. 1, p.15). Cu toată această opoziție malefică, în numărul doi al Buletinului‚ pe lunile iulie-decembrie 1927, se anunță „O veste mai bună”, faptul că, „deși a întâmpinat atâtea piedici, Căminul nostru a
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
om mai bun... Toate vorbele astea despre valoarea morală a suferinței sunt simple baliverne: ea nu face pe nimeni mai bun (afară de cei care erau deja buni); n-are nicio valoare absolută; se uită, așa cum se uită toate lucrurile; nu dăinuie, nu intră în «patrimoniul umanității»; se pierde, așa cum se pierde totul” (III, 359). Și, totuși, chiar dacă nu face decât „să otrăvească viața”, ea e utilă cunoașterii: „te face să vezi lucruri pe care altfel nu le-ai fi văzut” (ibidem
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Trăiesc între rânjet și urlet. / La mijloc: un suspin sfărâmat” (II, 308)ț îl duce cu gândul la o frază a lui Simmel, pe care ar fi citit-o încă din 1931, despre „caracterul tragic al vieții, care, pentru a dăinui, trebuie să se nimicească” (III, 343). Cuvintele acestea ale lui Simmel fac parte din decalogul cioranian. Neputând să practice cinismul lui Talleyrand, lui Cioran nu-i rămâne decât nimicirea celorlalți și nimicirea de sine, cu toate incovenientele care decurg de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
61). De altfel, recunoaște că a fost influențat de o frază a lui Simmel din eseul despre Bergson, pe care l-a citit, își amintește, prin 1931. Spune Simmel: „Bergson n-a sesizat caracterul tragic al vieții care, pentru a dăinui, trebuie să se nimicească” (III, 343). Fundament al existenței, bolile justifică, în viziunea lui Cioran, viața însăși. Așadar, bolile Ă teribile, permanente, chinuitoare Ă ca prilej de a fi tu însuți, de a te salva, de a-l găsi eventual
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Popa introduce Reporterii, personaje remarcabile prin misiunea cu care, scenic vorbind, sunt învestiți. Ca o observație, didascaliile lui Popa sunt inteligente și procură viziuni suplimentare asupra întregului. "Salonul Nr. 6 bis" îndeplinește toate criteriile unei piese care ar trebui să dăinuiască și să-și câștige dreptul la existență distinctă în peisajul dramaturgiei românești. E o piesă-martor, o piesă aproape istorică, însă, în același timp, o piesă în care condiția umană, comedia și tragedia umană dețin prim planul într-un mod copleșitor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
române. Am mers împreună cu mama și fetița mea de 6 ani la acest film, pe care l-am admirat din nou. La sfârșitul filmului este scena în care Scarlett își amintește de Tara, de pământul ei 30 care va dăinui, acolo fiind locul unde se va putea gândi cum să-și aducă soțul înapoi. La această scenă replica mamei mele a fost dură: -„O să vedeți voi, când o veni comunismul și o să vă ia pământurile, că n-o să mai aveți
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ceasul eliberării a sunat, dar și grijile au început. Voi toți vă pregăteați pentru facultate, speram și eu că voi realiza această performanță. Atunci m-am împrietenit cu regretatul Ionel Corciovă, și el fiu de chiabur, prietenie ce avea să dăinuiască mulți ani după aceea, după calvarul pe care l-am trăit împreună, după terminarea liceului.... A fost anul cel mai frumos din liceu, pentru mine, încheiat cu nebunia florilor pentru profesori, prima și ultima dată când un fiu de popă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
considera că trebuie să apreciem libertățile câștigate și faptul că în esență comunismul a fost învins. Prin pierderea poetului Mihai Ursachi, România pierde nu numai un poet dar și o personalitate importantă a vieții publice. Fie ca memoria sa să dăinuie, iar idealurile de libertate și dreptate să se împlinească! Indurerați de moartea președintelui lor, membrii Alianței Civice îi aduc un pios omagiu, hotărâți să nu-l uite niciodată!” Cel puțin această carte dovedește faptul că eu nu l-am uitat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
unde nu paște cal și nu se împreună pasăre în țara cu patruzeci și unu de bobi și patruzeci și unu de frați" ("Firul Ariadnei"). Satul capătă trăsături fabuloase, obiectele au alte contururi, ele poartă ascuns un "ce" misterios care dăinuie din timpuri străvechi: apare șarpele bun, păzitor al casei, pentru care săteanul a turnat lapte în hârburi, vițelului nebun îi sângeră călcâiul; prânzul este biblic cu cinci pâini și doi pești, în căciulile țăranilor se lasă pasărea clocind grăunțele, și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și melci" întârzie confruntarea; poetul, omul în general, rămâne un Hamlet neputincios, deși este ajutat de dumnezeire, deși a cunoscut misterul primei jertfe. Nostalgia, mai mult sau mai puțin livrescă, este generată de ideea că totul este o eroare. Va dăinui ideea veșnicei întrebări: ce este moartea, ce este viața? "Tu, sunt al vremii noastre, Yorik sacrificat,/ capul tău enigmatic căzu pe valea mută,/ din mâna lui Hamlet neputincios/ să țină cumpăna întrebării în palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vă loviți cu frunțile/ de spânzuratele picioare-ale lui Isus/ și să le ocoliți/ nemaiavând nici curiozitatea/ de-a ști ce trup și cap se află sus,/ cine e posesorul lor,/ pe crucea trudei voastre,/ frații mei fără scăpare." Deși noroiul dăinuie ca un simbol al degradării, cuvintele sunt pline de noroi, porcii poartă nămolul veacului pe rât, noroiul a atins-o și pe neînțeleasa Monalisa. Un necunoscut misterios, o boală a veacului condamnă pe "cântăreții bolnavi" la o angoasă existențială "în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Francis James, ascultă tăcerea și vorbește despre misterul fără margini al sufletului, despre lumea de dincolo de moarte, despre vis și despre dragoste, despre un trecut care l-a obosit. Iată-l sentimental într-o evocare plină de candoare: "Mai dăinuiesc pe-ascuns în dormitoare/ Iluzii moarte și uitați fiori,/ buchete mici și veștede de flori/ Ce-ar fi rămas în vaza fără soare." 3 "Cântarea cetății lui Bucur" (1959), "Moartea morilor de vânt" (1961), "Inimă desenată (1964); mai cităm "Cheile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Shakespeare REGELE RICHARD, BUCKINGHAM, PAJUL, STANLEY, TYRREL REGELE RICHARD: Stați toți pe lături. Vere Buckingham! BUCKINGHAM: Stăpâne milostiv! REGELE RICHARD: Dă-mi mâna. (Se urcă pe tron.) Sus, aici, se-nscăunează Cu sfatul și-al tău sprijin, Richard rege; Dar dăinui-va slava doar o zi? Sau ne vom bucura de ea statornic? BUCKINGHAM: Statornică să dăinuie în veci! REGELE RICHARD: Acum te pun la piatra de-ncercare Să văd; ești aur, vere Buckingham? Edward e viu; pricepi ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]